Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Doina Suliman - magistrat-asistent-şef Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale anexei nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 850D/2012. La apelul nominal răspunde domnul Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul Avocatului Poporului, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, în forma actuală, dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece sunt lipsite de claritate şi precizie. Interpretarea greşită a acestor dispoziţii este generată de conţinutul lor, prin diferite calificări şi sancţionări ale faptei de a circula fără rovinietă valabilă, precum şi prin aplicarea unor amenzi şi tarife de despăgubire disproporţionate şi excesive în raport cu pericolul social al faptei săvârşite. Consideră că aceste dispoziţii legale ar deveni constituţionale numai în măsura în care ar conţine elemente clare şi previzibile privind regimul juridic al contravenţiei şi ar reglementa tariful de despăgubire în concordanţă cu elementele de individualizare a faptelor contravenţionale. Depune note scrise la dosar. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Adresa nr. 4.113/1.6 din 20 aprilie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2.813 din 23 aprilie 2012, în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, Avocatul Poporului a ridicat direct excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale anexei nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că "instanţa de contencios constituţional ar trebui să sancţioneze lipsa de previzibilitate a art. 8 alin. (3) şi anexei nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, modificată şi completată, determinată de inexistenţa unor reglementări clare şi precise în privinţa naturii juridice a tarifului de despăgubire şi modalităţii de aplicare a dispoziţiilor privind plata acestuia, astfel încât persoanele împuternicite şi autorităţile publice chemate să aplice norma criticată să nu mai fie puse în situaţia de a stabili, în mod aleatoriu, aceste aspecte, iar destinatarii normei juridice să îşi poată regla conduita la exigenţele actului normativ în cauză". Observă că art. 8 alin. (3) din ordonanţă "nu îndeplineşte cerinţele de previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu reglementează, întro manieră clară şi previzibilă, natura juridică a tarifului de despăgubire şi nici modalitatea de aplicare a dispoziţiilor privind plata acestuia". Totodată, arătând că "argumentele de neconstituţionalitate se întemeiază pe aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii", considerăcă în materia contravenţiilor "este necesar să existe o legislaţie clară, precisă, adecvată, proporţională, care să nu dea naştere la interpretări şi aplicări diferite din partea persoanelor împuternicite şi a autorităţilor publice cu atribuţii în aplicarea normei contravenţionale şi de verificare a legalităţii aplicării acesteia." Autorul excepţiei consideră că între dispoziţiile de lege criticate şi anexele nr. 1 şi 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 se poate constata "existenţa unei identităţi între cuantumul tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale pentru durata de 12 luni, pe de o parte, şi cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil în cazul lipsei rovinietei valabile, pe de altă parte, pentru toate categoriile de vehicule menţionate în anexe". În conformitate cu dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, susţinerile Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 10 şi 29-33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată direct de Avocatul Poporului. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi ale anexei nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 8 alin. (3): "Contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4."; - "Anexa nr. 4 - Cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil în cazul lipsei rovinietei valabile
┌─────┬──────────────────────────────────────────────────────┬───────────────┐
│ │ Tipul vehiculului │ Tarif de │
│ │ │ despăgubire │
│ │ │ - euro - │
├─────┼──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│ A │Autoturisme │ 28 │
├─────┼──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│ B │Vehicule de transport marfă cu 0,0 t mai mic decât │ 96 │
│ │MTMA mai mic sau egal cu 3,5 t │ │
├─────┼──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│ │a) Vehicule de transport marfă cu 3,5 t mai mic decât │ │
│ │MTMA mai mic sau egal cu 7,5 t │ │
│ C │b) Vehicule de transport persoane cu mai mult de 9 │ 320 │
│ │locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) şi │ │
│ │maximum 23 de locuri pe scaune (inclusiv conducătorul │ │
│ │auto) │ │
├─────┼──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│ │a) Vehicule de transport marfă cu 7,5 t mai mic decât │ │
│ D │MTMA mai mic decât 12,0 t │ 560 │
│ │b) Vehicule de transport persoane cu mai mult de 23 de│ │
│ │locuri pe scaune (inclusiv conducătorul auto) │ │
├─────┼──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│ E │Vehicule de transport marfă cu MTMA mai mare sau egal │ 720 │
│ │cu 12,0 t, cu maximum 3 axe (inclusiv) │ │
├─────┼──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────┤
│ F │Vehicule de transport marfă cu MTMA mai mare sau egal │ 1.210" │
│ │cu 12,0 t, cu minimum 4 axe (inclusiv) │ │
└─────┴──────────────────────────────────────────────────────┴───────────────┘
Potrivit art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, aceasta "transpune Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene nr. 62/1999/CE din 17 iunie 1999, cu privire la taxarea vehiculelor de transport marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 187/42 din 20 iulie 1999, numai în ceea ce priveşte tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier". Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că aceste dispoziţii de lege nu îndeplinesc "cerinţele de previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu reglementează, într-o manieră clară şi previzibilă, natura juridică a tarifului de despăgubire şi nici modalitatea de aplicare a dispoziţiilor privind plata acestuia". Apreciază că în materia contravenţiilor "este necesar să existe o legislaţie clară, precisă, adecvată, proporţională, care să nu dea naştere la interpretări şi aplicări diferite din partea persoanelor împuternicite şi a autorităţilor publice cu atribuţii în aplicarea normei contravenţionale şi de verificare a legalităţii aplicării acesteia". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege atacate în raport cu critici similare s-a pronunţat prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, statuând că acestea sunt constituţionale. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că, prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, legiuitorul a instituit obligaţia plăţii unui tarif pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor, pentru toate vehiculele înmatriculate. Neachitarea acestui tarif reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcţie de tipul vehiculului şi fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanţă. Textul de lege criticat prevede că în sarcina contravenientului se reţine, distinct de sancţiunea amenzii, şi obligaţia de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanţă, în funcţie de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deţine rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România. Potrivit deciziei sus-menţionate, "obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecinţă a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea reţelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România". De asemenea, Curtea a reţinut că, "potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravenţională ca sancţiune de drept administrativ, şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârşirea contravenţiei. Ţinând cont de acest cadru general, reprezentat de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, legiuitorul a prevăzut, prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, obligaţia plăţii unui tarif de despăgubire fix, pe categorii de autovehicule, în sarcina utilizatorilor români şi străini ai reţelei de drumuri naţionale din România ce se află în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România". Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenţionale şi a unui tarif de despăgubire se justifică prin posibilitatea cumulării răspunderii contravenţionale cu răspunderea civilă delictuală. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenţionale se urmăreşte sancţionarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speţă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, persoană juridică de interes strategic naţional, care desfăşoară, în principal, activităţi de interes public naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor. De aceea, Curtea a statuat că "stabilirea pe cale legală a tarifului de despăgubire se impune în vederea asigurării unei modalităţi eficiente de recuperare a prejudiciului suferit, în considerarea importanţei protejării reţelei de drumuri naţionale din România şi a necesităţii menţinerii acesteia într-o stare care să ofere deopotrivă siguranţă circulaţiei şi condiţii optime pentru desfăşurarea traficului rutier". În legătură cu invocarea, în susţinerea criticii de neconstituţionalitate, a principiului general al legalităţii şi principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice, Curtea reţine că prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, a statuat că, deşi nu sunt în mod expres consacrate de Constituţie, aceste principii se deduc atât din prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. În ceea ce priveşte aspectele invocate de autorul excepţiei referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pe care normele juridice trebuie să le îndeplinească, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate sunt redactate într-o manieră clară, lipsită de orice echivoc, de natură să satisfacă aceste cerinţe, în acord deplin cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, de exemplu prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintrun act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere unei rigidităţi excesive a reglementării. De asemenea, în jurisprudenţa sa, concretizată în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, precum şi hotărârile din 25 mai 1993 şi din 20 mai 1999, pronunţate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei şi Cantoni contra Franţei, instanţa europeană a arătat că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune. Totodată, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. De aceea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte de lege depind de practică, astfel că funcţia decizională acordată instanţelor de judecată serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece motivele invocate de autorul acesteia relevă probleme de interpretare şi aplicare a legii. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale anexei nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
