Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 58 din 6 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal si ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 194 din 26 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal şi ale <>art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 4 februarie 2003 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 6 februarie 2003.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 404/2000, Curtea de Apel Targu Mures - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , ale art. 215 alin. 3 din Codul penal şi ale <>art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 . Excepţia a fost ridicatã de Dorin Andronic, inculpat apelant în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 sunt contrare prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţie, cu referire la dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. Se afirma ca un singur judecãtor nu poate asigura şi garanta imparţialitatea judecãrii unei cauze, iar ca argument se invoca existenta unui proiect de lege pentru organizarea judecãtoreascã care prevede ca, în prima instanta, cauzele urmeazã sa fie judecate de complete formate din doi judecãtori.
Dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind în contradictie cu prevederile art. 11, 20, art. 23 alin. (9) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã. Se arata în acest sens ca textul de lege criticat "incalca libertatea comerţului, libertatea contractualã şi în acelaşi timp statueazã o sancţiune penalã în condiţiile în care eroarea contractualã nu poate fi sancţionatã decât cu sancţiunea civilã a nulitãţii". De asemenea, se susţine ca "sancţiunea penalã a erorii contractuale contravine şi art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care statueazã imposibilitatea sancţiunilor penale în materia obligaţiilor contractuale".
Referitor la dispoziţiile <>art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 , autorul exceptiei susţine ca acestea incalca prevederile art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, şi pe cele ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminarii. Se apreciazã ca dispoziţiile legale criticate reglementeazã un statut privilegiat pentru avocaţii strãini în exercitarea activitãţilor profesionale de asistenta şi reprezentare juridicã, fata de alte categorii de jurişti ce exercita activitãţi profesionale în România, permitand avocaţilor strãini sa-şi exercite activitãţile profesionale prin forme specifice de exercitare a acestor activitãţi, înfiinţate în strãinãtate, respectiv societãţi de exerciţiu liberal al activitãţilor de consultanţa, asistenta şi reprezentare juridicã tip societate cu rãspundere limitatã sau societate pe acţiuni.
Curtea de Apel Targu Mures - Secţia penalã considera excepţia neîntemeiatã. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , se arata ca acestea nu pot fi considerate neconstituţionale, deoarece <>Legea nr. 92/1992 , fiind o lege organicã, stabileşte componenta completului de judecata investit cu soluţionarea cauzelor cu grad sporit de dificultate, principiile ce trebuie sa guverneze activitatea de judecata desfasurata de cãtre un magistrat judecãtor, conduita pe care trebuie sa o aibã acesta la soluţionarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Referitor la prevederile art. 215 alin. 3 din Codul penal, instanta arata ca prin Decizia nr. 58 din 23 martie 2000 Curtea Constituţionalã a constatat ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale. Cat priveşte dispoziţiile <>art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 , instanta considera ca acestea se armonizeaza cu restul dispoziţiilor cuprinse în acest act normativ şi ca ele sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca litigiul în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 se afla în etapa apelului, iar la instanta de fond, al carei complet este criticat sub aspectul compunerii sale, nu s-a ridicat aceasta excepţie. De aceea, se apreciazã ca soluţionarea cauzei în apel nu depinde de prevederile <>art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , care privesc compunerea completului la judecarea cauzei în prima instanta. Pe de alta parte, analizând şi pe fond excepţia de neconstituţionalitate, se apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi nici celor ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Cu privire la dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca aceasta a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constituţionalã pronunţându-se în sensul respingerii exceptiei. În sfârşit, se apreciazã ca nici excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 nu este intemeiata.
Guvernul apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Se arata ca dispoziţiile <>art. 17 din Legea nr. 92/1992 nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei şi ca, prin dispoziţiile legale privind incompatibilitãţile, numirea, promovarea şi eliberarea din funcţie a magistraţilor, legislaţia romana rãspunde exigenţelor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, este evocata jurisprudenta instanţei constituţionale.
Avocatul Poporului arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã sub toate aspectele. Se apreciazã ca, fata de obiectul procesului penal în care a fost ridicatã, şi anume contestarea condamnãrii autorului pentru exercitarea fãrã drept a profesiei de avocat, excepţia ce vizeazã dispoziţiile <>Legii nr. 51/1995 poate avea un scop abuziv, anume acela de a impiedica aplicarea prevederilor legale care interzic juristilor care nu au calitatea de avocaţi sa practice avocatura.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, care privesc compunerea completului la judecarea cauzei în prima instanta, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal, referitoare la înşelãciunea în convenţii, şi ale <>art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 489/2002 , referitoare la exercitarea profesiei de cãtre avocaţi strãini. Textele legale criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 : "Cauzele date, potrivit legii, în competenta de prima instanta a judecãtoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel se judeca de un singur judecãtor.";
- Art. 215 alin. 3 din Codul penal: "Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în asa fel încât, fãrã aceasta eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.";
- <>Art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 (introdus prin <>Legea nr. 489/2002 ): "În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de cãtre avocaţii strãini se pot utiliza denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţara sau din strãinãtate, în condiţiile prezentului articol."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece nici una dintre dispoziţiile legale criticate nu aduce atingere prevederilor constituţionale sau actelor internaţionale invocate de autorul exceptiei.
I. O prima critica de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile <>art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , privitoare la judecarea în complet format dintr-un singur judecãtor. Sub acest aspect, se considera ca textul legal criticat este contrar prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţie, cu referire la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. Se susţine ca un complet de un singur judecãtor nu poate asigura o judecata impartiala şi se invoca un proiect de lege care prevede judecata în complete de doi judecãtori, ca o recunoaştere a neconstitutionalitatii textului criticat.
Curtea constata ca susţinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, stabilirea competentei şi procedura de judecata sunt atributul exclusiv al autoritãţii legiuitoare, iar în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 123 alin. (2), judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai <>legii. În aplicarea dispoziţiilor constituţionale, Legea nr. 92/1992 stabileşte componenta completului de judecata şi conduita pe care trebuie sa o aibã acesta la soluţionarea cauzelor ce îi sunt repartizate.
Totodatã, este de observat ca dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocat de autorul exceptiei, nu cuprind cerinta ca instanta care judeca litigiile în prima instanta sa aibã în compunere un anumit numãr de judecãtori, ci lasa libertate autoritãţii legiuitoare naţionale sa instituie acea instanta independenta şi impartiala, care sa asigure judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzelor.
Sub aspectul imparţialitãţii, atât Legea fundamentalã, cat şi <>Legea nr. 92/1992 prevãd dreptul şi obligaţia judecãtorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecata desfasurandu-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal.
În speta, dacã autorul exceptiei s-ar fi indoit de imparţialitatea judecãtorului în prima instanta, ar fi avut la dispoziţie mijloacele de apãrare prevãzute de lege.
Invocarea, în motivarea exceptiei, a existenţei unui proiect de lege pentru organizarea judecãtoreascã, prin care nu se admite judecarea în complet format dintr-un singur judecãtor, nu este relevanta, neavând nici o concludenta pentru soluţionarea acesteia.
II. Cea de a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, despre care autorul exceptiei susţine ca ar fi contrare art. 11, 20, art. 23 alin. (9) şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care interzic privarea de libertate pentru datorii.
Analizând susţinerile formulate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, deoarece textul de lege criticat nu sancţioneazã neplata datoriei, astfel cum arata autorul exceptiei, ci escrocheria practicatã la încheierea sau executarea unui contract, ca atentat la bunurile persoanei prin amagire, infracţiune prevãzutã în toate legislatiile penale. De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, prin Decizia nr. 58 din 23 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 23 mai 2000, respingând excepţia ca neîntemeiatã.
III. În sfârşit, o ultima critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 489/2002 , referitoare la condiţiile de exercitare a profesiei de avocat. În opinia autorului exceptiei, aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, şi ale art. 14 din Convenţie, referitoare la interzicerea discriminarii. Se motiveaza ca aceste dispoziţii creeazã un statut privilegiat pentru avocaţii strãini care exercita profesia în România.
Aceste critici nu pot fi reţinute. Completarea <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat s-a fãcut dupã studierea legislaţiei similare din celelalte state europene, a celorlalte dispoziţii legale în domeniul drepturilor omului şi al dreptului muncii. Nu se poate afirma ca legea ar admite practicarea avocaturii de cãtre persoane care nu au calitatea de avocat. Faptul ca autorul exceptiei infiintase, în anul 1991, în temeiul <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare, o societate care avea ca obiect, printre altele, acordarea de consultanţa juridicã, nu îl absolvã de rãspundere pentru nerespectarea <>Legii nr. 51/1995 .
Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal şi ale <>art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
