Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 579 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 301 si art. 336 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 22 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 şi art. 336 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Romenergo - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.275/4/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.275/4/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 301 şi art. 336 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Romenergo - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã prevederile criticate aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi şi liberului acces la justiţie. Astfel, dispoziţiile art. 310 din Codul de procedurã civilã nu asigurã posibilitatea realã ca subiectele de drept vizate de o hotãrâre judecãtoreascã sã fie efectiv înştiinţate despre aceasta, întrucât nu li se comunicã hotãrârea decât dacã au fost pãrţi în proces. Or, modalitatea de reglementare a instituţiei recursului şi a momentului de la care începe sã curgã termenul de recurs pentru persoanele cãrora nu li s-a comunicat hotãrârea este contrarã principiilor constituţionale enunţate. Se încalcã şi dreptul de proprietate garantat de art. 44 din Constituţie, deoarece se ajunge la situaţia inechitabilã în care proprietatea unei persoane juridice este grevatã prin înregistrarea unui sediu, dispusã prin hotãrârea care autorizeazã constituirea unui sindicat, fãrã ca persoana care este proprietara imobilului sã fi fost citatã în proces.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 336 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, acestea încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 şi 21, întrucât nu prevãd expres cã recursul poate fi formulat de orice persoanã interesatã, chiar dacã nu a fost parte în proces.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, deşi a fost sesizatã cu prevederile art. 301 şi art. 336 din Codul de procedurã civilã, din analiza notelor scrise ale autorului excepţiei şi a motivelor invocate, critica vizeazã doar dispoziţiile art. 301 şi art. 336 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 301: "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotãrârii, dacã legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 alin. 2-4 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 336 alin. 3: "Recursul poate fi fãcut de orice persoanã interesatã, chiar dacã nu a fost citatã la dezlegarea cererii."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 44 şi 53, precum şi în art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, prin <>Decizia nr. 998 din 6 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, a constatat cã dispoziţiile art. 336 alin. 3 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme de procedurã privind soluţionarea recursului în materia procedurii necontencioase, iar conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul stabileşte prin lege competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora, evident şi cu respectarea celorlalte prevederi sau principii constituţionale. Faptul cã, în temeiul textului de lege criticat, în materie necontencioasã recursul poate fi declarat de orice persoanã interesatã, chiar dacã nu a fost citatã la dezlegarea cererii, nu încalcã, ci dã expresie principiului prevãzut de art. 21 din Constituţie, potrivit cãruia orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
Într-o atare împrejurare, pentru terţul care nu a fost citat şi nici nu a participat la desfãşurarea procedurii graţioase, termenul de recurs, în temeiul art. 338 alin. 1 coroborat cu art. 301 din Codul de procedurã civilã, este de 15 zile şi începe sã curgã de la pronunţare, aceasta fiind singura posibilitate de a i se recunoaşte dreptul la calea de atac, de vreme ce încheierea nu se comunicã celui care nu a participat la soluţionarea cererii. Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lui calea de atac putând fi formulatã oricând, fapt ce ar fi de naturã a genera o stare de perpetuã incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotãrâre judecãtoreascã, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie sã le caracterizeze.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede cã "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintã expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
Departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de art. 301 şi art. 336 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 şi art. 336 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Romenergo - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.275/4/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
