Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 579 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Andrei-Horaţiu Constantinescu, Aurelian Grigore şi Grigore Gheorghe în dosarele nr. 3.650/93/2014, nr. 32/93/2015 şi nr. 30/93/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.002D/2016, nr. 1.061D/2016 şi nr. 1.073D/2016. 2. Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi a reprezentantului autorilor excepţiei, domnul avocat Diaconu Adrian. Acestea au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 1.061D/2016 şi nr. 1.073D/2016 la Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.002D/2016 şi, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 12 iulie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Decizia civilă nr. 2.538 din 27 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.650/93/2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Andrei-Horaţiu Constantinescu, într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ. 4. Prin încheierea civilă din 18 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 32/93/2015, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Aurelian Grigore într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ. 5. Prin Decizia civilă nr. 2.670 din 5 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 30/93/2015, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Grigore Gheorghe într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate încalcă principiul neretroactivităţii legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât casele de asigurări sociale sunt abilitate, începând cu data de 30 decembrie 2011, să emită decizii de impunere aferente unor perioade fiscale anterioare. 7. În plus, autorul excepţiei în Dosarul Curţii nr. 1.002D/2016 critică art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 prin raportare la dispoziţiile art. 17 alin. (5) şi art. 86 alin. (1) teza I din Codul de procedură fiscală, susţinând că organele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nu sunt organe fiscale şi, în consecinţă, nu pot emite decizii de impunere. 8. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele Curţii nr. 1.002D/2016 şi nr. 1.061D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile criticate nu produc efect retroactiv, ci stabilesc competenţa de administrare a contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice în favoarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală începând cu data de 1 iulie 2012, aşadar ulterior intrării lor în vigoare, stabilind că, pentru perioada anterioară datei de 1 iulie 2012, această competenţă revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislaţiei specifice aplicabile fiecărei perioade. În concluzie, instanţa apreciază că dispoziţiile art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 respectă principiul tempus regit actum. 9. În Dosarul Curţii nr. 1.073D/2016, instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că, deşi actul normativ invocat a intrat în vigoare la data de 30 decembrie 2011, se atribuie în favoarea caselor de asigurări de sănătate competenţa de a emite decizii de impunere anterioare datei intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Instanţa apreciază că normele criticate aduc atingere principiului neretroactivităţii legii civile, întrucât casele de asigurări de sănătate sunt abilitate, începând cu data de 30 decembrie 2011, să emită decizii de impunere aferente unor perioade fiscale anterioare. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea criticată a produs efecte începând cu data intrării sale în vigoare, fără a fi încălcat principiul neretroactivităţii legii. 12. Avocatul Poporului şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 106/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012. Potrivit dispoziţiilor art. V alin. (2) din acest act normativ: "Competenţa de administrare a contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum şi perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contribuţii sociale aferente anului 2012 şi, totodată, pentru soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislaţiei specifice aplicabile fiecărei perioade". Conform art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011, "Începând cu data de 1 iulie 2012, competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II şi III din titlul IX^2 al Codului fiscal revine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală". 15. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate, autorii invocă prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". În plus, autorul excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.002D/2016 apreciază că textul legal criticat contravine prevederilor art. 86 alin. (1) teza I din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit căruia decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, precum şi prevederilor art. 17 alin. (5) din acelaşi act normativ, potrivit cărora organele fiscale sunt Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate acesteia, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei cauze îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 17. În Dosarul Curţii nr. 1.002D/2016, autorul excepţiei a formulat inter alia critici care, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Constituţionale, apar ca inadmisibile. Astfel, prin raportare la dispoziţiile art. 17 alin. (5) şi art. 86 alin. (1) teza I din Codul de procedură fiscală, se arată că organele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nu sunt organe fiscale şi, în consecinţă, nu pot emite decizii de impunere. 18. Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 249 din 10 mai 2005, "instanţa de contencios constituţional realizează un control de constituţionalitate în ceea ce priveşte legile şi alte acte normative, în timp ce problemele privind coordonarea legislativă revin autorităţii legiuitoare". Or, câtă vreme autorul excepţiei invocă o presupusă neconformitate între textul legal supus controlului de constituţionalitate şi dispoziţii ale Codului de procedură fiscală, Curtea constată inadmisibilitatea unei asemenea critici. 19. Art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 trebuie analizat din perspectiva distincţiei dintre norme de drept material şi norme de drept procedural. 20. Normele de drept procedural se grefează pe normele de drept material. La data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011, adică 30 decembrie 2011, normele de drept material relevante erau cuprinse în titlul IX^2 al Codului fiscal - Contribuţii sociale obligatorii - prin care se stabileşte baza de calcul al contribuţiilor sociale pentru fiecare dintre categoriile de contribuabili prevăzute limitativ de art. 296^3 din Codul fiscal. Potrivit art. 2 alin. (2) din codul fiscal în vigoare la data de 30 decembrie 2011, constituie contribuţii sociale obligatorii: "a) contribuţia individuală de asigurari sociale şi contribuţia datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat; b) contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate şi contribuţia datorată de angajator la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; c) contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; d) contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi contribuţia datorată de angajator la bugetul asigurărilor pentru şomaj; e) contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat; f) contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată de persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator potrivit Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu completările şi modificările ulterioare". 21. Obiectul raportului juridic de drept fiscal material constă în efectuarea unor prestaţii, denumite contribuţii sociale. Temeiul datorării acestor prestaţii îl reprezintă realizarea de venituri, de către persoanele limitativ enumerate în art. 296^3 din Codul fiscal. Există identitate între titularul obligaţiei de plată a contribuţiilor sociale şi persoana care a realizat venitul aferent perioadei fiscale. 22. O primă normă procedurală este exprimată în alin. (1) al art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011. Obiectul său de reglementare îl reprezintă stabilirea competenţei de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii, cu indicarea organului căruia îi revine această competenţă, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). În plus, textul legal indică şi data de la care ANAF este abilitată să îşi exercite această competenţă, respectiv 1 iulie 2012. 23. Norma conţinută în art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 derogă de la norma stabilită în art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011, sub două aspecte. Astfel, cele două norme vizează perioade fiscale diferite, în care au fost realizate venituri de către contribuabili. Art. V alin. (1) este aplicabil perioadei fiscale care începe cu data de 1 iulie 2012, adică contribuţiilor sociale datorate în temeiul realizării unor venituri aferente perioadei fiscale care începe de la 1 iulie 2012, iar art. V alin. (2) este aplicabil perioadei fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum şi perioadei fiscale 1 ianuarie-30 iunie 2012. 24. A doua deosebire dintre cele două norme priveşte organele competente să administreze contribuţiile sociale obligatorii. În vreme ce organul avut în vedere de art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 este ANAF, art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 face trimitere la casele de asigurări sociale. 25. Din examinarea conţinutului criticilor de neconstituţionalitate rezultă că autorii pun în discuţie exclusiv constituţionalitatea dispoziţiei prin care casele de asigurări sociale dobândesc, începând cu data de 30 decembrie 2011, competenţa de stabilire a contribuţiilor sociale, aferente unor perioade fiscale anterioare acestei date. 26. Norma supusă controlului de constituţionalitate are, aşa cum s-a arătat în precedent, natura unei norme procedurale de stabilire de competenţe. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a referit în mod expres la aplicabilitatea în timp a legii procedurale prin care se stabilesc competenţe. Astfel, în Decizia nr. 546 din 18 octombrie 2005, Curtea a statuat că "reglementarea în discuţie se referă la competenţă, aşadar la o situaţie juridică cu caracter de continuitate, constitutivă de facta pendentia, asupra căreia legiuitorul poate interveni în viitor, aşa cum, de altfel, şi procedează". Şi competenţa de stabilire a contribuţiilor sociale, acordată de art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 caselor de asigurări sociale, reprezintă o situaţie juridică de continuitate. 27. Însuşi textul legal care acordă caselor de asigurări sociale competenţa de stabilire a contribuţiilor sociale dispune, deopotrivă, că aceasta va fi exercitată potrivit legislaţiei specifice aplicabile fiecărei perioade. Tocmai această dispoziţie imperativă reprezintă garanţia că, în exercitarea competenţelor acordate de art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011, casele de asigurări sociale nu vor aplica în mod retroactiv legislaţia specifică fiecărei perioade fiscale. Prin urmare, indiferent de perioada fiscală pentru care casele de asigurări sociale stabilesc contribuţiile sociale obligatorii, deci inclusiv pentru perioade fiscale anterioare datei de 30 decembrie 2011, acestea vor avea în vedere legislaţia specifică aplicabilă fiecăreia dintre perioadele respective.
28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei-Horaţiu Constantinescu, Aurelian Grigore şi, respectiv, Grigore Gheorghe în dosarele nr. 3.650/93/2014, nr. 32/93/2015 şi, respectiv, nr. 30/93/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.
PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent, Cosmin Văduva
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
