Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 577 din 29 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 14 august 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 9.517/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 454D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 455D/2012-464D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 7.686/40/2011, nr. 7.729/40/2011, nr. 7.703/40/2011, nr. 7.707/40/2011, nr. 7.739/40/2011, nr. 7.720/40/2011, nr. 7.695/40/2011 şi nr. 7.671/40/2011 şi de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în Dosarele nr. 7.278/40/2011 şi nr. 7.147/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarelor nr. 455D/2012-464D/2012 la Dosarul nr. 454D/2012.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 455D/2012-464D/2012 la Dosarul nr. 454D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care apreciază că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie, în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 7 februarie 2012 şi 5 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 9.517/40/2011, nr. 7.686/40/2011, nr. 7.278/40/2011, nr. 7.147/40/2011, nr. 7.729/40/2011, nr. 7.703/40/2011, nr. 7.707/40/2011, nr. 7.739/40/2011, nr. 7.720/40/2011, nr. 7.695/40/2011 şi nr. 7.671/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani şi de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant al reclamanţilor, în cadrul unor litigii de muncă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, că prin Legea nr. 63/2011, legiuitorul a operat o nouă diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ceea ce este neconstituţional. Legea nr. 63/2011 - constituind o lege separată - discriminează această categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de bugetari, care sunt salarizaţi în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, fiind unica lege care derogă de la principiul "unicităţii" modului de salarizare şi care este destinată special acestei categorii profesionale. Or, raţiunea fundamentală pentru care s-a apelat la o lege unică de salarizare constă tocmai în eliminarea oricărei forme de discriminare între diferitele categorii de bugetari, prin stabilirea unei singure unităţi de măsură a salariatului şi prin cuantificarea acestuia în funcţie de complexitatea, periculozitatea şi celelalte elemente specifice fiecăruia, conform coeficienţilor de ierarhizare de la 1 la 15 la care face trimitere art. 4 din lege.
Astfel, discriminarea rezultă din cel puţin două aspecte diferite:
1. Personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este singura categorie de bugetari exclusă de la aplicarea unei legi "unice" de salarizare, neaplicându-se principiul unicităţii "unităţii de măsură" şi al creării "de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală" pentru toţi bugetarii.
2. Personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este singura categorie de bugetari care a suferit o diminuare definitivă (nu temporară) a drepturilor salariale avute anterior intrării în vigoare a legilor succesive de salarizare unică în sistemul bugetar. În acest mod se încalcă un alt principiu stabilit pentru salarizarea întregului personal bugetar, conform căruia toţi membrii acestei categorii îşi vor păstra drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a Legilor-cadru nr. 330/2009 şi nr. 284/2010, în sensul că salariul nu va putea fi stabilit sub nivelul de salarizare din luna decembrie 2009.
Prin prisma principiului constituţional al preeminenţei normelor de drept comunitar, consideră că Legea nr. 63/2011 contravine art. 20 şi art. 148 din Constituţie, deoarece diminuarea drepturilor salariale, prin actul normativ criticat, este intempestivă, nejustificată de un interes legitim al statului şi disproporţionată faţă de măsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari, fiind contrară şi principiului legalităţii. Invocă în acest sens Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Buzescu împotriva României, 2005, şi Hotărârea din 23 aprilie 1986, pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie în Cauza 294/83 - Partidul Ecologist "Les Verts" împotriva Parlamentului European.
De asemenea, arată că prevederile legale criticate sunt contrare şi principiilor solidarităţii şi egalităţii de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altă natură, necesar pentru îndreptarea unei stări de necesitate, să fie suportată în comun şi în egală măsură de toţi cetăţenii statului respectiv. În cazul de faţă, reclamanţii fac parte "dintr-o categorie socio-profesională net defavorizată faţă de restul salariaţilor din sistemul bugetar prin aceea că suportă diminuări salariale superioare celorlalţi bugetari".
În plus, nu este respectat nici principiul previzibilităţii normelor juridice, care "impune ca autorităţile publice să normeze relaţiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare după trecerea unei anumite perioade de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanţă de specialitate şi să îşi corecteze conduita în concordanţă cu modificările ce urmează a surveni". Astfel, în acord cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, (spre exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele C-152/88R, Sofrimport contra Comisiei, C368/89 Crispoltoni contra Fattoria Tabacchi di Citta di Castello), cât şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele Burghelea împotriva României, 2009, Kaya împotriva României, 2006, Beian împotriva României, 2007), calitatea normelor juridice presupune ca acestea să genereze stabilitate, autorităţile statului neputând fi inconsecvente faţă de o anumită realitate socială. În cazul de faţă, insecuritatea şi incertitudinea rezultă din însăşi vătămarea patrimonială suferită de reclamanţi şi din afectarea aşteptărilor şi prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadă de timp apreciabilă.
Totodată, prevederile legii criticate înfrâng principiul securităţii raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunţată în Cauza Tudor Tudor împotriva României, 2009, şi Hotărârea pronunţată în Cauza Teodorescu împotriva României, 2008) şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele C24/69 Nebe contra Comisiei, C61/79 Amministrazione delle finanze dello Stato contra Denkavit Italia, C57/69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A. contra Comisiei). Astfel, "înşiruirea haotică de acte normative din domeniul salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar care, deşi au fost în final clarificate prin însăşi hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului în interesul legii", a fost înlăturată prin promulgarea unei noi legi de salarizare, şi anume Legea nr. 63/2011.
În ceea ce priveşte încălcarea art. 44, art. 53 şi art. 136 alin. (1) din Constituţie, a art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi a art. 1 din primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autorii susţin că Legea nr. 63/2011 încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit, fără a exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, fără a avea caracter temporar şi fără a se acorda în schimb vreo despăgubire proporţională cu privarea de bun. În acest sens, invocă hotărârile pronunţate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei, 2007, şi Buchen împotriva Cehiei, 2002, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că drepturile salariale privite ca drept de creanţă reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la salariu fiind asimilat dreptului de proprietate.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 575 din 4 mai 2011.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, constată că dreptul la anumite foloase băneşti în calitate de salariat a fost asimilat, în anumite condiţii, unui drept de proprietate şi analizat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. În această privinţă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a distins între dreptul persoanei de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată, statuând că, potrivit Convenţiei, nu este garantat pentru viitor dreptul de a primi salariu în acelaşi cuantum. Doar venitul deja câştigat reprezintă un bun în sensul Convenţiei. Din această perspectivă, Legea nr. 63/2011 reglementează cu privire la drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare până la finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fără a afecta drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, nu se poate reţine că dispoziţiile sale ar aduce atingere principiului constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, astfel încât este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi (5) privind proprietatea publică şi privată şi caracterul inviolabil al proprietăţi private şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 63/2011 - act normativ cu caracter temporar, ale cărui efecte juridice continuă să se producă, a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, de exemplu prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, şi Decizia nr. 264 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 5 iunie 2012.
Cu acele prilejuri Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
Raportat la critica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea normelor constituţionale şi convenţionale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat prin Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94.
În aceste condiţii, Curtea a reţinut, în esenţă, că legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare şi până la finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerinţă de tipul privării de proprietate.
Cât priveşte salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, a reţinut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare.
De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.
Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât ar exista discriminări în cazul personalului didactic şi didactic auxiliar faţă de restul salariaţilor plătiţi din fondurile publice, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. În jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii.
În fine, Curtea observă că argumentele autorilor excepţiei referitoare la încălcarea celorlalte principii reţinute în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, invocate prin prisma dispoziţiilor art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, vizează aspecte ce ţin de aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, nefiind, prin urmare, o problemă de competenţa Curţii Constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele care au stat la baza deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarele nr. 9.517/40/2011, nr. 7.686/40/2011, nr. 7.729/40/2011, nr. 7.703/40/2011, nr. 7.707/40/2011, nr. 7.739/40/2011, nr. 7.720/40/2011, nr. 7.695/40/2011 şi nr. 7.671/40/2011 şi de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în dosarele nr. 7.278/40/2011 şi nr. 7.147/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
