Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 577 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 10 alin. (2), (4)-(6) şi art. 28 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 577 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 10 alin. (2), (4)-(6) şi art. 28 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 27 septembrie 2016

Comenteaza legea


    Valer Dorneanu         - preşedinte
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Augustin Zegrean       - judecător
    Cosmin Văduva          - magistrat-asistent

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 10 alin. (2), (4)-(6) şi art. 28 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Cristina Oloşutean, Gabriela Fornade, Nicoleta Elena Dumitrescu, Laura Dana Lungu, Doina Florica Corduneanu, Nicolae Dascăl, Corina Dascăl, Marcela Matei, Ioan Mureşan, Luminiţa Crişan, Virginia Lucia Neviana Lupu, Mariana Corina Simon Bodea, Călin Alexandru Pop, Corina Melania Horvath Bojan, Dana Smaranda Raţiu, Camelia Lucia Bakri, Livia Daniela Marincean, Georgiana Maria Ciucă, Angelica Constantinescu, Felicia-Maria Petrişor şi Sanda Maria Zeicu, în Dosarul nr. 2.962/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 761D/2016.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, când autorii excepţiei au răspuns la apelul nominal prin reprezentant legal, avocat Ioana Trană, cu delegaţie depusă la dosar, în lipsa celeilalte părţi, care a fost legal citată, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru 12 iulie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea civilă nr. 30 din 6 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.962/117/2015, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 10 alin. (2), (4)-(6) şi art. 28 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, excepţie ridicată de Cristina Oloşutean, Gabriela Fornade, Nicoleta Elena Dumitrescu, Laura Dana Lungu, Doina Florica Corduneanu, Nicolae Dascăl, Corina Dascăl, Marcela Matei, Ioan Mureşan, Luminiţa Crişan, Virginia Lucia Neviana Lupu, Mariana Corina Simon Bodea, Călin Alexandru Pop, Corina Melania Horvath Bojan, Dana Smaranda Raţiu, Camelia Lucia Bakri, Livia Daniela Marincean, Georgiana Maria Ciucă, Angelica Constantinescu, Felicia-Maria Petrişor şi Sanda Maria Zeicu, într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că interdicţia de înstrăinare prevăzută în art. 10 alin. (2) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 constituie o limitare perpetuă a dreptului de proprietate, de natură să înfrângă principiul proporţionalităţii consacrat de art. 53 alin. (2) din Constituţie. Instituirea interdicţiei de înstrăinare reprezintă, potrivit autorilor, o soluţie injustă şi neconformă cu principiile constituţionale, atâta vreme cât este dublată de prevederea potrivit căreia preţul la care bunurile pot fi achiziţionate este superior preţului pieţei.
    5. Autorii excepţiei susţin, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, că exigenţele de calitate a legii sunt înfrânte în măsura în care interdicţia de înstrăinare este dublată de permisiunea ca, în anumite condiţii, bunurile supuse interdicţiei să poată fi vândute liber. Este invocată o presupusă contradicţie între, pe de o parte, interdicţia înstrăinării, închirierii şi a folosirii spaţiilor în alte scopuri decât activitatea medicală şi/sau activităţi conexe şi, pe de altă parte, exercitarea dreptului de preempţiune în cazul vânzării bunurilor dobândite în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008.
    6. În ceea ce priveşte critica având ca obiect inexistenţa unor garanţii contra abuzurilor de putere ce se pot ivi în procedura de verificare a respectării condiţiilor contractuale şi care conduce la imprevizibilitatea şi neclaritatea reglementării, autorii sesizării nu indică cu precizie standarde constituţionale şi/sau convenţionale.
    7. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că nu se poate reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora "Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".
    8. În ceea ce priveşte constituţionalitatea intrinsecă a dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate, instanţa reţine că soluţia prevăzută de art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, prin care se reglementează cu precizie condiţiile de stabilire a preţului de vânzare, reprezintă o măsură prin care legiuitorul primar delegat s-a conformat Deciziei Curţii Constituţionale nr. 871 din 9 octombrie 2007, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007.
    9. În opinia instanţei, interdicţia de înstrăinare prevăzută în art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 nu încalcă art. 44 din Constituţie şi nici art. 53 din aceasta. În plus, instanţa interpretează Decizia Curţii Constituţionale nr. 871 din 9 octombrie 2007 în sensul că interdicţia de înstrăinare se justifică prin prisma necesităţii respectării dispoziţiilor art. 34 din Constituţie cu privire la dreptul la ocrotirea sănătăţii. În sfârşit, cu privire la dispoziţiile art. 10 alin. (4)-(6) şi ale art. 28 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, criticate de autorii sesizării pentru lipsa de accesibilitate şi previzibilitate, instanţa reţine că sunt puse în discuţie probleme de interpretare a reglementării primare şi nu de constituţionalitate a acesteia.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, ţinând cont de faptul că actul normativ criticat a fost deja analizat de Curtea Constituţională, din perspectiva art. 44 din Legea fundamentală. În plus, arată că ordonanţa de urgenţă criticată respectă şi exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie referitoare la necesitatea motivării urgenţei în cuprinsul ordonanţei, precum şi pe cele ale art. 115 alin. (6) din Constituţie privitoare la afectarea drepturilor fundamentale.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de către autorii excepţiei, susţinerile orale ale avocatului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7, art. 10 alin. (2), (4)-(6) şi art. 28 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său. Ordonanţa de urgenţă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 6 iunie 2008 şi a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 192/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011.
    15. Curtea constată că autorii pun în discuţie atât constituţionalitatea ordonanţei de urgenţă în ansamblul ei, cât şi, distinct, unele dispoziţii ale acesteia. Dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate, în mod distinct, de autorii excepţiei au următorul cuprins:
    - Art. 7: "(1) Preţul de vânzare al spaţiului medical şi al terenului aferent se stabileşte în momentul vânzării, în urma unei negocieri directe între cumpărător şi comisie, şi nu poate fi mai mic decât preţul de vânzare din raportul de evaluare, raport care va evidenţia şi valoarea investiţiilor efectuate de către solicitant, pe bază de acte justificative. Valoarea investiţiilor efectuate se poate deduce numai dacă acestea au fost realizate cu acordul proprietarului, al deţinătorului dreptului de administrare sau în baza contractului de concesiune, după caz, valoare ce nu poate depăşi jumătate din preţul stabilit în raportul de evaluare.
    (2) Raportul de evaluare prevăzut la alin. (1) se întocmeşte de către un evaluator independent autorizat în condiţiile legii, care este selectat prin licitaţie publică, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, de către autoritatea administraţiei publice locale, titulară a dreptului de administrare asupra spaţiilor medicale aprobate a fi vândute.
    (3) Evaluatorul, prin raportul de evaluare, stabileşte valoarea spaţiului medical şi a terenului aferent la preţul de piaţă pentru imobilele respective, pe baza indicatorilor de piaţă şi a criteriilor de evaluare acceptaţi de comun acord.
    (4) Valoarea prevăzută la alin. (3) reprezintă preţul care s-ar putea obţine în situaţia în care orice persoană interesată ar putea cumpăra spaţiul respectiv.";
    - Art. 10: "[...] (2) Imobilele dobândite în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nu pot fi înstrăinate, închiriate sau folosite de cumpărător pentru alte activităţi decât în scopul desfăşurării activităţii medicale şi/sau a activităţilor conexe actului medical. [...]
    (4) Anual, o comisie formată din 2 reprezentanţi ai vânzătorului şi un reprezentant al colegiului medicilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3), după caz.
    (5) În cazul încălcării condiţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3), contractul de vânzare-cumpărare se consideră rezolvit de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără altă formalitate.
    (6) În situaţia prevăzută la alin. (5), imobilele reintră în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale sau în proprietatea privată a statului, în condiţiile legii, iar sumele înaintate de cumpărător îi vor fi restituite, fără dobânda aferentă acestora.";
    - Art. 28 alin. (6): "În situaţia în care la împlinirea termenului prevăzut la alin. (5) titularii dreptului de preempţiune nu au comunicat intenţia lor de a cumpăra bunurile prevăzute la alin. (1), dreptul de preempţiune se consideră stins, iar spaţiul medical şi terenul aferent se vând liber."
    16. În opinia autorilor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în mod generic, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate. Se face referire, în susţinerea criticii referitoare la neclaritatea legii, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că niciuna dintre criticile autorilor referitoare la încălcarea dreptului de proprietate nu se susţine. Curtea reţine că atât Constituţia României, cât şi Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale garantează dreptul de proprietate. Prin urmare, toate remediile şi mecanismele procedurale prevăzute şi/sau implicate de aceste dispoziţii constituţionale şi convenţionale, inclusiv excepţia de neconstituţionalitate, protejează drepturi legale şi nu simple aşteptări, vocaţii, oricât de legitime ar putea părea acestea dintr-o perspectivă nonjuridică, morală şi/sau politică. O aşteptare legitimă sau vocaţie poate ajunge la condiţia de drept, dar, atâta vreme cât această condiţie nu a fost atinsă, remediile constituţional-convenţionale pentru garantarea dreptului de proprietate nu pot fi puse în mişcare.
    18. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu aduc în discuţie, în prezenta cauză, încălcarea unui veritabil drept de proprietate, care poate fi garantat prin remedii constituţional-convenţionale, ci o simplă aşteptare/vocaţie legală la dobândirea unui drept de proprietate.
    19. O analiză a conţinutului ordonanţei de urgenţă relevă faptul că legiuitorul primar delegat nu a transferat în patrimoniul persoanelor menţionate la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 dreptul de proprietate asupra spaţiilor medicale.
    20. O relevanţă particulară o are art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, potrivit căruia "Consiliile judeţene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spaţiilor şi a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pentru care sunt mandatate să vândă, ce urmează să fie vândute potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă".
    21. Conţinutul acestui articol a fost determinat de necesitatea punerii în acord cu dispoziţiile Constituţiei a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 871 din 9 octombrie 2007.
    22. În motivarea acestei decizii, Curtea a reţinut următoarele: "În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, consiliile judeţene sau consiliile locale, după caz, aprobă prin hotărâre, lista spaţiilor din proprietatea privată a acestora ce urmează să fie vândute potrivit dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, prefecţii vor veghea ca hotărârea să cuprindă toate spaţiile medicale care cad sub incidenţa ordonanţei de urgenţă. Din examinarea textelor legale mai sus menţionate, Curtea constată că se instituie obligaţia autorităţilor locale de a întocmi o listă completă a spaţiilor cu destinaţia menţionată şi obligaţia acestora de a scoate la vânzare toate bunurile în cauză. Prin înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate. Aşa fiind, Curtea constată că actul normativ criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată".
    23. Este evident, deci, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, spre deosebire de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005, nu mai instituie o obligaţie de vânzare a spaţiilor medicale în sarcina unităţilor administrativ-teritoriale. Rezultă că legiuitorul primar delegat nu a constituit în patrimoniul persoanelor limitativ enumerate în art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 un drept de proprietate având ca obiect spaţiile medicale. De altfel, în art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 se vorbeşte doar despre dreptul de a cumpăra spaţiile medicale şi nu despre dreptul de proprietate asupra spaţiilor medicale. Cu alte cuvinte, nu se pune problema întrunirii elementelor care reprezintă conţinutul dreptului de proprietate, posesia, folosinţa, dobândirea fructelor bunului şi dispoziţia.
    24. De altfel, în jurisprudenţa sa, fosta Comisie şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au stabilit limitele noţiunii de "bun" acoperite de textul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Este un principiu deja bine stabilit acela potrivit căruia Primul Protocol adiţional la Convenţie nu garantează dreptul de a dobândi un anumit bun.
    25. Acest principiu se regăseşte, de pildă, în Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 50: "Articolul 1 din Primul Protocol adiţional nu vizează decât dreptul oricărei persoane de a se bucura în mod paşnic de proprietăţile «sale», în acest fel aplicându-se exclusiv acelor drepturi de proprietate care există şi nu garantează dreptul de a dobândi bunuri fie prin moştenire legală, fie printr-o dispoziţie voluntară". Principiul stabilit în Cauza Marckx împotriva Belgiei exclude, deci, dreptul unei persoane cu vocaţie la moştenirea altei persoane, aflate încă în viaţă, de a dobândi bunuri din averea acesteia din urmă, tocmai având în vedere caracterul potenţial al acestui drept.
    26. De altfel, în Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 50, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a trasat o distincţie crucială între, pe de o parte, un drept potenţial la moştenire care nu intră sub incidenţa art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi, pe de altă parte, dreptul unei persoane, cu vocaţie la moştenirea bunurilor unei persoane decedate, a cărei moştenire a şi acceptat-o şi care, din aceste raţiuni, intră sub incidenţa art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    27. În mod similar, există o distincţie între, pe de o parte, protecţia acordată dreptului persoanelor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, de a cumpăra spaţiile medicale şi, pe de altă parte, protecţia acordată unui drept de proprietate, intrat deja în patrimoniul unor persoane.
    28. Astfel, dreptul persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 de a cumpăra se plasează în analogie cu vocaţia unei persoane faţă de o moştenire nedeschisă. În schimb, în analogie cu dreptul de proprietate al moştenitorului faţă de bunurile unei moşteniri deschise şi acceptate şi care, astfel, fac parte dintre bunurile sale, ar putea sta numai dreptul de proprietate asupra spaţiilor medicale constituit, prin efectele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, direct în patrimoniul persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008. Or, analiza reglementării supuse controlului de constituţionalitate în prezenta cauză arată că legiuitorul primar delegat nu a constituit un asemenea drept în patrimoniul persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) al ordonanţei de urgenţă criticate.
    29. Prin urmare, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, aşa cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu este incident şi, deci, nici nu oferă protecţie dreptului de a cumpăra spaţiile medicale.
    30. Inevitabil, în materia simplelor aşteptări, fie ele şi legale, statul are o marjă de reglementare apreciabil mai mare decât aceea pe care o are în materia drepturilor legale propriu-zise. Din acest motiv este irelevantă observaţia autorilor excepţiei potrivit căreia instituirea caracterului perpetuu al interdicţiei de înstrăinare a spaţiilor medicale, spre deosebire de caracterul temporar al unor interdicţii de înstrăinare pe care legiuitorul primar le-a stabilit în alte legi, cum ar fi Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă", reprezintă o măsură inacceptabilă din punct de vedere constituţional. Marja de apreciere a statului, în aria simplelor aşteptări legale, este de aşa natură încât ea permite statului să stabilească, perpetuu sau temporar, interdicţii de vânzare, fără ca acţiunea sa să poată fi cenzurată din perspectiva Constituţiei.
    31. Prin urmare, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 nu constituie în patrimoniul persoanelor îndreptăţite un drept de proprietate asupra spaţiilor medicale, ci, cel mult, o vocaţie de dobândire a unui asemenea drept, Curtea Constituţională constată că nu sunt incidente dispoziţiile constituţionale ale art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată.
    32. În plus, în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 53 din Constituţie. Acest text se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi, şi nu stabileşte limite legiuitorului primar în ceea ce priveşte modalitatea în care acesta reglementează simple aşteptări sau vocaţii, fie ele şi cu caracter legal, cum este cazul în prezenta cauză - dreptul de a cumpăra spaţii medicale.
    33. Pentru raţiunile expuse anterior, Curtea apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 sunt constituţionale din perspectiva art. 44 şi art. 53 din Constituţie.
    34. În ceea ce priveşte critica autorilor potrivit căreia interdicţia de înstrăinare reprezintă o soluţie injustă şi neconformă cu principiile constituţionale, atâta vreme cât este dublată de prevederea potrivit căreia preţul la care bunurile pot fi achiziţionate este superior preţului pieţei, Curtea reţine că sunt ignorate dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, potrivit cărora "Evaluatorul, prin raportul de evaluare, stabileşte valoarea spaţiului medical şi a terenului aferent la preţul de piaţă pentru imobilele respective, pe baza indicatorilor de piaţă şi a criteriilor de evaluare acceptaţi de comun acord".
    35. Referitor la critica de nerespectare a exigenţelor de claritate a legii, Curtea reţine, de asemenea, constituţionalitatea reglementării. Potrivit art. 28 alin. (1)-(2) al ordonanţei de urgenţă criticate, "(1) Înstrăinarea prin vânzare a spaţiilor şi a terenurilor dobândite în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se poate face prin exercitarea dreptului de preempţiune. (2) Dreptul de preempţiune la înstrăinarea imobilelor prevăzute la alin. (1) revine doar coproprietarilor, dacă este cazul, şi apoi proprietarilor vecini care au calitatea prevăzută la art. 3 alin. (1) şi se exercită prin Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România sau Colegiul Farmaciştilor din România, după caz".
    36. Textul citat nu instituie nicio derogare şi nici nu intră în contradicţie cu regula stabilită în art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, potrivit căreia "Imobilele dobândite în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nu pot fi înstrăinate, închiriate sau folosite de cumpărător pentru alte activităţi decât în scopul desfăşurării activităţii medicale şi/sau a activităţilor conexe actului medical". Art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, stabilind două categorii de persoane ca titulari ai dreptului de preempţiune, coproprietarii şi vecinii, nu înfrânge regula stabilită la art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ. Cu alte cuvinte, exercitarea dreptului de preempţiune de către cele două categorii de persoane nu afectează cu nimic interdicţia de a înstrăina spaţiul medical pentru alte activităţi decât în scopul desfăşurării activităţii medicale şi/sau a activităţilor conexe actului medical. Această interdicţie va rămâne valabilă inclusiv în situaţia în care dreptul de preempţiune nu a fost exercitat. Dar chiar şi în situaţia în care vreunul dintre titularii dreptului de preempţiune îşi exercită acest drept, nu se aduce atingere interdicţiei de la art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, câtă vreme actul normativ stabileşte condiţiile exercitării acestuia: trebuie să fie vorba despre coproprietari, proprietarii vecini care au calitatea prevăzută la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, iar exercitarea dreptului de preempţiune se realizează prin Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România sau Colegiul Farmaciştilor din România, după caz.
    37. Privitor la critica ce vizează procedura de verificare a respectării condiţiilor contractuale şi consecinţele acestor verificări, Curtea apreciază că autorii sesizării invocă probleme de omisiune a reglementării primare. Ca atare, devine relevant principiul jurisprudenţial exprimat, de pildă, în Decizia Curţii Constituţionale nr. 824 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016, potrivit căruia suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, cu atât mai mult cu cât această omisiune nu are relevanţă constituţională.
    38. Aplicând mutatis mutandis considerentele Curţii Constituţionale mai sus citate, Curtea reţine că eventualele omisiuni legislative, reclamate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, cu atât mai mult cu cât acestea nu au relevanţă constituţională.
    39. Criticile autorilor excepţiei, încadrate în categoria generală "absenţa unor garanţii contra abuzurilor de putere" se pot plasa în acel tip de considerente pe care Curtea Constituţională nu le poate, din principiu, lua în discuţie, aşa cum a statuat în Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999: "Curtea Constituţională nu decide dacă o lege este sau nu este bună, dacă este sau nu este eficientă sau dacă este ori nu este oportună. Numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora. Iar statul de drept, a cărui existenţă este reglementată prin art. 1 alin. (3) din legea fundamentală, impune recunoaşterea de către fiecare putere a actelor şi măsurilor luate de celelalte puteri în limitele prevăzute de Constituţie".
    40. Autorii excepţiei invocă neconformitatea actelor administrative a căror anulare face obiectul acţiunii principale cu dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008, situaţie în care, în mod evident, sunt depăşite limitele unei învestiri legale a Curţii. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului", neavând, deci, atribuţia de a verifica conformitatea actelor administrative cu legislaţia primară.

    41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Oloşutean, Gabriela Fornade, Nicoleta Elena Dumitrescu, Laura Dana Lungu, Doina Florica Corduneanu, Nicolae Dascăl, Corina Dascăl, Marcela Matei, Ioan Mureşan, Luminiţa Crişan, Virginia Lucia Neviana Lupu, Mariana Corina Simon Bodea, Călin Alexandru Pop, Corina Melania Horvath Bojan, Dana Smaranda Raţiu, Camelia Lucia Bakri, Livia Daniela Marincean, Georgiana Maria Ciucă, Angelica Constantinescu, Felicia-Maria Petrişor, Sanda Maria Zeicu, în Dosarul nr. 2.962/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 7, art. 10 alin. (2), (4)-(6) şi art. 28 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

                PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                                 Cosmin Văduva

                                     ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 577 din 12 iulie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"