Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 576 din 4 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Sultana Fodor în Dosarul nr. 1.598/175/2007 al Tribunalului Alba - Secţia civilã, precum şi de Francisc Szocs şi Rozalia Szocs în Dosarul nr. 581/191/2008 al aceleiaşi instanţe. Preşedintele Curţii Constituţionale dispune a se face apelul în dosarele nr. 5.636D/2009 şi nr. 5.744D/2009. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 5.636 D/2009 şi nr. 5.744D/2009, având în vedere identitatea de obiect a acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze. Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 5.744D/2009 la Dosarul nr. 5.636D/2009, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, drept urmare a republicãrii <>Legii nr. 7/1996 , art. 60 a devenit art. 58 alin. (1), iar asupra criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauzã Curtea s-a mai pronunţat prin <>deciziile nr. 205/2002 şi nr. 1.054/2009.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.598/175/2007, şi Încheierea din 6 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 581/191/2008, Tribunalul Alba - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 60 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 . Excepţia a fost ridicatã de Sultana Fodor şi de Francisc Szocs şi Rozalia Szocs cu ocazia soluţionãrii unor acţiuni civile având ca obiect uzucapiunea. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece, deşi statul român este unitar, legile nu sunt aplicabile pe întreg teritoriul ţãrii, în speţa de faţã fiind vorba de prevederile art. 1890 din Codul civil, coroborate cu art. 1846 şi urmãtoarele privind uzucapiunea. Se creeazã astfel, în opinia autorilor excepţiei, o inegalitate între dreptul cetãţenilor aflaţi în zone supuse regimului de carte funciarã şi cei din zonele registrelor de transcripţiuni - inscripţiuni, în sensul favorizãrii acestora din urmã în ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. În final, aceştia aratã cã "persoanele care locuiesc în Transilvania nu beneficiazã de ocrotirea proprietãţii sub aspectul modalitãţii legale de dobândire ca şi cei de dincolo de Carpaţi, iar faţã de domeniul privat al Statului Român, sunt aplicate modalitãţi diferite de dobândire prin prescripţie, în funcţie de o zonã geograficã sau alta, ceea ce aduce atingere atât principiului cuprins în art. 1 alin. (1) din Constituţie, cât şi celui al ocrotirii proprietãţii." Tribunalul Alba - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia este întemeiatã. Astfel, instanţa apreciazã cã prin refuzul aplicãrii Codului civil, în speţele de faţã se încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Constituţie, în sensul cã, deşi statul român este unitar, legile nu sunt aplicabile pe întreg teritoriul ţãrii, respectiv art. 1890 din Codul civil nu îşi gãseşte aplicabilitate. De asemenea, apreciazã cã <>Decretul-lege nr. 115/1938 trebuie aplicat doar complementar, şi nu prin excluderea Codului civil, aşa cum se interpreteazã <>art. 60 din Legea nr. 7/1996 a cãrui neconstituţionalitate este invocatã, întrucât se creeazã un regim diferenţiat asupra dreptului de proprietate. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie, ca urmare a renumerotãrii textelor, <>art. 58 din Legea nr. 7/1996 , republicatã, referitor la efectuarea înscrierilor privitoare la imobile în cãrţile funciare sau, dupã caz, în cãrţile de publicitate funciarã, prevederi de lege care, din punctul de vedere al acestei autoritãţi, sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Curtea observã cã atât în încheierea de sesizare, cât şi în motivarea autorilor excepţiei, este criticat ca fiind neconstituţional <>art. 60 din Legea nr. 7/1996 , în conţinutul pe care acesta îl avea înainte de republicarea acestui act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006. Dupã republicarea sa, textele au cãpãtat o nouã numerotare, astfel încât soluţia legislativã cuprinsã în art. 60 a fost preluatã, de principiu, de art. 58 alin. (1). Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , republicatã, asupra cãruia Curtea urmeazã a se pronunţa. Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încãlcate de norma legalã criticatã sunt cele ale art. 1 alin. (1) privind statul român şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã <>art. 60 din Legea nr. 7/1996 , în conţinutul ce l-a avut la data intrãrii în vigoare, prevedea cã acţiunile introduse în temeiul <>art. 22, 23, 27, 28 şi 34-40 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare, aflate în curs de judecatã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar "hotãrârile judecãtoreşti definitive, prin care s-au admis aceste acţiuni, vor fi înscrise în cartea funciarã". În actuala reglementare, <>art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , republicatã, prevede cã "în regiunile de carte funciarã supuse <>Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cãrţile funciare sau, dupã caz, <>Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cãrţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cãrţi de publicitate funciarã, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cãrţile funciare sau, dupã caz, în cãrţile de publicitate funciarã, vor continua sã fie fãcute în aceste cãrţi, cu respectarea şi în condiţiile dispoziţiilor prezentei legi". Aşa fiind, în raport cu conţinutul ce s-a dat succesiv articolului sus-menţionat, Curtea constatã cã se impune sã se considere cã numai înscrierile ulterioare intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 7/1996 vor trebui fãcute cu respectarea prevederilor acestei legi. O atare interpretare este conformã şi soluţiilor care au fost consacrate expres în dispoziţiile tranzitorii cuprinse în diferite acte normative care au reglementat prescripţia achizitivã de-a lungul timpului în diverse zone ale ţãrii, precum şi cu principiile generale privind aplicarea legii civile în timp. Critica de neconstituţionalitate priveşte, în esenţã, faptul cã prin menţinerea în vigoare a prevederilor <>Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalitãţii în drepturi, aplicându-li-se unor cetãţeni un statut juridic discriminatoriu faţã de cetãţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ. Totodatã, se susţine cã prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privatã. Faţã de aceste aspecte, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu în <>Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009, Curtea a reţinut cã aplicabilitatea tranzitorie a prevederilor <>Decretului-lege nr. 115/1938 este justificatã obiectiv şi raţional de procesul de definitivare a lucrãrilor de cadastru şi a registrelor de publicitate imobiliarã pentru întregul teritoriu al ţãrii. Ca efect al aplicãrii <>Legii nr. 7/1996 , se va realiza însã o unificare legislativã a regimului de publicitate imobiliarã. Astfel, existenţa pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate teritorialã distinctã şi care reglementeazã diferit regimul juridic al uzucapiunii nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale. Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţionalã a reţinut în <>Decizia nr. 653 din 10 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, şi <>Decizia nr. 205 din 9 iulie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul cã în istoria statului unitar român au existat şi mai existã norme legale aplicabile doar pe o anumitã parte a teritoriului naţional, de exemplu: <>Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere şi <>Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionalã în România, însã existenţa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale ţãrii nu este de naturã sã creeze discriminãri.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , excepţie ridicatã de Sultana Fodor în Dosarul nr. 1.598/175/2007 al Tribunalului Alba - Secţia civilã, precum şi de Francisc Szocs şi Rozalia Szocs în Dosarul nr. 581/191/2008 al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
