Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 576 din 3 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila si art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.125 din 13 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Syp Impex 96" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.871/2004 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele Curţii constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 13.871/2004, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Syp Impex 96" - S.R.L. într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de recuzare a unui executor judecãtoresc.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti şi art. 27 din Codul de procedurã civilã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 53.
Astfel, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti "nu reglementeazã expres motivele de recuzare [a executorilor judecãtoreşti], dar cuprind în acest sens o normã de trimitere, în conformitate cu care executorii judecãtoreşti pot fi recuzaţi numai dacã se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedurã civilã". Prin limitarea motivelor de recuzare operatã de dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi de cele ale art. 27 din Codul de procedurã civilã se "înfrâng în mod evident dispoziţiile art. 21 din Constituţia României", în acelaşi timp fiind "îngrãdit dreptul de a obţine recuzarea unui executor judecãtoresc care a dovedit atitudine partizanã şi neprofesionalism".
Totodatã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã prin prevederile criticate "se reglementeazã şi o inegalitate între poziţia pãrţilor în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care sã instrumenteze procedura executãrii titlului executoriu, în timp ce debitorului i se rãpeşte aceastã posibilitate".
De asemenea, prin "îngrãdirea posibilitãţilor de recuzare" operatã de cele douã texte legale, considerã cã sunt încãlcate prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât "restrângerea acestor posibilitãţi [...] nu este motivatã prin nici unul dintre motivele indicate limitativ" de textul constituţional menţionat.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 constituie o normã de trimitere la reglementarea cuprinsã în art. 27 din Codul de procedurã civilã. Faptul cã nu sunt preluate în totalitate, în cazul executorilor judecãtoreşti, situaţiile reglementate de art. 27 din Codul de procedurã civilã, nu are semnificaţia unei restrângeri a posibilitãţii ca aceştia sã fie recuzaţi, legiuitorul reţinând numai situaţiile specifice activitãţii de executor.
Totodatã, instanţa considerã cã nu se poate recunoaşte doar generic posibilitatea recuzãrii executorilor judecãtoreşti, fãrã o determinare concretã a cazurilor când aceasta poate fi cerutã, întrucât astfel "ar fi deschis loc abuzului de drept din partea pãrţilor", iar judecãtorul nu ar avea în vedere nişte criterii clare şi precise de determinare a unui comportament sau a unei situaţii de naturã a prejudicia drepturile şi interesele legitime ale pãrţilor implicate în procedura executãrii silite.
Potrivit opiniei instanţei, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, aşa încât stabilirea cazurilor de recuzare prevãzute de art. 27 din Codul de procedurã civilã, la care <>art. 10 din Legea nr. 188/2000 face trimitere, este de competenţa legiuitorului.
Totodatã, Guvernul invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, deciziile nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005 şi nr. 38 din 6 februarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 sunt constituţionale. În acest sens, potrivit punctului de vedere prezentat, textul de lege criticat nu aduce atingere principiului accesului liber la justiţie. "Mai mult, fãrã a se pune problema recuzãrii executorului, partea interesatã poate sã introducã contestaţie împotriva executãrii înseşi ori a oricãrui act de executare, precum şi în cazul în care executorul refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condiţiile legii, oricând în cursul executãrii silite."
Totodatã, Avocatul Poporului aratã cã "dispoziţiile criticate sunt norme procedurale a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, iar acesta poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, cum sunt şi cele referitoare la recuzare, precum şi modalitãţi diferite de exercitare a drepturilor procesuale. De asemenea, prin soluţionarea cererii de recuzare, instanţa nu hotãrãşte asupra fondului acţiunii, iar pãrţile au posibilitatea sã se plângã instanţei în legãturã cu respingerea cererii de recuzare."
În opinia Avocatului Poporului, dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu aduc atingere prevederilor art. 53 din Legea fundamentalã, întrucât nu au semnificaţia unor restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 27 din Codul de procedurã civilã.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 : " Executorii judecãtoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedurã civilã.";
- Art. 27 din Codul de procedurã civilã: "Judecãtorul poate fi recuzat:
1. când el, soţul sãu, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudã sau afin, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din pãrţi;
2. când el este soţ, rudã sau afin în linie directã ori în linie colateralã, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei pãrţi sau dacã este cãsãtorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;
3. când soţul în viaţã şi nedespãrţit este rudã sau afin a uneia din pãrţi pânã la al patrulea grad inclusiv, sau dacã, fiind încetat din viaţã ori despãrţit, au rãmas copii;
4. dacã el, soţul sau rudele lor pânã la al patrulea grad inclusiv au o pricinã asemãnãtoare cu aceea care se judecã sau dacã au o judecatã la instanţa unde una din pãrţi este judecãtor;
5. dacã între aceleaşi persoane şi una din pãrţi a fost o judecatã penalã în timp de 5 ani înaintea recuzãrii;
6. dacã este tutore sau curator al uneia dintre pãrţi;
7. dacã şi-a spus pãrerea cu privire la pricina ce se judecã;
8. dacã a primit de la una din pãrţi daruri sau fãgãduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacã este vrãjmãşie între el, soţul sau una din rudele sale pânã la al patrulea grad inclusiv şi una din pãrţi, soţii sau rudele acestora pânã la gradul al treilea inclusiv."
Textele constituţionale expres invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 şi 53. Este de observat cã, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat în susţinerea acesteia întregul text al art. 21 din Constituţie, în realitate, din motivarea excepţiei rezultã cã se referã numai la primele trei alineate ale textului constituţional invocat.
Aceste texte constituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea, respingând excepţia cu acelaşi obiect, a reţinut cã dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã civilã nu contravin textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53 deoarece "reglementeazã în mod limitativ cazurile de recuzare a judecãtorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care se presupune cã judecãtorul ar putea fi lipsit de obiectivitate, [...] acoperã o paletã foarte largã de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cãrora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arãtatã, [...] este împiedicatã posibilitatea îndepãrtãrii de cãtre o parte de rea-credinţã a unui judecãtor pentru motive subiective sau netemeinice."
De asemenea, Curtea a mai reţinut cã "enumerarea limitativã a cazurilor în care executorul judecãtoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevãzute de Codul de procedurã civilã, cu excepţia unor situaţii care sunt specifice activitãţii judecãtorilor", astfel cã nici textul <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcã dispoziţiile art. 21 şi 53 din Constituţie. De altfel, "în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora procedura de judecatã este prevãzutã de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa legiuitorului, iar Curtea Constituţionalã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate sã modifice sau sã completeze prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate."
În ceea ce priveşte susţinerea cã existã o inegalitate între poziţia pãrţilor, având în vedere cã numai creditorul are "posibilitatea de a alege executorul care sã instrumenteze procedura executãrii titlului executoriu", Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut cã "în cadrul procedurii de executare silitã, ambele pãrţi beneficiazã de anumite garanţii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestaţie împotriva executãrii înseşi, împotriva oricãrui act de executare etc.", ceea ce este în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Tot astfel, a reţinut cã "alegerea executorului judecãtoresc de cãtre creditor este justificatã prin faptul cã acesta este interesat în realizarea pe cale silitã a creanţei sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a dus la îndeplinire obligaţia ce-i revine."
De altfel, dispoziţiile art. 27 pct. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea, prin <>Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, a stabilit cã acestea sunt constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti şi art. 27 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Syp Impex 96" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.871/2004 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
