Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 575 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 10 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Buriceanu şi Tudora Buriceanu în Dosarul nr. 10.357/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspund autorii excepţiei, personal şi asistaţi de apãrãtor, lipsã fiind partea George Valeriu Caţan, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorilor excepţiei solicitã admiterea acesteia, expunând pe larg motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 10.357/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Buriceanu şi Tudora Buriceanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt menite sã aducã atingere imparţialitãţii procurorului care participã la şedinţele de judecatã, deoarece, de vreme ce este subordonat ierarhic, nu poate pune concluzii în contra actului contestat în faţa judecãtorului, întrucât acesta a fost dispus de un procuror cu funcţie de conducere în ierarhia parchetelor. În acest fel, se îngrãdeşte principiul legalitãţii care guverneazã activitatea procurorilor, cu consecinţe opuse scopului Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societãţii şi de apãrãtor al ordinii de drept.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, deoarece, deşi procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului controlului ierarhic, aceştia au, potrivit legii privind organizarea judiciarã, libertatea de a pune concluziile pe care le considerã legale în cauza dedusã judecãţii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Din examinarea susţinerilor autorilor excepţiei se constatã însã cã, în realitate, aceştia criticã numai prevederile alin. 5 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate, dar cu pãstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin <>Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au urmãtorul cuprins: "La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1), referitoare la Rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedurã penalã instituie obligativitatea participãrii procurorului la judecarea plângerilor formulate împotriva soluţiilor de neîncepere a urmãririi penale dispuse de procurori. Participarea procurorului la activitatea judiciarã este de esenţa instituţiei Ministerului Public, prevãzutã expres în art. 131 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care, în activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.
Principiul subordonãrii ierarhice, specific Ministerului Public, nu contravine principiului constituţional al imparţialitãţii şi nu este de naturã sã îl împiedice pe procurorul care participã la judecarea plângerilor formulate în baza art. 278^1 din Codul de procedurã penalã sã fie imparţial atunci când plângerile sunt îndreptate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor date de superiorul sãu ierarhic, întrucât în sistemul nostru juridic, la fel ca în toate sistemele în care funcţioneazã instituţia Ministerului Public, procurorul este liber sã prezinte instanţei de judecatã concluziile pe care le considerã întemeiate potrivit legii şi ţinând seama de probele administrate în cauzã.
Aceastã limitã a subordonãrii ierarhice este consacratã expres în <>art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã. În acelaşi sens, potrivit art. 64 din legea amintitã, în soluţiile dispuse procurorul este independent, în condiţiile prevãzute de lege, şi are posibilitatea sã conteste la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecãtorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice formã, în efectuarea urmãririi penale sau în adoptarea soluţiei.
În sensul celor arãtate, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 140 din 21 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 15 martie 2006, ale cãrei considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Vasile Buriceanu şi Tudora Buriceanu în Dosarul nr. 10.357/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
