Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 575 din 3 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88-92, art. 94, art. 96 si art. 98 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.111 din 8 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88-92, <>art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Victor Andrei în Dosarul nr. 20.769/2004 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textele criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Se apreciazã cã aceste reglementãri reprezintã voinţa legiuitorului şi nu fac nici un fel de discriminare, aplicându-se în egalã mãsurã tuturor celor care sãvârşesc contravenţii privind circulaţia pe drumurile publice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 20.769/2004, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88-92, <>art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , excepţie ridicatã de Victor Andrei în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care autorul excepţiei a fost sancţionat în baza <>art. 170 alin. (1) lit. b) din Hotãrârea Guvernului nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 .
Sesizarea Curţii Constituţionale are la bazã Decizia civilã nr. 524/E din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Iaşi prin care s-a stabilit cã soluţia de respingere, pe fond, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88-92, <>art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , ridicatã iniţial, în faţa Judecãtoriei Iaşi, prin Încheierea acestei instanţe din 28 februarie 2005, contravine dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . Prin aceeaşi încheiere a instanţei de fond fusese respinsã, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 226, 230 şi 231 din Hotãrârea Guvernului nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , instanţa de fond reţinând, în mod corect, cã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , hotãrârile Guvernului nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate. În legãturã cu aceastã a doua soluţie, instanţa de recurs nu a reţinut, prin decizia respectivã, încãlcarea legii de cãtre instanţa de fond, astfel cã, sub acest aspect, încheierea instanţei de fond este definitivã. În consecinţã, sesizarea Curţii Constituţionale priveşte numai excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 85/2003 au fost adoptate fãrã acordul asociaţiilor patronale şi sindicale, stabilind "o mare discriminare între diferitele categorii socio-profesionale şi şoferi, încãlcând prevederile art. 4 şi art. 16 din Constituţie".
Autorul excepţiei precizeazã, în cuprinsul memoriului depus la instanţã, cã dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate sunt cele ale art. 88-92, <>art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , precum şi cele ale <>art. 226, 230 şi 231 din Hotãrârea Guvernului nr. 85/2003 , "care prevãd cuantumuri ale amenzilor [...] şi sancţiunile complementare aplicate şoferilor care greşesc şi în mod special şoferilor profesionişti [care] sunt mult prea dure şi exagerate". Aceste prevederi sunt considerate neconstituţionale, deoarece contravin "dreptului de proprietate prevãzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la care România este parte din 1994", precum şi dispoziţiilor art. 23 şi 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Sunt invocate totodatã, în legãturã cu aplicabilitatea documentelor internaţionale, şi dispoziţiile constituţionale ale art. 11 şi 20.
Se mai aratã, în susţinerea excepţiei, cã "actualul cuantum [al amenzilor] deturneazã scopul educativ în mãsuri represive [...]. Se încalcã, în acest fel, principiile constituţionale de la art. 53".
În opinia autorului excepţiei, prin aplicarea dispoziţiilor criticate, "nu se respectã principiul constituţional prevãzut de art. 16 din Constituţie", întrucât conducãtorilor auto profesionişti "li se interzice dreptul la muncã pe o perioadã limitatã, iar celorlalte categorii nu li se face aşa ceva [...]".
Judecãtoria Iaşi, nesocotind prevederile <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã, în argumentarea acestui punct de vedere, cã hotãrârile Guvernului nu pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 a cãror neconstituţionalitate se invocã, Guvernul apreciazã cã aceste reglementãri "reprezintã voinţa legiuitorului şi nu fac nici un fel de discriminare, aplicându-se tuturor conducãtorilor auto care sãvârşesc respectivele contravenţii", astfel cã nu se pune problema încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 şi 16 sau a celor ale art. 11 şi 20.
De asemenea, Guvernul aratã cã dispoziţiile criticate din ordonanţa de urgenţã nu aduc vreo restrângere unor drepturi pentru a se considera cã sunt încãlcate prevederile art. 53 din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88-92, <>art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiatã, iar cea referitoare la <>art. 226, 230 şi 231 din Hotãrârea Guvernului nr. 85/2003 este inadmisibilã.
În argumentarea acestui punct de vedere se aratã, referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 88-92, <>art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , prin invocarea încãlcãrii art. 16 din Constituţie, cã dispoziţiile criticate se aplicã în mod egal tuturor conducãtorilor de autovehicule care încalcã prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice, "fãrã discriminãri pe considerente arbitrare".
În legãturã cu critica de neconstituţionalitate formulatã în raport cu prevederile art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului considerã cã aceasta nu poate fi reţinutã. Se aratã în acest sens cã, "faţã de pericolul pe care îl prezintã fapta pentru valorile sociale (persoane, bunuri) angajate în traficul rutier, legiuitorul a considerat cã trebuie sancţionatã contravenţional încãlcarea dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice. Acest pericol justificã restrângerea dreptului şi a libertãţii de a conduce pe drumurile publice".
Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de autorul excepţiei nu au, în opinia Avocatului Poporului, incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu care Curtea a fost sesizatã îl constituie dispoziţiile art. 88-92, ale <>art. 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 88: "(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlãturarea unei stãri de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii altor fapte interzise de lege şi sunt urmãtoarele:
a) reţinerea permisului de conducere, a atestatului profesional, a certificatului de înmatriculare ori înregistrare sau a plãcuţelor cu numerele de înmatriculare;
b) retragerea permisului de conducere;
c) suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce pe timp limitat;
d) anularea permisului de conducere;
e) confiscarea bunurilor destinate ori folosite la sãvârşirea contravenţiilor prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã;
f) imobilizarea vehiculului.
(2) Reţinerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau înregistrare se face de cãtre poliţie, o datã cu constatarea faptei pentru care se dispune una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevãzute la alin. (1), eliberându-se titularului o dovadã înlocuitoare, cu sau fãrã drept de circulaţie.
(3) Retragerea permisului de conducere se dispune de cãtre poliţie când titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a conduce vehicule pe drumurile publice de cãtre o instituţie medicalã autorizatã.
(4) Suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce se aprobã de şeful inspectoratului judeţean de poliţie, Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau al direcţiei poliţiei specializate din Inspectoratul General al Poliţiei Române.
(5) Hotãrârea asupra sancţiunilor contravenţionale complementare se comunicã în scris contravenientului, în termen de cel mult 5 zile de la data constatãrii faptei.
(6) Sancţiunile contravenţionale complementare prevãzute la alin. (1) lit. e) şi f) se dispun prin acelaşi proces-verbal de constatare prin care s-a stabilit şi amenda contravenţionalã.";
- Art. 89: "Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 2.000.000 lei la 8.000.000 lei urmãtoarele fapte:
a) conducerea vehiculului sub influenţa bãuturilor alcoolice, dacã fapta nu constituie infracţiune;
b) încãlcarea normelor legale referitoare la depãşire, cu excepţia prevederilor art. 88 lit. a);
c) conducerea vehiculului cu defecţiuni tehnice grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie;
d) depãşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus;
e) nerespectarea regulilor de trecere la nivel cu calea feratã;
f) nerespectarea semnalelor poliţiştilor la trecerea coloanelor oficiale;
g) neoprirea la semnalul regulamentar al poliţistului, în scopul sustragerii de la control.";
- Art. 90: "Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 1.500.000 lei la 5.000.000 lei urmãtoarele fapte:
a) depãşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului electric sau la trecerile la nivel cu calea feratã;
b) schimbarea direcţiei de mers prin încãlcarea marcajului longitudinal continuu;
c) circulaţia pe sens opus;
d) neacordarea prioritãţii de trecere vehiculelor care au acest drept;
e) neprezentarea în termenul prevãzut de lege la unitatea de poliţie pe a cãrei razã s-a produs accidentul de pe urma cãruia au rezultat numai pagube materiale.";
- Art. 91: "Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei urmãtoarele fapte:
a) pãtrunderea în intersecţie la culoarea roşie a semaforului electric;
b) încãlcarea normelor referitoare la folosirea pe timp de noapte a luminilor de drum;
c) depãşirea cu mai mult de 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus;
d) neacordarea prioritãţii de trecere pietonilor care au acest drept.";
- Art. 92: "(1) Sãvârşirea de cãtre conducãtorul de autovehicul a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângã sancţiunile contravenţionale prevãzute la art. 87 alin. (1), şi aplicarea unui numãr de puncte de penalizare.
(2) Faptele pentru care se aplicã puncte de penalizare, numãrul acestora şi procedura de înregistrare se stabilesc prin regulament.";
- Art. 94: "(1) Suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule se dispune:
a) pentru o perioadã de 30 de zile, dacã în decurs de un an titularul permisului de conducere a sãvârşit contravenţii care cumuleazã 15 puncte de penalizare;
b) pentru o perioadã de 60 de zile, dacã în decurs de 6 luni de la data expirãrii duratei de suspendare titularul permisului de conducere a sãvârşit contravenţii care cumuleazã 10 puncte de penalizare;
c) pentru o perioadã de 90 de zile, dacã fapta conducãtorului auto a fost urmãritã ca infracţiune prevãzutã de prezenta ordonanţã de urgenţã, iar instanţa de judecatã sau procurorul a dispus înlocuirea rãspunderii penale cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevãzute la art. 91 din Codul penal sau dacã fapta conducãtorului auto constituie una dintre contravenţiile pentru care, prin regulament, se dispune ca mãsurã administrativã reţinerea pe loc a permisului de conducere.
(2) În cazurile prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b) contravenientul este obligat sã se prezinte la unitatea de poliţie în termen de 5 zile de la primirea înştiinţãrii scrise comunicate de aceasta, pentru a preda permisul de conducere. Neprezentarea la termenul stabilit, în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce, prevãzutã la alin. (1) lit. a) şi b).";
- Art. 96: "În cazul concursului de contravenţii care întrunesc mai mult de 15 puncte de penalizare, perioada de suspendare a exercitãrii dreptului de a conduce se compune din însumarea perioadelor corespunzãtoare fiecãrei fapte, calculate în condiţiile stabilite prin regulament, fãrã ca aceastã perioadã sã depãşeascã 90 de zile.";
- Art. 98: "Permisul de conducere se reţine în urmãtoarele cazuri:
a) la cumularea a cel puţin 15 puncte de penalizare;
b) când titularul acestuia a sãvârşit una dintre infracţiunile prevãzute la art. 77, la art. 78 alin. (2), la art. 79 alin. (1), (3) şi (4) şi la art. 81 alin. (1);
c) când titularul acestuia a sãvârşit una dintre infracţiunile prevãzute la art. 178 şi 184 din Codul penal, dacã acestea au fost comise ca urmare a nerespectãrii dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice;
d) la sãvârşirea uneia dintre contravenţiile pentru care prin regulament se dispune ca mãsurã administrativã reţinerea pe loc a permisului de conducere;
e) când prezintã modificãri, ştersãturi sau adãugãri, este deteriorat ori se aflã în mod nejustificat asupra altei persoane."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, criticând în ansamblu modul de reglementare şi sancţionare a contravenţiilor privind circulaţia pe drumurile publice, susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege supuse controlului sunt neconstituţionale, deoarece prevãd cuantumuri mari ale amenzilor, precum şi posibilitatea suspendãrii şi exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule. Aceste sancţiuni, aplicabile şoferilor care comit faptele contravenţionale prevãzute de ordonanţã, mai des pentru şoferii profesionişti, duc la scãderea severã a veniturilor acestora. Astfel, sunt încãlcate, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 4, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (1) [devenit art. 44 alin. (1) dupã republicarea Constituţiei], precum şi cele ale art. 53 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 4: "(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetãţenilor sãi.
(2) România este patria comunã şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Au fost invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, al cãror conţinut este urmãtorul: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."
De asemenea au fost invocate dispoziţiile art. 23 pct. 2 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 23 pct. 2: "Toţi oamenii au dreptul, fãrã nici o discriminare, la salariu egal pentru muncã egalã.";
- Art. 25 pct. 1: "Orice persoanã are dreptul la un nivel de viaţã corespunzãtor asigurãrii sãnãtãţii sale, bunãstãrii proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrãcãmintea, locuinţa, îngrijirea medicalã, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boalã, de invaliditate, vãduvie, bãtrâneţe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţã ca urmare a unor împrejurãri independente de voinţa sa."
În legãturã cu susţinerea incidenţei în cauzã a celor douã prevederi din documentele internaţionale privind drepturile omului, autorul excepţiei a invocat şi dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 11: "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constituţiei.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care autorul excepţiei a fost sancţionat în baza <>art. 170 alin. (1) lit. b) din Hotãrârea Guvernului nr. 85/2003 , care prevede: "Conducãtorul de vehicul este obligat sã opreascã atunci când: [...] b) semnalul cu lumini roşii şi/sau semnalul sonor sunt în funcţiune."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã fapta sãvârşitã de autorul excepţiei, astfel cum a fost menţionatã în procesul-verbal de contravenţie contestat la instanţa de judecatã, este prevãzutã de <>art. 170 alin. (1) lit. b) din Hotãrârea Guvernului nr. 85/2003 şi sancţionatã de art. 226 lit. f) din aceeaşi hotãrâre. Curtea observã, totodatã, cã aceste reglementãri au la bazã dispoziţiile cuprinse în textele art. 88, art. 89 lit. e) şi <>art. 92 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 . În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile cuprinse în celelalte texte criticate care nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, şi anume art. 89 lit. a)-d), f) şi g), art. 90, 91, 94, 96 şi 98, urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã conform dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 . Potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "[...] decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
În conformitate cu prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepţiile care sunt contrare dispoziţiilor alin. (1), (2) şi (3) ale aceluiaşi articol sunt inadmisibile.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88, art. 89 lit. e), <>art. 91 şi 92 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea reţine cã aceste dispoziţii criticate nu contravin textelor constituţionale şi celor din documentele internaţionale invocate în cauzã.
Astfel, în legãturã cu critica de neconstituţionalitate formulatã prin invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 4 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea, Curtea reţine cã dispoziţiile criticate din ordonanţa de urgenţã stabilesc faptele ce constituie contravenţii la reglementãrile privind circulaţia pe drumurile publice şi sancţiunile aferente. Aceste reglementãri se aplicã, în egalã mãsurã, fãrã discriminare, tuturor conducãtorilor auto, profesionişti sau nu, care sãvârşesc contravenţiile prevãzute de lege, nefiind, deci, încãlcate nici dispoziţiile art. 23 pct. 2 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Tot astfel, nu poate fi reţinutã nici susţinerea referitoare la încãlcarea art. 44 alin. (1) din Constituţie privind încãlcarea dreptului de proprietate privatã, precum şi a art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece stabilirea unor amenzi nu are semnificaţia unui transfer de proprietate care sã încalce Constituţia sau normele convenţionale, ci este consecinţa sãvârşirii unor fapte ilegale sancţionate de lege, în cuantumul apreciat de legiuitor în funcţie de gravitatea şi frecvenţa faptelor respective. În consecinţã, nu se poate considera cã în cauzã a fost încãlcat, prin prevederile criticate, dreptul de proprietate al persoanei.
Referitor la invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea observã cã textul constituţional se referã exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi prevãzute de Constituţie, iar textele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevãd, astfel cum s-a mai arãtat, sancţionarea unor fapte de încãlcare a legii, care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altã parte, este de observat cã alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, cã exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor.
De altfel, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 88 alin. (2) şi ale <>art. 94 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 au mai format obiect al controlului de neconstituţionalitate. De exemplu, prin <>Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 20 februarie 2005, Curtea, respingând excepţia cu acest obiect, a statuat cã "stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit <>art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , «asigurarea desfãşurãrii fluente şi în siguranţã a circulaţiei rutiere, apãrarea vieţii şi integritãţii corporale, a sãnãtãţii persoanelor, proprietãţii publice şi private, protecţia mediului înconjurãtor, precum şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor în acest domeniu»[...]".
În legãturã cu susţinerea cã adoptarea ordonanţei s-a fãcut fãrã consultarea organizaţiilor patronale şi a celor sindicale, Curtea reţine cã dispoziţiile constituţionale privind delegarea legislativã sau alte prevederi care se referã la adoptarea legilor nu prevãd asemenea cerinţe pentru emiterea ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 lit. a)-d), f) şi g), <>art. 90, 91, 94, 96 şi 98 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Victor Andrei în Dosarul nr. 20.769/2004 al Judecãtoriei Iaşi.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88, art. 89 lit. e) şi <>art. 92 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
