Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 573 din 4 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 223/2008 privind unele masuri de reducere a unor cheltuieli bugetare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 21 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicatã de judeţul Covasna, prin consiliul judeţean, în Dosarul nr. 339/64/2009 al Curţii de Apel Braşov Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.638D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 , excepţie ridicatã de oraşul Bãile Govora, prin primar, în Dosarul nr. 697/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 5.638D/2009 la Dosarul nr. 5.286D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã deoarece dispoziţiile de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2009, pronunţatã de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 339/64/2009, şi prin Încheierea din 17 iunie 2009, pronunţatã de Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 697/46/2009, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare. Excepţia a fost ridicatã de judeţul Covasna, prin consiliul judeţean, şi de oraşul Bãile Govora, prin primar, în cauze civile având ca obiect o acţiune în contencios administrativ, respectiv pretenţii.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se aratã, în acest sens, cã prin reglementarea dispoziţiilor criticate se aduce, implicit, o modificare a prevederilor art. 33 şi <>art. 58 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, ce schimbã regimul juridic aplicabil sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, prin instituirea unei obligaţii de regularizare a acestora în mod retroactiv. Se apreciazã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 sunt neconstituţionale, în mãsura în care se referã şi la acele sume pentru care, în mod legal, înainte de adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã nr. 223/2008 , s-au încheiat angajamente valabile, cu respectarea stãrii de drept existente la data încheierii lor. Autorul excepţiei considerã cã, la momentul transmiterii, Guvernul României nu a prevãzut nicio sarcinã, condiţie, destinaţie sau termen în care sumele de bani puteau fi folosite, transmisiunea fiind purã şi simplã. Considerã cã, prin reglementarea criticatã, Guvernul a impus autorului excepţiei o anumitã conduitã (obligativitatea folosirii banilor pânã la sfârşitul anului), ulterior naşterii raportului de drept, respectiv la data de 30 decembrie 2008.
Se aratã cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) din Constituţie, respectiv principiului constituţional al autonomiei locale, astfel cum acesta este reglementat de <>art. 3 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 . De asemenea, se apreciazã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 4 pct. 6 şi art. 9 pct. 1 şi pct. 4 din Carta europeanã a autonomiei locale, precum şi cã, prin intervenţia asupra cadrului legal existent [respectiv <>art. 9 din Legea nr. 215/2001 şi art. 3 alin. (1), art. 5 alin. (1) lit. b), art. 16 alin. (3) şi alin. (4), art. 33 şi <>art. 82 din Legea nr. 273/2006 ], se pericliteazã capacitatea administrativ-financiarã a autoritãţilor administraţiei publice locale de a satisface nevoile publice ale administraţilor. Se aratã cã obligaţia regularizãrii sumelor defalcate din TVA reprezintã o imixtiune a Guvernului în exercitarea de cãtre consiliile judeţene a autonomiei locale.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi alin. (6) din Constituţie, se considerã cã, prin adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã nr. 223/2008 , Guvernul s-a erijat în legiuitor, fãrã a justifica o urgenţã deosebitã, precum şi cã sumele de bani retrase din bugetul local erau destinate cofinanţãrii proiectelor de infrastructurã prevãzute în chiar preambulul ordonanţei de urgenţã criticate.
Referitor la neconcordanţa textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 115 alin. (6), raportat la prevederile art. 44, art. 120 şi art. 135 din Constituţie, se aratã cã, prin dispunerea reîntoarcerii sumelor de bani înapoi la transmiţãtor (sume ce ieşiserã din patrimoniul statului şi intraserã într-un patrimoniu autonom), Guvernul a dispus de un bun din patrimoniul altuia. Or, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, ordonanţele de urgenţã nu pot afecta drepturile prevãzute de Constituţie, dreptul de proprietate al oraşului fiind recunoscut de lege şi egal ocrotit cu cel aparţinând oricãrei persoane fizice sau juridice. Se invocã, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007 , arãtându-se cã nicio autoritate centralã nu poate priva autoritãţile locale de bunuri care fac obiectul dreptului de proprietate, nu poate impune modalitãţi de dispoziţie, ca atribut al acestui drept, şi nu poate priva ipso facto de proprietate o autoritate publicã localã, în conformitate cu principiul constituţional al autonomiei locale. Se considerã cã textul de lege criticat legifereazã un transfer silit de proprietate, trecând sumele de bani din proprietatea privatã a oraşului în proprietatea publicã a statului.
Se apreciazã cã legiuitorul ar fi trebuit sã îndeplineascã o minimã cerinţã de previzibilitate a normei, care sã expunã clar conduita subiecţilor de drept, lãsând loc interpretãrii de cãtre instanţa de judecatã a sintagmei "sume neutilizate", în acest fel încãlcându-se prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu privire la previzibilitatea legii.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare de cãtre textul de lege criticat a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, se aratã cã hotãrârile de Guvern care au constituit temei juridic pentru transmiterea irevocabilã a sumelor de bani cãtre autorul excepţiei, printr-un act administrativ, au fost abrogate de cãtre <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 , modificându-se raporturile juridice create exclusiv în sfera Guvernului. Se considerã cã nu are nicio relevanţã faptul cã ambele categorii de acte (ordonanţa de urgenţã, respectiv hotãrâri) au fost emise de cãtre aceeaşi instituţie, deoarece, în cazul ordonanţei de urgenţã, Guvernul a acţionat ca legiuitor excepţional, iar în cazul hotãrârilor, acesta s-a manifestat ca putere executivã.
Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Aratã în acest sens cã dispoziţiile de lege criticate contravin principiului neretroactivitãţii legii civile, principiului securitãţii raporturilor juridice şi principiului descentralizãrii şi autonomiei locale, în mãsura în care aduc atingere obligaţiilor asumate de autoritãţile administraţiei publice locale în contractele încheiate cu terţe persoane, obligaţii pe care considerau cã le pot onora din sumele avute la dispoziţie în momentul încheierii acelor contracte. Apreciazã cã prevederile <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 pot genera, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, un climat general de incertitudine şi nesiguranţã juridicã.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie. Aratã, în acest sens, cã sumele intrate în bugetul autorului excepţiei s-a dispus a fi restituite, fãrã sã fi fost condiţionate de utilizarea lor într-un anumit termen, deşi nu s-a încãlcat destinaţia stabilitã, revocându-se hotãrâri ale Guvernului intrate în circuitul civil şi reglementându-se situaţii noi, cu efect retroactiv. Apreciazã cã, în cazul în care autorul excepţiei avea angajamente deja încheiate, dispoziţiile criticate încalcã şi dreptul de libertate economicã, prevãzut în art. 45 din Constituţie. În privinţa celorlalte critici de neconstituţionalitate, instanţa apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Aratã, în acest sens, cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, precum şi cã prevederile art. 44 şi art. 136 din Legea fundamentalã nu au legãturã cu soluţionarea excepţiei invocate, <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 reprezentând o derogare de la prevederile <>art. 58 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 . Apreciazã cã textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 120 alin. (1) şi nici art. 121 alin. (1) din Constituţie, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 .
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 sunt constituţionale. În acest sens aratã cã acestea nu conţin în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, nu aduc atingere art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) din Constituţie şi sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale referitoare la obligativitatea motivãrii caracterului urgent al ordonanţelor de urgenţã, respectiv la domeniul de reglementare al acestora. Aratã cã celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu sunt incidente în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223 din 30 decembrie 2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, având urmãtorul cuprins: "Art. 4. - (1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã acordate în anul 2008 prin hotãrâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital rãmase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.
(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevãzute la alin. (1) se realizeazã pânã la data de 8 ianuarie 2009."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 115 alin. (4) şi (6) referitor la delegarea legislativã, art. 120 privind principiile de bazã ale administraţiei publice locale, art. 121 alin. (1) privind autoritãţile comunale şi orãşeneşti şi art. 135 referitor la economia României.
De asemenea, autorii excepţiei invocã încãlcarea art. 4 pct. 6 privind întinderea autonomiei locale şi art. 9 pct. 1 şi 4 referitoare la resursele financiare ale autoritãţilor administraţiei publice locale din Carta europeanã a autonomiei locale, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 , prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul cã prin reglementarea dispoziţiilor criticate se aduce, implicit, o modificare a <>Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, aceasta nu constituie o problemã de neconstituţionalitate, ci, aşa cum în numeroase rânduri a arãtat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, una de aplicare în timp a legii. De altfel, prevederile <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 se aplicã începând de la data intrãrii în vigoare a actului normativ, prin intermediul acestora statul îndeplinindu-şi obligaţia de protejare a intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, astfel cum aceasta este prevãzutã în cuprinsul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie.
Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor art. 4 pct. 6 şi art. 9 pct. 1 şi 4 din Carta europeanã a autonomiei locale, Curtea aratã cã, astfel cum reiese şi din preambulul <>Ordonanţei de urgenţã nr. 223/2008 , la adoptarea actului au fost avute în vedere presiunile şi riscurile determinate de evoluţiile economice interne şi externe, necesitatea susţinerii creşterii economice şi reducerii inflaţiei, precum şi asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţãrii proiectelor de infrastructurã şi a cofinanţãrii proiectelor finanţate din fonduri europene şi a contribuţiei României la bugetul comunitar. Pentru evitarea acestor riscuri a fost necesarã adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Întrucât dispoziţiile de lege criticate vizeazã interesul general public şi constituie situaţii de urgenţã şi extraordinare, a cãror reglementare nu poate fi amânatã, apreciem cã acestea au fost adoptate în deplinã concordanţã cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie. Astfel cum este definitã autonomia publicã localã prin legea specialã, respectiv <>Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale în cuprinsul art. 3, aceasta constã în dreptul şi capacitatea efectivã a autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivitãţilor locale pe care le reprezintã, treburile publice, în condiţiile legii. Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, cã principiul autonomiei locale "nu presupune totala independenţã şi competenţa exclusivã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale". De asemenea, textul de lege criticat se aflã într-o deplinã concordanţã şi cu prevederile art. 137 alin. (1) din Constituţie, referitor la formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare.
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 sunt neconstituţionale în mãsura în care se referã şi la acele sume pentru care, în mod legal, înainte de adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã nr. 223/2008 , s-au încheiat angajamente valabile, cu respectarea stãrii de drept existente la data încheierii lor. Curtea constatã cã textul de lege criticat face referire la acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital, şi nu pentru asigurarea finanţãrii de investiţii, care sã antreneze raporturi juridice contractuale cu obligaţii de platã asumate, fundamentate exclusiv pe aceastã categorie de venituri la bugetul local. De altfel, nu existã o obligaţie legalã ca, la nivel local, finanţarea unor investiţii sã fie asiguratã din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi şi sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Guvernul poate aloca, în situaţii excepţionale, sume din Fondul de rezervã, pentru unitãţile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiţii începute.
Referitor la pretinsa neconcordanţã a textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 115 alin. (6), raportat la prevederile art. 44, art. 120 şi art. 135 din Constituţie, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu vizeazã mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietatea publicã. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã acordate în anul 2008, prin hotãrâri ale Guvernului, bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital rãmase neutilizate la finele anului, nu constituie drept de proprietate în sensul prevãzut de art. 44 şi art. 135 din Constituţie. Aceste resurse financiare se supun reglementãrii speciale privind sistemul financiar, cãrora textul de lege criticat li se conformeazã, astfel încât nu se poate reţine neconcordanţa textului de lege criticat cu dispoziţiile constituţionale invocate, acesta constituind doar o derogare de la prevederile <>art. 58 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.
Pentru considerentele expuse mai sus, nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a textului de lege invocat prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie, respectiv la art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Autorul excepţiei apreciazã cã legiuitorul ar fi trebuit sã îndeplineascã o minimã cerinţã de previzibilitate a normei, care sã expunã clar conduita subiecţilor de drept, lãsând loc interpretãrii de cãtre instanţa de judecatã a sintagmei "sume neutilizate", în acest fel încãlcându-se prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, cu privire la previzibilitatea legii. Curtea aratã cã previzibilitatea legii nu reiese din cuprinsul art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã, astfel încât critica autorului nu poate fi admisã. Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în numeroase rânduri cã nu intrã în competenţa sa de control interpretarea legii de cãtre autoritãţile judecãtoreşti şi nici modul de respectare a legii, în activitatea practicã de aplicare a prevederilor sale.
În ceea ce priveşte abrogarea de cãtre <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 a hotãrârilor Guvernului emise anterior ordonanţei de urgenţã, modificându-se astfel raporturile juridice create exclusiv în sfera Guvernului, cu încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare în timp a celor douã categorii de acte.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicatã de judeţul Covasna, prin consiliul judeţean, în Dosarul nr. 339/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de oraşul Bãile Govora, prin primar, în Dosarul nr. 697/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
