Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 573 din 19 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 888 din 31 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokâr Gâbor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Gaspar Andrei şi Gaspar Etelka în Dosarul nr. 4.587/2005 al Tribunalului Harghita.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent aratã cã la dosarul cauzei s-au depus de cãtre mandatarul autorilor note scrise în susţinerea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând judecarea cauzei în lipsã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 431D/2006, ce are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie invocatã de Delia Marilena Fruman şi Maria Georgeta Uzoni în Dosarul nr. 36/R/2006 al Curţii de Apel Braşov Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 700D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie invocatã de Gheorghe Pãstorel Isvoranu şi Veronica Isvoranu în Dosarul nr. 7.745/2005 (numãr unic 5.909/300/2005) al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei. Rãspund pãrţile Claudia Ioana Gherghel şi Lydia Teodorescu, personal, lipsind celelalte pãrţi. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 408D/2006, nr. 431D/2006 şi nr. 700D/2006 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Pãrţile prezente sunt de acord cu aceastã mãsurã a conexãrii cauzelor; de asemenea, şi reprezentantul Ministerului Public solicitã conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 431D/2006 şi nr. 700D/2006 la Dosarul nr. 408D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Partea Claudia Ioana Gherghel solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Partea Lydia Teodorescu adoptã punctul de vedere al autorilor excepţiei şi susţine admiterea excepţiei, arãtând, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece limiteazã accesul liber la justiţie pentru apãrarea dreptului de proprietate, iar termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru revendicarea unui drept de proprietate, prin derogare de la dreptul comun, este foarte scurt.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 februarie 2006, 1 martie 2006 şi 3 martie 2006, pronunţate în dosarele nr. 4.587/2005, nr. 36/R/2006 şi nr. 7.745/2005 (numãr unic 5.909/300/2005), Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Gaspar Andrei şi Gaspar Etelka în Dosarul nr. 4.587/2005 al Tribunalului Harghita, de Delia Marilena Fruman şi Maria Georgeta Uzoni în Dosarul nr. 36/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi de Gheorghe Pãstorel Isvoranu şi Veronica Isvoranu în Dosarul nr. 7.745/2005 (numãr unic 5.909/300/2005) al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, în esenţã, pentru cã, pe de o parte, acesta încalcã principiul imprescriptibilitãţii dreptului la acţiune în materia constatãrii nulitãţii absolute, iar pe de altã parte, legalizeazã acte încheiate cu fraudarea legilor în vigoare. De asemenea, se aratã cã textul de lege criticat instituie o discriminare între terţii dobânditori ai unui imobil preluat în mod abuziv de stat şi foştii proprietari ai unor astfel de imobile.
Tribunalul Harghita, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti şi Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu urmãtorul cuprins: "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 145/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi principiul prevalenţei legii, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã, precum şi art. 148 alin. (2) şi (3) privind prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, a actelor de revizuire a acestora, precum şi a reglementãrilor comunitare cu caracter obligatoriu, faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, ca urmare a aderãrii.
De asemenea, sunt invocate, în susţinerea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat, dispoziţiile art. 17 pct. 1 şi 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Prevederile <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 instituie un termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea acţiunii în constatarea nulitãţii absolute. Aceastã soluţie a legiuitorului este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (<>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994) s-a reţinut cã, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie sã nu fie încãlcat.
Mai mult, Curtea reţine cã, în jurisprudenţa sa referitoare la dreptul de acces la justiţie, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), cã art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale poate fi invocat de orice persoanã care considerã cã a existat o ingerinţã ilegalã în privinţa exerciţiului unuia din drepturile sale având caracter civil, adãugând însã cã "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi cã "acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".
De asemenea, în Cauza Stubbings şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (1996), instanţa de contencios european al drepturilor omului a arãtat cã statele pãrţi ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se bucurã de o marjã de apreciere în ceea ce priveşte reglementarea dreptului de acces la justiţie.
De altfel, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, statuându-se cã textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), <>art. 16, 21 şi 44 din Constituţie. În acest sens sunt Decizia nr. 91 din 4 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004, <>Decizia nr. 253 din 15 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, şi <>Decizia nr. 78 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006.
Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând niciun element nou de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte invocarea în prezenta cauzã a încãlcãrii prevederilor art. 17 pct. 1 şi 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la proprietate, prin raportare la dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, Curtea constatã cã textul de lege criticat se armonizeazã cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilitãţii şi securitãţii raporturilor civile, ce au ca obiect dreptul de proprietate.
Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) privind universalitatea, precum şi în art. 148 alin. (2), (3) şi (4) referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, ca urmare a aderãrii, precum şi la garantarea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderãrii, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Gaspar Andrei şi Gaspar Etelka în Dosarul nr. 4.587/2005 al Tribunalului Harghita, de Delia Marilena Fruman şi Maria Georgeta Uzoni în Dosarul nr. 36/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã, şi de Gheorghe Pãstorel Isvoranu şi Veronica Isvoranu în Dosarul nr. 7.745/2005 (numãr unic 5.909/300/2005) al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
