Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 572 din 4 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 418 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 426 din 25 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicatã de Ion Nicolau şi Elena Nicolau în Dosarul nr. 8.336/200/2008 al Tribunalului Buzãu - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 662/2005 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.336/200/2008, Tribunalul Buzãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. Excepţia a fost ridicatã de Ion Nicolau şi Elena Nicolau, având ca obiect contestaţia la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prin instituirea unui corp de executori aparţinând bãncilor se încalcã principiul protecţiei egale a dreptului de proprietate. Astfel, considerã cã sunt favorizate bãncile, care, având posibilitatea de a-şi executa titlurile executorii prin propriii angajaţi, obţin avantaje de naturã financiarã şi fiscalã în protejarea creanţelor lor. Pe de altã parte, Ministerul Justiţiei, prin aprobarea statutului corpului de executori bancari, legitimeazã activitatea acestuia şi conferã actelor întocmite de executori forţa autoritãţii publice, ceea ce contravine prevederilor constituţionale referitoare la delegarea legislativã. Executorii bancari nu fac parte din corpul executorilor judecãtoreşti şi nu se pot substitui acestora prin efectuarea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui imobil. De asemenea, considerã cã este atins şi principiul egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie, întrucât, prin punerea în executare a titlurilor aparţinând bãncilor, se ajunge la situaţia ca o bancã sã fie organizatoare a corpului de executori şi parte în cadrul executãrii silite. De asemenea, independenţa executorului bancar nu existã, iar imparţialitatea sa este pusã la îndoialã de însãşi structura de organizare din care face parte. În sfârşit, aratã cã este încãlcat şi art. 72 alin. (3) din Constituţie, având în vedere cã se statueazã în domeniul legilor organice printr-un ordin al ministrului justiţiei. Astfel, aratã cã ordinul ministrului justiţiei în baza cãruia executorii bancari îşi desfãşoarã activitatea în acest moment este <>Ordinul nr. 2.628 din 8 noiembrie 1999 , emis în baza <>art. 88 din Legea nr. 58/1998 , lege care a fost însã abrogatã prin <>art. 144 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 , or, niciun organism nu îşi poate desfãşura activitatea în mod legitim în temeiul unei legi abrogate, care nu mai poate produce efecte juridice.
Tribunalul Buzãu - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã executarea unor titluri executorii nu reprezintã un act de înfãptuire a justiţiei în sensul art. 126 din Constituţie, nici executorii bancari şi nici cei judecãtoreşti nu fac parte din puterea judecãtoreascã, executarea silitã prin executori bancari se aplicã, fãrã discriminare, tuturor debitorilor împotriva cãrora sunt constituite titluri executorii aparţinând bãncilor, iar actele executorilor bancari sunt supuse, ca şi actele executorilor judecãtoreşti, aceloraşi cãi de atac prevãzute de lege. Referitor la încãlcarea art. 73 alin. (3) din Constituţie, aratã cã faptul cã organizarea activitãţii executorilor judecãtoreşti este reglementatã prin lege organicã nu implicã obligativitatea organizãrii prin lege organicã şi a activitãţilor executorilor bancari.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, invocând cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 228/2009 , considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007.
Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 418 alin. (2) şi (3): "(2) Separat sau, dupã caz, în cadrul asociaţiilor profesionale, instituţiile de credit pot sã-şi organizeze un corp propriu de executori, a cãrui activitate este strict legatã de punerea în executare a titlurilor executorii aparţinând instituţiei de credit şi altor entitãţi care aparţin grupului acesteia şi care desfãşoarã activitãţi financiare.
(3) Statutul acestui corp de executori se aprobã prin ordin al ministrului justiţiei, iar activitatea acestuia se desfãşoarã în conformitate cu dispoziţiile în materie din dreptul comun."
Autorii excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) care consacrã principiul separaţiei puterilor în stat, art. 44 alin. (2) referitor la ocrotirea şi garantarea proprietãţii private şi art. 72 alin. (3) privind imunitatea parlamentarã. În realitate, Curtea, raportându-se la motivarea excepţiei, observã cã autorii acesteia au în vedere dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Constituţie privind domeniul de reglementare al legii organice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra problemei egalitãţii protecţiei dreptului de proprietate în contextul pus în discuţie în prezenta speţã s-a mai pronunţat şi prin <>Decizia nr. 228 din 19 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009. Cu acel prilej, a reţinut cã reglementarea diferitã de care se bucurã instituţiile de credit este justificatã "tocmai pentru ca prin activitatea desfãşuratã sã contribuie, în mod adecvat, la realizarea scopului în care au fost create acele persoane juridice".
În acest context, trebuie reţinut cã activitatea executorilor bancari nu face decât sã faciliteze recuperarea creanţelor instituţiilor de credit, activitate esenţialã pentru a asigura buna funcţionare a acestora, în condiţiile în care acordarea creditelor nu se poate face decât în condiţiile existenţei resurselor financiare necesare.
În continuare, Curtea constatã cã în jurisprudenţa sa s-a mai pronunţat şi cu privire la celelalte critici de neconstituţionalitate. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate vizând lipsa de obiectivitate sau independenţã a executorilor bancari, prin <>Decizia nr. 662 din 8 decembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 2 februarie 2006, a reţinut cã este neîntemeiatã, având în vedere cã prin statut se impune executorilor bancari, ca şi executorilor judecãtoreşti, obligaţia de a-şi executa atribuţiile cu respectarea Codului de procedurã civilã şi a celorlalte reglementãri în materie. În acelaşi timp, Curtea a arãtat cã actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca şi actele executorilor judecãtoreşti, aceloraşi cãi de atac prevãzute de lege, debitorii fiind apãraţi astfel împotriva eventualelor abuzuri care ar decurge din poziţia executorilor bancari subordonaţi unitãţii creditoare.
Totodatã, în legãturã cu susţinerea potrivit cãreia se încalcã principiul separaţiei puterilor prin aprobarea de cãtre un reprezentant al executivului a statutului corpului executorilor bancari, aşa cum se invocã în cauza de faţã, Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut cã executarea titlurilor executorii nu reprezintã un act de înfãptuire a justiţiei, în sensul prevãzut de art. 126 alin. (1) din Constituţie. Nici executorii bancari şi nici executorii judecãtoreşti nu fac parte din puterea judecãtoreascã, astfel cã nu existã nicio contrarietate între dispoziţiile legale criticate şi cele ale art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor.
În sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 73 alin. (3) din Constituţie, prin care autorii excepţiei susţin cã pentru o funcţionare legalã a corpului executorilor bancari trebuia emis un nou ordin şi un nou statut, în concordanţã cu dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 , Curtea constatã cã problema pusã în discuţie este una de legiferare, iar nu de constituţionalitate. Oricum, textele de lege care formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fac parte dintr-o ordonanţã de urgenţã, act normativ prin care se poate reglementa în domeniul legilor organice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicatã de Ion Nicolau şi Elena Nicolau în Dosarul nr. 8.336/200/2008 al Tribunalului Buzãu - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2010.
În temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 1 din Hotãrârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 8 din 8 iunie 2010 , semneazã
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
