Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 572 din 15 septembrie 2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. a) şi b), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 572 din 15 septembrie 2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. a) şi b), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 27 noiembrie 2015

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean        - preşedinte
    Valer Dorneanu          - judecător
    Petre Lăzăroiu          - judecător
    Mircea Ştefan Minea     - judecător
    Daniel Marius Morar     - judecător
    Puskas Valentin Zoltan  - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu   - judecător
    Tudorel Toader          - judecător
    Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5, 7 şi 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Armin Marian Gherman, prin Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" din Bucureşti, în Dosarul nr. 9.967/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 411D/2015.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Inspectoratul General al Poliţiei Române, consilier juridic cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei, iar partea Inspectoratul General al Poliţiei Române a depus note prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 7 din Legea nr. 218/2002, precum şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 ca neîntemeiată, iar cu privire la prevederile art. 8 din Legea nr. 218/2002, ca devenită inadmisibilă. În acest sens arată, în esenţă, că art. 5 şi 7 din Legea nr. 218/2002 trebuie analizate împreună cu art. 1 din acelaşi act normativ ce defineşte Poliţia Română, legiuitorul folosind un limbaj clar şi fluent care nu lasă loc la interpretări. Referitor la critica privind încălcarea prin textele de lege criticate a dispoziţiilor art. 117 alin. (2) din Constituţie apreciază că aceasta nu poate fi primită, deoarece Inspectoratul General al Poliţiei Române a dobândit personalitate juridică în temeiul Legii nr. 218/2002 - lege organică, ceea ce nu este interzis de Legea fundamentală, iar nu prin ordin al ministrului sau prin hotărâre a Guvernului. Referitor la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 218/2002 arată că, în urma modificării acestora prin prevederile Legii nr. 40/2015, excepţia a devenit inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 215 din 7 decembrie 1999. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 360/2002 arată că acestea trebuie coroborate cu dispoziţiile din Legea nr. 188/1999 şi Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, legiuitorul având competenţa de a crea norme derogatorii de la cadrul general care pot fi executate potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 prin ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor. Prin ordinele emise de ministru se stabilesc măsuri tehnico-legislative, fără a se adăuga la lege, iar singurele acte normative care reglementează cu privire la naşterea, executarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sunt Legea nr. 188/1999 şi Legea nr. 360/2002.
    5. Preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care s-a prezentat în sala de şedinţe după strigarea dosarului.
    6. Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că, în opinia sa, prin ordinele emise de ministru s-au creat norme derogatorii de la lege. În acest sens arată, în esenţă, că textele de lege criticate aduc atingere art. 154 referitor la conflictul temporal de legi din Constituţie deoarece îşi perpetuează existenţa în fondul activ al legislaţiei, deşi actele normative care le conţin au fost emise în anul 2002, înainte de intrarea în vigoare a prezentei Constituţii. Prin urmare, Curtea ar trebui să constate abrogarea lor, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală. Pe fondul excepţiei arată că prin ordinele nr. 300 din 21 iunie 2004 şi nr. 400 din 29 octombrie 2004, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, s-au reglementat naşterea, modificarea substanţială şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului - funcţionar public, care ar fi trebuit reglementate prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Similar celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, prevederile legale criticate reprezintă "norme în alb", care lasă la dispoziţia executivului posibilitatea de a face imixtiuni în domeniul legislativului, ceea ce aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie. Solicită Curţii Constituţionale aplicarea considerentelor de principiu ce au stat la baza Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2012, în ceea ce priveşte previzibilitatea normelor cuprinse în actele normative. Referitor la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 218/2002 arată că acestea permit numirea directă a unei persoane în funcţia de inspector general la conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române, fără a exista criterii de numire şi fără a avea funcţia de secretar de stat, ceea ce contravine celor reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010. Cu privire la art. 18 din Legea nr. 360/2002 se observă, de asemenea, lipsa de claritate şi previzibilitate a textului criticat. Prin Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 Curtea a reţinut că lipsa de claritate şi previzibilitate afectează în mod direct libertatea de exprimare prevăzută de art. 30 şi dreptul la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţie, care sunt în egală măsură încălcate. Tot astfel, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014.
    7. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că Legea nr. 360/2002 a fost supusă controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 872 din 23 iunie 2011 Curtea statuând că aceasta a fost adoptată cu respectarea exigenţelor constituţionale. Pe de altă parte, argumentele autorului vizează şi alte texte din alte acte normative, care nu pot fi aplicate prin analogie în cauză.
    8. Reprezentantului părţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, având cuvântul în replică, arată că, prin critica sa, autorul pune sub semnul întrebării întregul sistem de drept din România, deoarece în executarea legilor se emit norme de aplicare, cum ar fi, de exemplu, cele emise în executarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    9. Prin Decizia nr. 109 din 12 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 9.967/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5, 7 şi 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Armin Marian Gherman, prin Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei civile prin care s-a respins contestaţia împotriva Dispoziţiei de sancţionare, prin care a fost sancţionat disciplinar cu "amânarea promovării în grad profesional următor pentru o perioadă de 2 ani".
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile art. 5 şi 7 din Legea nr. 218/2002 aduc atingere dispoziţiilor cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 30 şi 31 din Constituţie, deoarece, în măsura în care se interpretează că Inspectoratul General al Poliţiei Române s-a înfiinţat cu personalitate juridică în temeiul acestora, nu conţin expresiile "se înfiinţează" sau "se constituie", fiind imprevizibile şi aducând atingere principiului securităţii juridice. În acest sens invocă considerentele de principiu cu privire la previzibilitatea normelor juridice, reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012. Prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care presupune excluderea expresiilor anterior menţionate, legiuitorul a indus, prin textele de lege criticate, reprezentarea falsă că Inspectoratul General al Poliţiei Române este o persoană juridică sui generis. Or, astfel cum a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, lipsa de claritate şi previzibilitate a actului normativ afectează în mod direct libertatea de exprimare prevăzută de art. 30 şi dreptul la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţie, care sunt în egală măsură încălcate. Pe de altă parte, în măsura în care, prin textele de lege criticate s-ar înţelege că acestea constituie temeiul înfiinţării Inspectoratul General al Poliţiei Române, în conţinutul acestora nu se regăseşte condiţia imperativă prevăzută de art. 117 alin. (2) din Constituţie, de a solicita avizul Curţii de Conturi, ceea ce duce la încălcarea acestui text constituţional, dar şi a principiului securităţii raporturilor juridice, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
    11. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 218/2002 (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 40/2015), autorul arată că acestea aduc atingere dispoziţiilor art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 din Constituţie prin raportare la art. 21 pct. 2 privind accesul egal la funcţiile publice din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 148 din Constituţie, prin încălcarea adusă art. 20 privind dreptul la egalitate de şanse şi de tratament în materie de angajare şi profesie, fără discriminare în funcţie de sex din Carta Socială Europeană (cu referire la art. 16 din Directiva 2000/78/CE), precum şi prin încălcarea art. 21 privind nediscriminarea şi art. 23 referitor la egalitatea între femei şi bărbaţi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest sens arată că textul de lege criticat permite numirea discreţionară a unei persoane la conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române, prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor interne, fără o justificare obiectivă şi raţională a acestei proceduri, având în vedere că funcţia de inspector general face parte din categoria funcţiilor publice "de conducere" şi nu este o funcţie de "demnitate publică", ceea ce aduce atingere principiul egalităţii de şanse la funcţia publică. Numirea discreţionară, potrivit textului de lege criticat, este una care permite discriminarea pe criterii de sex, în această funcţie fiind numiţi până în prezent numai bărbaţi. În practica ocupării funcţiilor publice de conducere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române există o abordare neunitară şi discriminatorie, care încalcă art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Legea fundamentală, precum şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece funcţiile de conducere din cadrul Inspectoratului sunt ocupate prin examen sau concurs, potrivit art. 18 din Legea nr. 360/2002, pe când cele două funcţii reglementate de art. 8 din Legea nr. 218/2002 se ocupă prin numire directă, fără concurs sau examen. Funcţionarii publici care ocupă aceste posturi de conducere beneficiază de un tratament diferit în ceea ce priveşte numirea în funcţie, nefiind supuşi unei evaluări riguroase a cunoştinţelor profesionale, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, ci doar pe baza unor propuneri sau recomandări unilaterale susceptibile de subiectivism, deşi acestea nu au caracter de demnitate publică, iar prin statutul lor ar trebui să fie echidistante politic. În acest sens se invocă cele reţinute de Curtea Constituţională cu privire la principiul egalităţii şi nediscriminării, prin deciziile nr. 1 din 8 februarie 1994, nr. 414 din 14 aprilie 2010 şi nr. 1.039 din 9 iulie 2009. Prevederile art. 8 din Legea nr. 218/2002 aduc atingere art. 1 alin. (5), raportat la art. 78 privind intrarea în vigoare a legii şi art. 154 referitor la conflictul temporal de legi din Constituţie, prin aceea că îşi perpetuează existenţa în fondul activ al legislaţiei, deşi art. 18 din Legea nr. 360/2002, lege specială, reglementează în sensul ocupării posturilor prin examen sau concurs.
    12. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 se arată că acestea aduc atingere principiului previzibilităţii, deoarece prin sintagma "după caz" se creează o reprezentare "neclară, lacunară şi dubitativă" în ceea ce priveşte ocuparea posturilor de conducere din Inspectoratul General al Poliţiei Române. Se invocă cele reţinute cu titlu de principiu prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, cu privire la previzibilitatea normelor juridice. Prin folosirea sintagmei menţionate, legiuitorul nu reglementează cu exactitate cazurile în care ocuparea funcţiilor publice se face prin examen, faţă de cele în care ocuparea funcţiei se face prin concurs, aducând atingere art. 30 şi 31 din Constituţie, sens în care a statuat Curtea prin Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013. Pe de altă parte, prevederile art. 18 din Legea nr. 218/2002 reglementează cu privire la faptul că, printr-un ordin al ministrului, pot fi reglementate condiţiile de organizare a concursurilor sau examenelor pentru ocuparea funcţiilor de conducere, ceea ce face din acestea "o normă în alb", competenţa constituţională revenind exclusiv legiuitorului organic, iar nu ministrului administraţiei şi internelor, ceea ce aduce atingere art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală. În sensul celor menţionate s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014.
    13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    14. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile autorului, părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul excepţiei şi reţinut de instanţa care a sesizat Curtea, îl constituie prevederile art. 5, 7 şi 8 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. În realitate, din analiza motivării excepţiei, Curtea reţine că obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 5 lit. a) şi b), art. 7, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 (în forma aplicabilă la data sesizării) şi art. 18 din Legea nr. 360/2002, cu următorul conţinut:
    - Art. 5 lit. a) şi b): "Poliţia Română are următoarea structură organizatorică:
    a) Inspectoratul General al Poliţiei Române;
    b) unităţi teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratele judeţene de poliţie;";
    - Art. 7: "Inspectoratul General al Poliţiei Române este unitatea centrală a poliţiei, cu personalitate juridică şi competenţă teritorială generală, care conduce, îndrumă şi controlează activitatea unităţilor de poliţie subordonate, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalităţii economico-financiare sau bancare, a altor infracţiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege.";
    - Art. 8 alin. (1): "(1) Inspectoratul General al Poliţiei Române este condus de un inspector general numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor interne, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.";
    - Art. 18 din Legea nr. 360/2002: "Posturile de conducere se ocupă prin examen sau concurs, după caz, în situaţiile şi în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor."
    18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) ce reglementează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) potrivit căruia "în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 30 referitor la libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit căruia prin lege organică se reglementează statutul funcţionarilor publici, art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii, art. 117 alin. (2) potrivit căruia "Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă", art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană şi art. 154 referitor la conflictul temporal de legi. Este încălcat, de asemenea, art. 20 din Constituţie prin raportare la art. 21 pct. 2 privind accesul egal la funcţiile publice din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, la art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi la art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea nu este respectat nici art. 148 din Constituţie privind integrarea în Uniunea Europeană, deoarece sunt încălcate art. 20 privind dreptul la egalitate de şanse şi de tratament în materie de angajare şi profesie, fără discriminare în funcţie de sex din Carta Socială Europeană (cu referire la art. 16 din Directiva 2000/78/CE), art. 21 privind nediscriminarea şi art. 23 referitor la egalitatea între femei şi bărbaţi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul cauzei în care aceasta a fost ridicată îl constituie recursul împotriva sentinţei civile prin care s-a respins contestaţia împotriva Dispoziţiei de sancţionare nr. 4.443 din 21 septembrie 2011, prin care autorul excepţiei a fost sancţionat disciplinar cu "amânarea promovării în gradul profesional următor pentru o perioadă de 2 ani". Aşadar, obiectul litigiului se circumscrie unor aspecte care vizează stricto sensu raportul de serviciu al autorului excepţiei, şi nu modul de organizare a structurii din care acesta face parte şi nici modul de numire al inspectorului general. Temeiul sancţionării reţinut în dispoziţie îl constituie prevederile art. 57 lit. a), c) şi e), art. 58 lit. c), art. 59, 60, 61 şi 62 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, art. 17 lit. c) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004 şi Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 600 din 15 aprilie 2005. În aceste condiţii, prevederile art. 5 lit. a) şi b) şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 care reglementează cu privire la structura organizatorică a Poliţiei Române şi atribuţiile Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi cele ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 şi art. 18 din Legea nr. 360/2002, care reglementează referitor la numirea inspectorului general al Poliţiei Române, prin decizie a prim-ministrului, şi ocuparea prin examen sau concurs a posturilor de conducere în situaţiile şi în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care excepţia a fost ridicată. Aşa fiind, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege anterior menţionate, deoarece acestea nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. a) şi b), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Armin Marian Gherman, prin Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" din Bucureşti, în Dosarul nr. 9.967/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 septembrie 2015.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                            Cristina Cătălina Turcu

                                    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 572 din 15 septembrie 2015

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"