Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 571 din 29 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. (2) si ale art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 430 din 28 iunie 2010
DECIZIE nr. 571 din 29 aprilie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) şi ale <>art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 430 din 28 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) şi ale <>art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Uniunea Producãtorilor de Film şi Audiovizual din România - Asociaţia Românã de Gestiune a Operelor din Audiovizual (U.P.F.A.R. - A.R.G.O.A.), de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturile de Autor (U.C.M.R. - A.D.A.) şi de Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) în Dosarul nr. 4.009/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
Dezbaterile au avut loc la data de 27 aprilie 2010, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 29 aprilie 2010. La dezbaterile din data de 27 aprilie 2010 au participat pãrţile Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturile de Autor (U.C.M.R. - A.D.A.), care au cerut admiterea excepţiei, şi partea Romtelecom S.A., care a cerut respingerea acesteia. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 121 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. g) din aceeaşi lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.009/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 121 alin. (2) şi ale <>art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Uniunea Producãtorilor de Film şi Audiovizual din România - Asociaţia Românã de Gestiune a Operelor din Audiovizual (U.P.F.A.R. - A.R.G.O.A.) a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) şi ale <>art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 , Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturile de Autor (U.C.M.R. - A.D.A.) a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 121 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , iar Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. g) din aceeaşi lege, într-un dosar având ca obiect o cerere privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin cã <>art. 121 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , astfel cum a fost modificat, contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât îi priveazã pe titularii de drepturi de autor ale cãror opere sunt radiodifuzate de anumite posturi de televiziune de un bun al lor (de un drept patrimonial), respectiv de dreptul lor de a fi remuneraţi pentru retransmiterea prin cablu. Astfel, autorii ale cãror opere sunt radiodifuzate pe unele posturi de televiziune (în special din strãinãtate) beneficiazã de remuneraţii, potrivit dispoziţiilor legale criticate, iar autorii ale cãror opere sunt radiodifuzate pe alte posturi de televiziune (în special cele mai importante posturi româneşti) ar urma sã nu beneficieze de remuneraţie. Prevederile criticate creeazã un dezechilibru, o discriminare în special pentru autorii români în raport cu autorii strãini. Textul criticat contravine astfel art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât conduce la o discriminare între autori în funcţie de limba utilizatã.
Textul criticat încalcã şi prevederile art. 33 alin. (1) din Constituţie în condiţiile în care autorii români, ale cãror opere sunt difuzate în mod firesc pe principalele posturi de televiziune din România, sunt privaţi de dreptul la remuneraţie pentru retransmiterea prin cablu, siguranţa financiarã a acestora fiind grav afectatã. Textul criticat încalcã, în opinia autorilor, şi prevederile art. 49 din Constituţie, care se referã la obligaţia constituţionalã a autoritãţilor publice de a contribui la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberã a tinerilor la viaţa politicã, socialã, economicã, culturalã şi sportivã a ţãrii.
<>Art. 121 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 contravine, în opinia autorilor, şi art. 44 din Constituţie. Drepturile de proprietate intelectualã sunt drepturi de proprietate privatã, recunoscute de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale ca bunuri în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Autorii mai susţin cã prevederile <>art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 contravin art. 44, 136, 148, precum şi art. 53 din Constituţie, întrucât limitarea remuneraţiilor reprezentând drepturi conexe la o treime din remuneraţiile negociate pentru drepturile de autor constituie o încãlcare a dreptului exclusiv al titularilor de drepturi de proprietate intelectualã de a dispune în mod liber şi absolut de propriile creaţii/produse, negând dreptul acestora la încheierea, prin negociere, a unor convenţii care sã consfinţeascã liberul acord de voinţã al pãrţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât limita maximã de o treime se aplicã unei valori liber negociabile. De asemenea, în cadrul limitei maxime de o treime valoarea remuneraţiei pentru drepturile conexe se stabileşte tot în cadrul unor negocieri. Totodatã, stabilirea unei limite financiare maxime pentru nivelul remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe în raport cu remuneraţiile cuvenite autorilor ţine seama de natura drepturilor şi raportul existent între drepturile de autor şi drepturile conexe.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile scrise depuse de pãrţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 121 alin. (2) şi ale <>art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 329/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 121 alin. (2): "Cuantumul remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe se stabileşte printr-o metodologie negociatã între organismele de gestiune colectivã a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi structurile asociative ale distribuitorilor prin cablu, potrivit procedurilor prevãzute la art. 131 şi 131^1, cu excluderea de la calcul a programelor a cãror retransmitere prin cablu este obligatorie conform legii.";
- Art. 134 alin. (2) lit. g): "Gestiunea colectivã se exercitã potrivit urmãtoarelor reguli: [...]
g) remuneraţiile negociate pentru drepturile conexe nu pot depãşi o treime din remuneraţiile negociate pentru drepturile de autor cu aceeaşi categorie de utilizatori."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 33 alin. (3) privind accesul la culturã, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 49 alin. (5) privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã şi urmeazã sã fie admisã pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
1. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 121 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , Curtea reţine cã aceste prevederi exclud de la calculul cuantumului remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe programele a cãror retransmitere este obligatorie conform legii. Retransmiterea obligatorie a acestor programe se face în baza prevederilor <>art. 82 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Astfel, "orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin reţele de comunicaţii electronice, cu excepţia celor care utilizeazã exclusiv spectrul radio, are obligaţia sã includã în oferta sa serviciile de programe ale Societãţii Române de Televiziune destinate publicului din România, precum şi alte servicii de programe, libere la retransmisie şi fãrã condiţionãri tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a 25% din numãrul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivã, precum şi serviciile de televiziune a cãror obligativitate de retransmitere este stabilitã prin acorduri internaţionale la care România este parte. Criteriul de departajare pentru radiodifuzorii privaţi este ordinea descrescãtoare a indicelui anual de audienţã".
Programele a cãror retransmitere este obligatorie fac parte din aşa-numitul pachet "must-carry" , adicã acelea "care trebuie retransmise". Consiliul Naţional al Audiovizualului procedeazã la stabilirea listei posturilor pe baza unor instrucţiuni interne. Operatorii de cablu sunt obligaţi sã preia aceste programe, dar ei nu au obligaţia de a plãti vreo sumã de bani pentru preluarea acestor posturi, legea referindu-se strict doar la posturile "libere la retransmisie şi fãrã condiţionãri tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României [...], precum şi serviciile de televiziune a cãror obligativitate de retransmitere este stabilitã prin acorduri internaţionale la care România este parte".
Analizând coroborat dispoziţiile legale menţionate, rezultã cã operatorii de cablu preiau în mod gratuit anumite programe, în baza unei obligaţii prevãzute de lege, percepând sume de bani lunare de la abonaţii lor. Astfel, posturile româneşti care au cea mai mare audienţã sunt preluate cu titlu gratuit.
Operatorii de cablu argumenteazã cã sunt obligaţi sã retransmitã aceste programe şi cã existã posibilitatea de a nu le retransmite dacã nu ar fi obligaţi. Curtea constatã cã legiuitorul a vrut doar sã se asigure cã va exista un numãr minim de posturi retransmise capabile sã reflecteze realitatea româneascã, dând expresie art. 31 privind dreptul la informaţie şi art. 33 privind accesul la culturã din Constituţie, acest lucru fiind o condiţie prealabilã desfãşurãrii activitãţii operatorilor de cablu. Argumentul operatorilor de cablu ar fi putut fi luat în considerare numai în condiţiile în care aceştia ar fi plãtit sume de bani pentru retransmiterea acestor posturi.
Pe aceste posturi de televiziune retransmise de operatorii de cablu sunt transmise şi opere ale unor autori, iar în condiţiile în care prevederile atacate exclud de la calculul cuantumului remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe programele a cãror retransmitere este obligatorie conform legii, se încalcã prevederile art. 44 privind dreptul de proprietate privatã coroborate cu dispoziţiile art. 53 din Constituţia României.
Art. 53 din Constituţia României prevede condiţii foarte clare în care se poate face restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, acest articol dispunând: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Astfel, legiuitorul a restrâns exerciţiul dreptului de proprietate al autorilor ale cãror opere sunt difuzate pe posturile a cãror retransmitere este obligatorie potrivit legii, fãrã a respecta criteriile prevãzute de art. 53 din Constituţia României referitoare la cazurile în care s-ar putea face aceastã restrângere. Astfel, nu existã vreuna din situaţiile prevãzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie. Eventuala intenţie a legiuitorului de a pune în balanţã dreptul de proprietate al operatorilor de cablu care sunt obligaţi sã retransmitã anumite programe cu dreptul de proprietate al autorilor ale cãror opere sunt difuzate pe acele posturi nu poate fi justificatã, întrucât operatorii de cablu nu au obligaţia de a plãti vreo sumã de bani pentru retransmiterea acestor programe. Susţinerea potrivit cãreia prin difuzarea pachetului de programe must-carry s-ar putea ajunge la restricţionarea dreptului de opţiune în stabilirea grilelor de programe şi, implicit, la pierderi financiare generate de faptul cã ar fi putut fi difuzate alte posturi mai profitabile nu poate fi primitã. Numãrul acestor posturi a cãror retransmitere este obligatorie se limiteazã la 25% din numãrul total de posturi retransmise, un procent rezonabil, ce permite buna desfãşurare a activitãţii acestor agenţi economici, în condiţiile în care aceştia îndeplinesc şi un serviciu public.
Curtea constatã, aşadar, cã sunt încãlcate dispoziţiile art. 53 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 44 din Constituţia României, iar în aceste condiţii nu mai necesarã analiza condiţiilor prevãzute de art. 53 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe trebuie sã poatã culege, ca expresie a prevederilor art. 44 din Constituţie, beneficiul muncii lor, în condiţiile în care operatorii de cablu asigurã difuzarea operelor lor unei mari pãrţi a populaţiei României, prin retransmiterea, chiar şi obligatorie, a anumitor posturi şi în condiţiile în care aceşti operatori percep sume de bani de la abonaţii lor.
2. În ceea ce priveşte prevederile <>art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 , Curtea Constituţionalã constatã cã acestea încalcã dispoziţiile art. 44 coroborate cu cele ale art. 53, precum şi pe cele ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi c) în Constituţia României. Legea nu instituie criterii obiective care sã justifice faptul cã remuneraţiile negociate pentru drepturile conexe nu pot depãşi o treime din remuneraţiile negociate pentru drepturile de autor cu aceeaşi categorie de utilizatori.
Restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate trebuie sã fie justificatã pe baza criteriilor prevãzute de <>art. 53 alin. (1) şi (2). Curtea Constituţionalã a reţinut în Decizia nr. 541 din 7 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 25 ianuarie 2005, cã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1), reglementând garantarea dreptului de proprietate, se referã implicit şi la garantarea dreptului de proprietate intelectualã, care include dreptul de autor şi drepturile conexe, precum şi proprietatea industrialã. Or, stabilirea unor raporturi procentuale fixe în ceea ce priveşte remuneraţiile negociate pentru drepturile conexe care nu pot depãşi o treime din remuneraţiile negociate pentru drepturile de autor cu aceeaşi categorie de utilizatori încalcã prevederile Constituţiei. Restrângerea exerciţiului de proprietate prevãzut de art. 44 nu se justificã prin vreuna din situaţiile prevãzute la art. 53 alin. (1), situaţie a cãrei existenţã ar fi justificat şi analiza îndeplinirii condiţiilor prevãzute la art. 53 alin. (2).
Potrivit prevederilor art. 135 alin. (1) din Constituţie, economia României este economie de piaţã, iar prevederile legale criticate încalcã aceste dispoziţii, întrucât pãrţile contractuale nu pot negocia remuneraţiile cuvenite pentru drepturile conexe, acest lucru intervenind în condiţiile în care interpretarea unei opere poate fi, eventual, chiar mai valoroasã decât opera însãşi. Pe baza aceloraşi considerente, Curtea constatã încãlcarea art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) din Constituţie.
În ceea ce priveşte încãlcare art. 49 alin. (5) privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi art. 148 din Constituţia României, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) şi ale <>art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Uniunea Producãtorilor de Film şi Audiovizual din România - Asociaţia Românã de Gestiune a Operelor din Audiovizual (U.P.F.A.R. - A.R.G.O.A.), de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturile de Autor (U.C.M.R. - A.D.A.) şi de Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) în Dosarul nr. 4.009/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 aprilie 2010.
În temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 1 din Hotãrârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 8 din 8 iunie 2010 , semneazã
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
Întrucât domnul Fabian Niculae se aflã în delegaţie, în locul sãu semneazã, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedurã civilã,
Prim-magistrat-asistent delegat,
Ioana Marilena Chiorean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
