Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 570 din 3 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (1^1) si art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1) şi art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Anton Merza şi Marioara Merza în Dosarul nr. 1.236/299/2010 al Judecãtoriei Feteşti. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.527D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.236/229/2010, Judecãtoria Feteşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1) şi art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Anton Merza şi Marioara Merza. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prin practicarea unor taxe judiciare de timbru impuse indirect de camerele notarilor publici, prin evaluãrile stabilite de acestea, fãrã cenzura instanţei se ajunge la o îngrãdire a accesului liber la justiţie. De asemenea, aratã cã stabilirea unei taxe trebuie sã aibã la bazã criterii clare, fundamentate economic, iar nu criterii arbitrare şi orientative. Judecãtoria Feteşti aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, trebuie sã se timbreze la valoarea realã (de piaţã) a bunurilor care definesc obiectul patrimonial al acestora. Valoarea bunurilor, în funcţie de care se stabileşte taxa de timbru, nu trebuie impusã de ghidul judeţean al notarilor publici, având în vedere cã acestea pot sã prevadã valori mult mai mari decât valoarea realã a bunurilor. Pentru aceste motive considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1) şi art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este întemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (1^1) şi art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu urmãtorul conţinut: - Art. 2 alin. (1) şi (1^1): "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: a) pânã la valoarea de 50 lei - 6 lei; b) între 51 lei şi 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depãşeşte 50 lei; c) între 501 lei şi 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depãşeşte 500 lei; d) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depãşeşte 5.000 lei; e) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depãşeşte 25.000 lei; f) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depãşeşte 50.000 lei; g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depãşeşte 250.000 lei. (1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial."; - Art. 3^1: "(1) Cererile introduse la instanţele judecãtoreşti, prin care se solicitã pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care ţine loc de act autentic de înstrãinare a unor bunuri imobile, se taxeazã potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), la valoarea imobilului. (2) Taxarea cererilor prevãzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de pãrţi. În cazul în care valoarea declaratã de pãrţi este inferioarã valorii orientative stabilite prin expertiza întocmitã de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la aceastã din urmã valoare. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplicã în mod corespunzãtor şi la taxarea cererilor în materie de moştenire. (4) Instanţele de judecatã vor solicita la începutul fiecãrui an camerelor notarilor publici expertizele privind stabilirea valorilor orientative ale bunurilor imobile din circumscripţia teritorialã a instanţei." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 47 referitoare la nivelul de trai, art. 56 referitoare la contribuţiile financiare, art. 124 alin. (3) referitoare la înfãptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin mai multe decizii, s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii art. 2 alin. (1) şi (1^1) în raport cu critici similare. În acest sens, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, Curtea a statuat cã apare ca "fiind pe deplin justificatã soluţia adoptatã de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din lege în materia timbrãrii unor [...] acţiuni cu o taxã calculatã în funcţie de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1)." Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacã se solicitã sau nu în mod distinct repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, taxarea acţiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu valoare fixã urmeazã a fi datoratã numai în cazul acţiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice nepatrimoniale. Referitor la critica raportatã la prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut cã accesul liber la justiţie nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de platã a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplicã deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi naturã, neexistând discriminãri sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 din Legea nr. 146/1997, Curtea constatã cã s-a pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate identice atât din perspectiva obiectului excepţiei, cât şi din cea a criticii de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 765 din 3 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a statuat cã, din logica modificãrilor aduse Legii nr. 146/1997 prin Legea nr. 276/2009, se desprinde faptul cã raţiunea pentru care a fost adoptat un asemenea amendament ţine de politica statului de a limita folosirea procedurilor judiciare de cãtre cetãţeni doar pentru a evita costurile unei proceduri notariale mult mai oneroase şi, astfel, o procedurã eminamente necontencioasã sã fie transformatã, în mod indirect, într-una contencioasã. Pentru a-şi atinge scopul, Legea nr. 276/2009, prin textul criticat, a prevãzut ca taxele judiciare de timbru aplicabile procedurii judiciare sã nu fie mai mici decât costurile pe care le implicã procedura notarialã. Numai în acest fel se pot evita acţiunile judiciare promovate, din punctul de vedere al timbrajului, în frauda legii. Aceastã motivaţie care a stat la baza adoptãrii soluţiei legislative criticate nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate atât timp cât etalonul folosit pentru stabilirea taxei judiciare de timbru este unul obiectiv. În speţã, legiuitorul a ales ca taxa judiciarã de timbru sã fie calculatã în funcţie de valoarea imobilului stabilitã prin expertiza întocmitã de camerele notarilor publici. Dispoziţiile art. 77^1 alin. (4) şi (5) din codul fiscal stabilesc obligaţia camerelor notarilor publici de a efectua expertize cu privire la valoarea de circulaţie a bunurilor imobile şi de a le reactualiza anual. Aceste expertize constituie un criteriu suficient de obiectiv şi precis în funcţie de care sã fie calculatã taxa judiciarã de timbru, având în vedere entitatea care le dispune (Camera Notarilor Publici) şi persoanele care le întocmesc (experţi). Astfel, raportarea la aceste expertize evitã declararea valorii imobilului la cote inferioare valorii sale de circulaţie în scopul plãţii unei taxe judiciare de timbru mult diminuate faţã de situaţia în care s-ar fi stabilit valoarea realã de circulaţie a bunului imobil. Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1) şi art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Anton Merza şi Marioara Merza în Dosarul nr. 1.236/299/2010 al Judecãtoriei Feteşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2011.
