Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 570 din 29 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 404 din 18 iunie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, excepţie invocatã de Vasile Costea, Cãtãlina Costea, Sorin Mãrginean, Carmen Angela Mãrginean, Mihai Elekes, Maria Balazs, Dorel Eugen Sauca şi Demeter Arpad în Dosarul nr. 16.230/211/2006 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.293D/2011.
La apelul nominal rãspunde avocat Dorin Mircea Mischian, cu delegaţie depusã la dosar, pentru autorii excepţiei Vasile Costea, Cãtãlina Costea, Mihai Elekes, Sorin Mãrginean, Carmen Angela Mãrginean şi Dorel Eugen Sauca, precum şi pentru partea Ioan Florin Morariu. Lipsesc celelalte pãrţi, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã dezbaterile iniţiale au avut loc la data de 19 ianuarie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberãrilor pentru o mai bunã studiere a problemelor ce formeazã obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 26 ianuarie 2012. La aceastã datã, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecatã, potrivit prevederilor art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru 2 februarie 2012, datã la care, având în vedere necesitatea lãmuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 14 februarie 2012. La aceastã datã, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecatã la acest termen, potrivit art. 51 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 6 martie 2012, datã la care, având în vedere imposibilitatea întrunirii majoritãţii cerute de prevederile art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992, precum şi necesitatea formulãrii unei adrese cãtre Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã Cluj, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor în data de 24 aprilie 2012. La aceastã datã, având nevoie de timp pentru continuarea dezbaterilor, în temeiul art. 145 din Codul de procedurã civilã, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus continuarea dezbaterilor pentru data de 10 mai 2012, datã la care, având în vedere imposibilitatea întrunirii majoritãţii cerute de prevederile art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 29 mai 2012.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicitã admiterea acesteia, astfel cum a fost formulatã. Aratã cã, în prezenta cauzã, autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt persoane fizice care au dobândit, în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, dreptul de proprietate privatã asupra apartamentelor situate în imobilul prevãzut la poziţia 12 din anexa care face parte integrantã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998. Aşadar, în ceea ce priveşte deciziile Curţii Constituţionale nr. 234 din 20 decembrie 1999 şi nr. 923 din 23 iunie 2009, prin care au fost admise, în parte, excepţii de neconstituţionalitate similare, existã o diferenţã doar între actul juridic de dobândire a dreptului de proprietate privatã, de cãtre autorii excepţiilor de neconstituţionalitate soluţionate prin deciziile anterior citate, faţã de cel al autorilor excepţiei din prezenta cauzã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, în raport cu copiile documentaţiei de intabulare a imobilului prevãzut la poziţia 12 din anexa care face parte integrantã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998, comunicate la dosarul cauzei de cãtre Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã Cluj, în cauzã sunt incidente soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 923 din 23 iunie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 16.230/211/2006, Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, excepţie invocatã de Vasile Costea, Cãtãlina Costea, Sorin Mãrginean, Carmen Angela Mãrginean, Mihai Elekes, Maria Balasz, Dorel Eugen Sauca şi Demeter Arpad într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii privind constatarea nulitãţii absolute a contractelor de vânzare-cumpãrare a unor apartamente, situate în imobilul din Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 11, judeţul Cluj, imobil ce figureazã la poziţia 12 din anexa care face parte integrantã din Ordonanţa urgenţã a Guvernului nr. 13/1998.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã actul normativ criticat este neconstituţional în mãsura în care dispune restituirea unor bunuri imobile care la momentul intrãrii sale în vigoare se aflau în proprietatea unor persoane fizice. Aratã cã imobilul în litigiu, deşi figureazã printre imobilele prevãzute în cuprinsul anexei la acest act normativ, nu se afla în proprietatea statului, ci în proprietatea unor persoane fizice, motiv pentru care Guvernul nu putea dispune de aceste bunuri prin ordonanţã de urgenţã. Invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 234 din 20 decembrie 1999 şi nr. 923 din 23 iunie 2009, prin care a fost admisã, în parte, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998, în cauze similare cu cea dedusã judecãţii în prezent. Precizeazã cã actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 şi 136, deoarece cerinţele acestor texte nu au fost îndeplinite, câtã vreme, pe de o parte, nu erau întrunite condiţiile şi procedura prevãzute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauzã de utilitate publicã, iar, pe de altã parte, despãgubirile nu au fost acordate în prealabil, conform art. 44 alin. (3) din Constituţie. Invocã şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotãrârile din 5 noiembrie 2002 şi 16 octombrie 2006, pronunţate în cauzele Pincova şi Pinc împotriva Republicii Cehe, paragraful 58, şi, respectiv, Raicu împotriva României, paragraful 37, prin care s-a statuat cã persoanele care şi-au dobândit bunurile cu bunã-credinţã nu trebuie sã fie puse în situaţia de a suporta povara responsabilitãţii statului care a confiscat odinioarã aceste bunuri.
Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, arãtând cã actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ce garanteazã şi ocrotesc proprietatea privatã, dat fiind faptul cã, la data adoptãrii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998, imobilele la care face referireacest act normativ nu se mai aflau în proprietatea statului, astfel încât acesta nu mai putea dispune de ele.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstituţionale. În acest sens, apreciazã cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 136 în mãsura în care imobilul din prezenta cauzã nu se mai aflã în proprietatea statului, ci constituie obiect al dreptului de proprietate privatã, situaţie în care Guvernul nu poate sã dispunã prin ordonanţã de urgenţã de acest bun. Totodatã, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, cã într-un stat de drept, conform art. 1 alin. (3) din Constituţie, repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin recurgerea la proceduri legale, care sã nu contravinã dispoziţiilor constituţionale şi obligaţiilor ce decurg din tratatele şi documentele internaţionale pe care statul român şi le-a asumat şi a cãror respectare este obligatorie, conform art. 11 şi 20 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã Cluj documentele de intabulare pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 11, judeţul Cluj.
Prin Adresa nr. 3.235 din 2 aprilie 2012, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 2.493 din 5 aprilie 2012, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã Cluj a transmis cãrţile funciare privitoare la imobilul situat în Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 11, judeţul Cluj, precum şi actele care au stat la baza înscrierii.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, documentele solicitate Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã Cluj, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 iulie 1998, aprobatã prin Legea nr. 458/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 19 noiembrie 2003.
Actul normativ criticat cuprinde 3 articole, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Clãdirile, împreunã cu terenul aferent, cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonanţã de urgenţã, care au aparţinut comunitãţilor (organizaţii, culte religioase) cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România şi au fost trecute dupã anul 1940 în patrimoniul statului român prin mãsuri de constrângere, confiscare, naţionalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora.";
- Art. 2: "(1) În scopul verificãrii îndeplinirii condiţiilor prevãzute la art. 1, se instituie, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, o comisie specialã formatã, pe baze paritare, din reprezentanţi ai Guvernului şi ai comunitãţilor prevãzute în anexã.
(2) Comisia va stabili succesorii din cadrul comunitãţilor care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate şi va avea sarcina de a întocmi, pe bazã de acte doveditoare, documentaţia pentru fiecare imobil în parte. Transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexã va avea loc la data semnãrii protocolului redactat de comisie.
(3) Comisia prevãzutã la acest articol este abilitatã sã examineze, cu respectarea aceleiaşi proceduri, cererile de restituire şi a altor imobile din aceastã categorie, care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România. Dupã identificarea acestor imobile, comisia va supune Guvernului propuneri corespunzãtoare.";
- Art. 3: "Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevãzute la art. 1 se va realiza la data încheierii protocoalelor de predare-preluare între actualii deţinãtori ai imobilelor şi succesorii stabiliţi, menţionând concret drepturile actualilor deţinãtori."
Între cele 17 imobile prevãzute în anexa la ordonanţa de urgenţã se aflã, la poziţia 12, imobilul situat în Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 11, judeţul Cluj, cu indicarea urmãtoarelor menţiuni: titular actual al dreptului de proprietate - Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca; destinaţia iniţialã - Sediul Societãţii Muzeului Ardelean; folosinţa actualã - magazine, locuinţe, sediul Asociaţiei Mondiale a Românilor Liberi; temei juridic al trecerii imobilului în proprietatea statului - Decretul nr. 218/1960; Decizia Ministerului Justiţiei nr. 86.311/1949; solicitant al restituirii - comunitatea maghiarã din România.
În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privatã şi în art. 136 - Proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este întemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Prin deciziile nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, şi nr. 923 din 23 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, ale cãror considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauzã, Curtea a admis, în parte, excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 şi a constatat cã acestea sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte restituirea cãtre comunitatea maghiarã din România, respectiv cãtre comunitatea sârbilor din România a imobilelor prevãzute la poziţia 11 din anexa ce face parte integrantã din ordonanţa de urgenţã criticatã, unul aflat în proprietatea Societãţii Comerciale "Tim Press" - S.A. din Timişoara şi celãlalt, de la poziţia 8 din aceeaşi anexã, aflat în proprietatea Societãţii Comerciale "Indus" - S.R.L. din Timişoara.
Curtea a reţinut cã, prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998, Guvernul a dispus restituirea cãtre foştii proprietari - diferite comunitãţi ale cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România - a imobilelor prevãzute în anexa care face parte integrantã din ordonanţa de urgenţã. Curtea a constatat cã imobilele prevãzute la poziţiile 11, respectiv 8 din aceeaşi anexã "constituie proprietatea privatã (...) şi beneficiazã de protecţia proprietãţii private, instituitã prin art. 41 alin. (1) şi (2), [devenit art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţia revizuitã în 2003], precum şi prin art. 135 alin. (6) din Constituţie [devenit art. 136 alin. (5) din Constituţie]. De aceea, Guvernul nu poate sã dispunã prin ordonanţã de urgenţã de acest bun care nu se mai aflã în proprietatea statului."
Curtea a reţinut totodatã cã, în conformitate cu regimul constituţional al dreptului de proprietate, naţionalizarea este inadmisibilã. Trecerea în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privatã se poate realiza prin expropriere, în condiţiile prevãzute de dispoziţiile art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie, sau prin confiscare, în cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în condiţiile prevãzute la alin. (9) al aceluiaşi articol.
Totodatã, Curtea a statuat cã, deşi în art. 3 al ordonanţei de urgenţã se prevede cã "Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevãzute la art. 1 se va realiza la data încheierii protocoalelor de predare-preluare între actualii deţinãtori ai imobilelor şi succesorii stabiliţi, menţionând concret drepturile actualilor deţinãtori", ceea ce ar putea sugera şi o eventualã despãgubire, aceasta nu este de naturã sã modifice concluzia referitoare la neconstituţionalitatea ordonanţei de urgenţã cu privire la restituirea imobilelor în cauzã, întrucât, astfel cum prevede art. 44 alin. (3) din Constituţie, "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire".
Pe de altã parte, s-a mai statuat în deciziile menţionate, întrun stat de drept, conform art. 1 alin. (3) din Constituţie, repararea unui act injust nu se poate realiza decât prin recurgerea la proceduri legale, care sã nu contravinã dispoziţiilor constituţionale şi obligaţiilor ce decurg din tratatele şi documentele internaţionale pe care statul român şi le-a asumat şi a cãror respectare este obligatorie, conform dispoziţiilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie.
Aceste considerente de principiu cuprinse în deciziile Curţii Constituţionale nr. 234 din 20 decembrie 1999 şi nr. 923 din 23 iunie 2009 sunt valabile şi în prezenta cauzã, unde sunt relevate aceleaşi motive de neconstituţionalitate ale actului normativ criticat, prin raportare la o situaţie de fapt similarã.
Astfel, în cauza de faţã, potrivit cãrţilor funciare nr. 134.388, nr. 134.389, nr. 255.994 şi nr. 255.994-C1, autorii excepţiei apar ca fiind proprietari ai mai multor apartamente situate în imobilul din Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 11, judeţul Cluj, imobil ce figureazã la poziţia 12 din anexa care face parte integrantã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998, în temeiul unor contracte de vânzare-cumpãrare încheiate potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, înainte de emiterea de cãtre Guvern a ordonanţei de urgenţã criticate.
Prin urmare, în ceea ce priveşte imobilele ce apar ca fiind în proprietatea privatã a autorilor excepţiei, în situaţia în care au fost legal dobândite, restituirea cãtre comunitatea maghiarã din România este neconstituţionalã, fiind în contradicţie cu principiul constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private, de vreme ce imobilele în cauzã nu se mai aflau în proprietatea statului român la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998.
În acest context, mãsura legislativã criticatã este de naturã sã conducã la înfrângerea principiului securitãţii raporturilor juridice civile, principiu ce constituie o dimensiune fundamentalã a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat în mod expres prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã. În acelaşi sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat, spre exemplu, în Hotãrârea din 2 noiembrie 2010, pronunţatã în Cauza Ştefãnicã şi alţii împotriva României, paragraful 31, cã principiul securitãţii raporturilor juridice decurge din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi constituie unul dintre elementele de bazã ale statului de drept.
Curtea constatã cã includerea în sfera de reglementare a ordonanţei de urgenţã criticate a unor imobile ce anterior au intrat sub incidenţa prevederilor Legii nr. 112/1995 creeazã un climat de instabilitate legislativã, ceea ce în ultimã instanţã este de naturã sã conducã la nesocotirea principiului aşteptãrilor legitime ale cetãţenilor în raport de evoluţia reglementãrilor legale.
În acelaşi sens, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut în mod implicit necesitatea respectãrii aşteptãrilor legitime ale cetãţenilor cãrora li se adreseazã o reglementare legalã, spre exemplu, în Hotãrârea din 15 iulie 2004, pronunţatã în Cauza C-459/02 - Willy Gerekens şi Asociaţia agricolã Procol pentru promovarea comercializãrii produselor lactate împotriva Marelui Ducat al Luxemburgului, paragrafele 23 şi 24, sau Hotãrârea din 29 iunie 2010, pronunţatã în Cauza C-550/09 - Proces penal împotriva lui E. şi F., paragraful 59.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunitãţilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale din România, excepţie ridicatã de Vasile Costea, Cãtãlina Costea, Sorin Mãrginean, Carmen Angela Mãrginean, Mihai Elekes, Maria Balazs, Dorel Eugen Sauca şi Demeter Arpad în Dosarul nr. 16.230/211/2006 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia civilã, şi constatã cã prevederile referitoare la imobilul situat în Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 11, judeţul Cluj, prevãzut la poziţia 12 din anexa care face parte integrantã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998, sunt neconstituţionale, în mãsura în care privesc imobilele legal dobândite în proprietate privatã înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998.
Definitivã şi general obligatorie.
Prezenta decizie se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2012.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
*
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu soluţia adoptatã - cu majoritate de voturi - prin Decizia nr. 570 din 29 mai 2012, consider cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã trebuia respinsã ca inadmisibilã, întrucât a vizat, în principal, lãmurirea unor probleme de fapt cu privire la situaţia juridicã a imobilului din Piaţa Unirii nr. 11, Cluj-Napoca, judeţul Cluj; or, soluţionarea unor asemenea chestiuni excedeazã sferei de competenţã a Curţii Constituţionale, astfel cum se va desprinde din cele ce vor fi arãtate în continuare.
I. O primã problemã de fapt ridicatã o reprezintã stabilirea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului din Piaţa Unirii nr. 11, Cluj-Napoca, judeţul Cluj. Pentru aceastã operaţiune de fapt, trebuie a fi verificate şi examinate actele dosarului de fond, precum şi administrarea altor dovezi necesare. Numai instanţa judecãtoreascã este competentã sã tranşeze aspectele de fapt ale cauzei, şi nu Curtea Constituţionalã. De aceea, instanţa judecãtoreascã este cea care urmeazã sã decidã între douã ipoteze de fapt posibile, şi anume:
a) dacã imobilul în cauzã a fost în permanenţã şi în mod neîntrerupt în proprietatea Societãţii Muzeului Ardelean, începând cu anul 1938, fiind preluat abuziv fãrã titlu valabil de stat în anii 1949-1950;
b) dacã imobilul a fost preluat abuziv cu titlu valabil de stat în anii 1949-1950.
II. A doua problemã de fapt este aceea cã, în funcţie de concluzia la care va ajunge instanţa judecãtoreascã în privinţa punctului I, tot ea urmeazã sã hotãrascã atât cu privire la valabilitatea actelor de înstrãinare şi intabulare a unor pãrţi din acest imobil, acte ce dateazã din perioada 1997-2002, cât şi cu privire la aplicarea în speţã a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998, fãrã a fi nevoie de o decizie sub rezervã de interpretare a Curţii Constituţionale, precum cea de faţã.
III. Pentru a se putea soluţiona cele douã probleme de fapt ridicate, trebuie avute în vedere cel puţin urmãtoarele aspecte de fapt:
a) Dreptul de proprietate al Societãţii Muzeului Ardelean [în continuare - SMA] asupra imobilului din Piaţa Unirii nr. 11, Cluj-Napoca, judeţul Cluj, a fost intabulat la 8 martie 1938 în Cartea funciarã nr. 1.004.
Prin Decizia Ministerului de Justiţie nr. 86.311/1949*1), act care nu se mai regãseşte în materialitatea sa nici la Arhivele Naţionale, SMA este desfiinţatã, iar imobilul din Piaţa Unirii nr. 11 "a fost preluat în proprietatea statului" prin Procesul-verbal din 21 februarie 1950 în baza Ordinului Ministerului Afacerilor Interne - Departamentul Gospodãrie Localã - Direcţia Economicã Localã sub nr. 33.324/V/1949 (a se vedea Dosarul Judecãtoriei Cluj nr. 16.230/211/2006, vol. I, p. 56).
-------------
*1) Act ilegal prin prisma dispoziţiilor art. 25 şi 26 din Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii), publicatã în Monitorul Oficial al României, nr. 27 din 6 februarie 1924, întrucât dizolvarea unei asociaţii putea fi dispusã numai în justiţie şi, în cazuri urgente, de Consiliul de miniştri, nicidecum de Ministerul de Justiţie.
La data de 30 decembrie 1975, Grupul Întreprinderilor de Gospodãrire Comunalã şi Locativã al judeţului Cluj (GIGCL) solicitã Notariatului de stat al judeţului Cluj - Cartea funciarã Cluj împãrţirea pe apartamente a imobilului menţionat, deschiderea de cãrţi funciare individuale, iar asupra proprietãţii astfel formate sã se intabuleze dreptul de proprietate în favoarea statului român şi dreptul de administrare operativã în favoarea GIGCL. Prin încheierea din 28 februarie 1976, pronunţatã în Dosarul nr. 28/1975 al fostului Notariat de stat al judeţului Cluj, cererea este respinsã, întrucât "petenta nu are calitatea de a solicita aceastã împãrţire deoarece imobilul sub B.1. figureazã ca proprietate a Societãţii Muzeului Ardelean. Se respinge fãrã notare în cartea funciarã (...)".
Plângerea formulatã împotriva acestei încheieri este respinsã prin sentinţa Judecãtoriei Cluj-Napoca nr. 5.434 din 25 octombrie 1991, arãtându-se cã "trecerea imobilelor în proprietatea statului poate sã aibã loc numai în baza legii şi deciziei administrative ori potrivit unei hotãrâri judecãtoreşti, ceea ce în speţã nu existã, procesul-verbal de inventariere neconstituind titlul de dobândire al unui drept real".
Rezultã, în mod clar, cã imobilul în litigiu nu a fost intabulat în proprietatea statului.
b) Societatea Muzeului Ardelean, la data de 21 august 1992, solicitã în faţa Judecãtoriei Cluj-Napoca constatarea "nulitãţii absolute a confiscãrii" imobilului dispusã prin Decizia Ministerului de Justiţie nr. 86.311/1949. Cererea este respinsã de judecãtorie prin Sentinţa nr. 10.606 din 26 octombrie 1994, sentinţa fiind menţinutã în apel şi recurs (a se vedea Dosarul nr. 16.230/211/2006 al Judecãtoriei Cluj, vol. I, p. 250-256).
Principalul motiv al respingerii cererii a fost acela cã nou-înfiinţata SMA nu a dovedit cã este continuatoarea vechii SMA desfiinţate prin decizia sus-menţionatã, chestiune lãmuritã în momentul de faţã prin art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998. Nu în ultimul rând, se cuvine a se menţiona cã şi instanţa de recurs a subliniat cã "imobilul despre care [reclamanta, respectiv SMA - sn] susţine cã a fãcut obiectul confiscãrii, figureazã şi în prezent intabulat pe Societatea Muzeului Ardelean din 1938 (f. 16, fond)" (a se vedea Dosarul Judecãtoriei Cluj-Napoca nr. 16.230/211/2006, vol. I, p. 256).
Cele de mai sus demonstreazã faptul cã la data intrãrii în vigoare a Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului*2), respectiv la 27 august 1995, imobilul în
cauzã nu era în proprietatea statului român, fiind doar preluat fãrã titlu în mod abuziv de acesta. SMA nefiind persoanã fizicã nu putea beneficia de mãsurile reparatorii prevãzute de art. 1 din lege, astfel încât chiriaşii au încheiat, în temeiul art. 9 din lege, contracte de cumpãrare cu privire la "apartamentele" din imobil. Însã acest imobil nu a fost trecut la data dobândirii apartamentelor de cãtre chiriaşi în proprietatea statului*3) şi, pe cale de consecinţã, nu putea face obiectul aplicãrii art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995.
------------
2*) Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din data de 29 noiembrie 1995.
3*) Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, a stabilit cã "statul nefiind proprietar, asemenea imobile nu pot fi incluse în categoria celor avute în vedere într-o lege al cãrei obiect este reglementarea situaţiei juridice a locuinţelor trecute în proprietatea statului".
În pofida acestui fapt, în perioada 28 august 1997 - 27 mai 1998, Societatea Comercialã "Construct Ardealul" - S.A. din Cluj-Napoca vinde 7 apartamente (conform Legii nr. 112/1995), iar în contractele de vânzare-cumpãrare*4) acestea figureazã cu nr. topo 380/1/II, 380/1/III, 380/1/IV, 380/1/VI, 380/1/VII, 380/1/X şi 380/1/XII al CF nr. 1.004. Aceste numere topo nu existã în CF nr. 1.004.
----------
*4) Contracte încheiate în baza protocolului nr. 28.871 din 30 iulie 1996 semnat între Consiliul Local Cluj-Napoca şi Societatea Comercialã "Construct Ardealul" - S.A. din Cluj-Napoca prin care aceasta din urmã preia în administrare imobilul din CF 1.004.
Astfel, autoritãţile publice au deţinut bunul imobil fãrã titlu valabil, or, în aceastã situaţie, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, nu ar fi putut încheia, în niciun caz, acte de dispoziţie, în speţã, înstrãinare, asupra acestuia.
Referitor la buna sau reaua-credinţã a cumpãrãtorilor, se constatã cã aceştia, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpãrare, au fost notificaţi în cursul anului 1996 cã imobilul este în litigiu (a se vedea notificãrile nr. 6.007-6.014 din 28 noiembrie 1996); mai mult, în CF nr. 1.004 s-a şi notat la data de 26 martie 1998*5) cã imobilul face obiectul unei acţiuni civile (restituire).
------------
*5) Nota bene: unul dintre contractele de vânzare-cumpãrare a fost semnat ulterior acestei date, respectiv contractul de vânzare-cumpãrare nr. 36.317/27 mai 1998 aferent apartamentului nr. 2 al imobilului.
La data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 - şi anume 8 iulie 1998 -, în CF nr. 1.004, SMA figura ca unic proprietar al imobilului.
În baza unei cereri înregistrate sub nr. 12.130 din 30 iunie 1999 "şi a documentaţiei tehnice anexate asupra imobilului de sub P.I.1 transcris din CF nr. 1.004 se intabuleazã dreptul de proprietate în favoarea
1. Statului român în administrarea operativã a
2. Consiliului local al mun. Cluj-Napoca".
Astfel, se deschid douã noi cãrţi funciare, respectiv nr. 134.388 şi nr. 134.389*6), în privinţa unei "case cu 13 apartamente" de la adresa P-ţa Unirii nr. 11. Ulterior, în aceste cãrţi funciare, sunt astfel intabulate cele 13 apartamente. Deci, este cert cã dreptul de proprietate al statului român asupra bunului imobil în cauzã este intabulat ulterior adoptãrii ordonanţei de urgenţã criticate. Cum pânã la apariţia Legii cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996*7) intabularea unui drept de proprietate în cartea funciarã era constitutivã de drept, iar actele din 1949 şi 1950, astfel cum reiese din sentinţa Judecãtoriei Cluj-Napoca nr. 5.434 din 25 octombrie 1991, nu puteau determina înscrierea unui drept de proprietate în cartea funciarã, înseamnã cã înscrierea dreptului de proprietate al statului în anul 1999 putea fi fãcutã în baza unui alt act translativ de proprietate, act ce nu existã.
----------
*6) Actualele CF nr. 255.994 şi CF nr. 255.994-C1 provenite din conversia de pe hârtie a cãrţilor funciare menţionate.
*7) Republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, iar art. 25 a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
CF nr. 1.004 existã în continuare, dovadã fiind faptul cã cererea de sistare (încetare) a CF nr. 1.004, pe motiv cã imobilul ar fi transcris în CF nr. 134.388 şi nr. 134.389, a fost respinsã prin încheierea nr. 8.056 din 30 aprilie 2004 (a se vedea Dosarul Judecãtoriei Cluj-Napoca nr. 16.230/211/2006, vol. II, p. 12).
În consecinţã, faptul cã s-au deschis douã cãrţi funciare (CF nr. 134.388 şi nr. 134.389) în care imobilul topo "380 (casã din piatrã)" din CF nr. 1.004 este "înregistrat" cu nr. topo "380/1/(casã cu 13 apartamente)" nu demonstreazã decât cã se impune exercitarea unui control judecãtoresc asupra modului în care autoritãţile locale au înţeles sã aplice legea. O atare chestiune nu angajeazã competenţa Curţii Constituţionale şi nu are nicio incidenţã cu privire la constituţionalitatea ordonanţei de urgenţã criticate.
IV. Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998 nu produce nicio naţionalizare, ci cuprinde practic o mãsurã tehnicã de revenire de facto a imobilului în deplina proprietate a titularului de drept, titular care, de fapt, nicicând nu şi-a pierdut dreptul de proprietate asupra acestuia.
Se mai reţine cã, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995, un astfel de proprietar precum cel în cauzã nu a pierdut nicicând dreptul sãu de proprietate, iar statul român nu a devenit nicicând proprietar al imobilului. De aceea, statul român nu poate dispune de imobil, nu îl poate împãrţi în apartamente, nu îl poate intabula şi nu îl poate înstrãina. Un neproprietar nu poate dispune de bunul imobil al altui proprietar.
V. Prin Decizia nr. 8 din 16 ianuarie 2001*8), Curtea Constituţionalã a reţinut, raportat la o criticã de neconstituţionalitate similarã celei de faţã, cã "în cauzã nu este ridicatã problema legitimitãţii constituţionale a textului criticat al ordonanţei de urgenţã [Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998], ci se solicitã Curţii verificarea unei situaţii de fapt, fiind criticatã însãşi lipsa de concordanţã a acestui text cu realitatea, problemã a cãrei clarificare nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional". Atât în decizia menţionatã, cât şi în cea care face obiectul prezentei opinii separate, este contestat acelaşi lucru, respectiv "lipsa de concordanţã a [unui] text cu realitatea", în sensul cã imobilele prevãzute la poziţiile 12 şi 13 nu sunt proprietatea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca sau Academiei Române, dupã caz, la momentul emiterii ordonanţei de urgenţã.
------------
*8) Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 19 aprilie 2001.
Or, astfel cum a subliniat Curtea, o stare de fapt nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate. De aceea, în mãsura în care instanţa judecãtoreascã va constata cã realitatea este diferitã de ceea ce prevede norma criticatã, nu o va aplica, dar dacã va constata cã aceasta este concordantã cu realitatea, va aplica textul ordonanţei de urgenţã.
VI. Consider cã legiuitorul delegat a fost în drept sã stabileascã restituirea bunului imobil în cauzã comunitãţii maghiare în mãsura în care acesta era deţinut de cãtre stat la momentul adoptãrii ordonanţei de urgenţã. Aspectele pe care le-am învederat în prezenta opinie separatã demonstreazã clar cã acestea sunt probleme particulare care trebuie tranşate de instanţa judecãtoreascã.
VII. În consecinţã, apreciez cã prezenta decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate şi de constatare sub rezervã de interpretare a neconstituţionalitãţii dispoziţiilor în cauzã "în mãsura în care privesc imobilele legal dobândite în proprietate privatã înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 13/1998" echivaleazã practic cu o respingere ca inadmisibilã a excepţiei, întrucât tot instanţei judecãtoreşti îi revine rolul de a stabili situaţia de fapt şi, ulterior, în mãsura în care se gãseşte în ipoteza normei criticate, sã o aplice.
VIII. Pentru toate cele de mai sus expuse, consider cã excepţia de neconstituţionalitate trebuia respinsã ca inadmisibilã, problemele ridicate vizând esenţialmente chestiuni de interpretare şi aplicare a legii, precum de stabilire a stãrii de fapt, aspecte care, în mod vãdit, excedeazã controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã.
Judecãtor,
Puskas Valentin Zoltan
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
