Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 570 din 16 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 945 din 23 decembrie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Tanko Magda, Gal Magdalena, Gal Sandor, Gal Zoltan şi Agya Magda în Dosarul nr. 8.711/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 376D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 289 din 22 mai 2014 şi nr. 438 din 8 iulie 2014.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Decizia civilă nr. 1.375 din 24 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.711/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Tanko Magda, Gal Magdalena, Gal Sandor, Gal Zoltan şi Agya Magda într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Imobilelor la emiterea titlului de plată.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că interpretarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, raportate la însuşi domeniul de reglementare al legii, astfel cum este definit în titlul acesteia, impune aplicabilitatea acestora doar în privinţa cererilor aflate în etapa de finalizare a procedurilor de stabilire a măsurilor reparatorii ce se acordă persoanelor ale căror cereri au fost formulate şi depuse în termenul legal. Această interpretare este întărită şi de faptul că niciuna din prevederile Legii nr. 10/2001 nu a fost abrogată sau modificată, înţelegând prin aceasta că prevederile art. 25 din această lege rămân în continuare aplicabile, astfel că în procedura administrativă obligativitatea unităţii deţinătoare de a se pronunţa prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, subzistă în continuare. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 165/2013, termenele din art. 33 s-ar aplica şi cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor, întrucât nu există referire expresă la faptul că litigiilor aflate în procedura judiciară, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, iar nu şi dispoziţiile relative la procedura administrativă, prevăzute de art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, referitoare la pronunţarea deciziilor de admitere sau respingere a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În acest sens, autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că este absurd să se pretindă unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită ce a avut-o în cadrul ordinii de drept în vigoare, anterioară intrării în vigoare a unei legi care reglementează o altă conduită, în condiţiile în care nu putea să prevadă o reglementare viitoare de către legiuitor.
6. Se mai arată că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, dat fiind că o lege adoptată după momentul iniţierii unui litigiu nu este aplicabilă acestuia, decât cu consecinţa afectării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei. În acest sens se invocă principiul tempus regit actum, în virtutea căruia orice litigiu este guvernat de legea aplicabilă la momentul demarării lui. De asemenea invocă principiul securităţii raporturilor juridice, principiu care trebuie respectat prin raportare la principiul neretroactivităţii legii. Totodată, arată că prin invocarea de către instanţele de judecată, din oficiu, a excepţiei de prematuritate, se încalcă dreptul la un proces echitabil, din perspectiva soluţionării cauzei într-un termen rezonabil. Aşa fiind, apreciază că prevederile art. 4 raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin extinderea aplicabilităţii lor şi asupra cererilor aflate pe rolul instanţelor la data de 20 mai 2013, care au ca obiect soluţionarea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001 şi a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XX din 19 martie 2007, încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
7. Se mai susţine că prevederile art. 4 raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi. Astfel, se apreciază că prevederile legale criticate nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege. În acest sens se arată că, instituind termene diferite de soluţionare a notificărilor, se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, dat fiind faptul că beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi. În acest context arată că cetăţenii care au promovat acţiuni în justiţie pentru soluţionarea notificărilor anterior apariţiei Legii nr. 165/2013, având în prezent cauzele pe rol, sunt în mod evident dezavantajaţi prin aplicarea legii noi sub aspectul termenelor impuse de art. 33-35 ale acestei legi faţă de cei ale căror notificări au fost soluţionate deja pe fond, în procedura administrativă sau judiciară, chiar dacă aceştia din urmă nu au primit efectiv măsurile reparatorii.
8. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate mai arată că dreptul de acces la justiţie permite depunerea oricărei cereri a cărei rezolvare este de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar caracterul legitim sau nelegitim al cererilor va fi apreciat în urma judecării lor şi va fi constatat prin hotărâre judecătorească. Prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dreptului de acces la justiţie, drept a cărui exercitare nu este posibilă în interiorul termenelor stabilite de textele de lege criticate. Or, restrângerea exerciţiului acestui drept poate avea loc doar în condiţiile reglementate de art. 53 din Constituţie. Aşa fiind, efectivitatea dreptului de acces la justiţie şi termenul rezonabil de soluţionare a cererilor formulate în condiţiile Legii nr. 10/2001 sunt încălcate de prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, în condiţiile în care accesul la justiţie este permis abia după 6 luni de la expirarea termenelor de 12, 24 sau 36 de luni, ce încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Ca atare, noua lege interzice accesul la justiţie pentru o perioadă lungă de timp, creând privilegii şi discriminări atât între persoanele care au formulat cereri în temeiul Legii nr. 10/2001, precum şi între entităţile învestite cu soluţionarea notificării. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunţată în Cauza Butan şi Dragomir împotriva României.
9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că aceasta este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
11. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale. În acest sens arată că prevederile legale criticate, în temeiul cărora Legea nr. 165/2013 se aplică şi proceselor aflate pe rolul instanţelor având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv, sunt retroactive, întrucât cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse ca prematur introduse. În aceste condiţii s-a acţionat, de fapt, asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008. Se mai arată că prevederile legale criticate aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, prin instituirea noilor reguli privind soluţionarea notificărilor, care au determinat instanţele de judecată să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, creând premisele unei discriminări, în lipsa unui criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere. În egală măsură este încălcat şi dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, întrucât excepţia de prematuritate este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, care, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a funcţiona, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze şi pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecinţă ruperea echilibrului constituţional dintre aceste autorităţi. Reluarea procedurilor cu caracter administrativ contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, fiind o consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reţinând lipsa de legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, având în vedere cele reţinute în actul de sesizare şi în raport cu obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, Curtea urmează a se pronunţa asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, respectiv art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, prevederi ce au următorul cuprins: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."
15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, art. 4 alin. (2) privind criteriile nediscriminării, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi preeminenţa legii, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 - Protecţia proprietăţii cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 1 - Interzicerea generală a discriminării, cuprins în Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi Convenţie.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia au invocat în mod expres neconstituţionalitatea prevederilor art. 4 prin raportare la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, iar instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, cu motivarea că aceste din urmă prevederi legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere că notificarea formulată de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate a fost deja soluţionată, fiind emis şi titlul de despăgubire, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În acest context, Curtea reţine că instanţa de judecată a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 se referă la anumite termene instituite de lege pentru soluţionarea atât a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, respectiv, la căi de atac în justiţie împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34, iar aceste etape procedurale au fost parcurse de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare.
17. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, Curtea Constituţională a statuat că analiza constituţionalităţii acestora nu poate fi disociată de indicarea expresă şi a altor prevederi legale cuprinse în Legea nr. 165/2013, la care acestea se raportează în mod intrinsec, prevederi care să fie incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată. Cu alte cuvinte, având în vedere că art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 se referă la mai multe categorii de situaţii juridice ce formează domeniul de reglementare al acestui act normativ, respectiv la proceduri diferite de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziţii cu caracter procedural, cât şi dispoziţii cu caracter substanţial, cuprinse în Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, analiza constituţionalităţii art. 4 teza a doua din acest act normativ este indisolubil legată de indicarea acelor dispoziţii legale cuprinse în Legea nr. 165/2013 la care se raportează art. 4 teza a doua din acelaşi act normativ, prin prisma incidenţei în cadrul soluţionării cauzei de fond.
18. În speţă, situaţia de fapt a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate se circumscrie ipotezei normative cuprinse în art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (4) din Legea nr. 165/2013, potrivit căreia titularii unei decizii de despăgubire emise de Comisia Centrală, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, vor beneficia de prevederile mai sus menţionate, în sensul în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite titlul de plată, ce va fi plătit de Ministerul Finanţelor Publice în conformitate cu graficul de eşalonare reglementat prin art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013. Curtea Constituţională nu se poate substitui însă autorilor excepţiei de neconstituţionalitate sau instanţei de judecată în indicarea textelor de lege relevante, din perspectiva îndeplinirii condiţiei legăturii cu cauza, întrucât acest lucru ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi." Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Tanko Magda, Gal Magdalena, Gal Sandor, Gal Zoltan şi Agya Magda în Dosarul nr. 8.711/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Pentru magistrat-asistent
Irina-Loredana Gulie
semnează,
în temeiul art. 426 alin. (4)
din Codul de procedură civilă,
prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
