Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 568 din 29 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si 278^1 din Codul de procedura penala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Cotoarã în Dosarul nr. 4.669/320/2011 al Judecãtoriei Târgu Mureş şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.208D/2011. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.479D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Klara Cotoarã în Dosarul nr. 7.964/320/2011 al Judecãtoriei Târgu Mureş. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra faptului cã autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.208D/2011 şi nr. 1.479D/2011 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile pentru conexare. Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 1.479D/2011 la Dosarul nr. 1.208D/2011, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecatã. Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin încheierile din 27 septembrie (rectificatã prin Încheierea din 4 noiembrie 2011) şi 9 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 4.669/320/2011 şi nr. 7.964/320/2011, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Emil Cotoarã şi Klara Cotoarã cu ocazia soluţionãrii plângerilor împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecatã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, rolul Preşedintelui, structura, atribuţiile şi deciziile Curţii Constituţionale, întrucât permit ca un act al procurorului sã fie verificat chiar de persoana care l-a contrasemnat. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu garanteazã un control judiciar corect şi echitabil al actelor întocmite de cãtre procuror, pe motiv cã aceste acte ar fi contrasemnate atât de cãtre procurorul care le-a întocmit, cât şi de prim-procuror, iar, în cazul formulãrii unei plângeri împotriva unui asemenea act, tot prim-procurorul este cel care verificã legalitatea acestuia. Judecãtoria Târgu Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului precizeazã cã îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 499/2007, nr. 890/2007, nr. 894/2008, nr. 1.223/2008, nr. 1.279/2008, nr. 1.041/2009 şi nr. 1.176/2009, în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã. Prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, a fost modificat art. 278 din Codul de procedurã penalã, alin. 3^1 al aceluiaşi articol fiind introdus prin Legea nr. 480/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.088 din 23 noiembrie 2004. Dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã au cuprinsul dat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Ulterior sesizãrii Curţii, prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, la art. 278 din Codul de procedurã penalã a fost introdus alin. 2^1, iar alin. 10 şi 13 ale art. 278^1 din acelaşi cod au fost modificate, cu pãstrarea însã a soluţiei legislative atacate. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins: - Art. 278: "Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre aceştia, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior. Plângerea formulatã împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilã. În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau al ordonanţei ori, dupã caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţã sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2. Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţioneazã plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmãririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã ori de încetare a urmãririi penale, se comunicã persoanei care a fãcut plângerea şi celorlalte persoane interesate. Dispoziţiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor."; - Art. 278^1 : "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet judecãtorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când judecãtorul considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecãtorul dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale şi apoi procurorului. Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1. Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 este definitivã. În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa cãreia judecãtorul, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10. Judecãtorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Plângerea greşit îndreptatã se trimite, pe cale administrativã, organului judiciar competent." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 80 privind rolul Preşedintelui, ale art. 142 referitoare la structura Curţii Constituţionale, ale art. 146 privind atribuţiile acesteia şi ale art. 147 referitoare la deciziile Curţii Constituţionale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã au fost supuse în numeroase rânduri controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi cu motivãri similare, Curtea statuând, în mod constant, cã textele de lege criticate nu încalcã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 840 din 2 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 278 din Codul de procedurã penalã privind plângerea împotriva actelor procurorului constituie norme de procedurã prin care legiuitorul, în temeiul competenţei sale constituţionale, stabilitã de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, şi dând expresie principiului controlului ierarhic ce guverneazã activitatea procurorilor, în conformitate cu art. 132 alin. (1) din Constituţie, a creat posibilitatea ca eventualele mãsuri eronate luate de procuror sã fie îndreptate de cãtre procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, nu se aduce astfel atingere liberului acces la justiţie, câtã vreme legiuitorul a asigurat posibilitatea cenzurãrii actelor procurorului de cãtre instanţele judecãtoreşti. În acest sens, art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã reglementeazã plângerea la instanţa de judecatã împotriva acelor acte prin care procurorul soluţioneazã cauza penalã fãrã ca aceasta sã mai ajungã în faţa instanţei, respectiv împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale date de procuror. De asemenea, prin Decizia nr. 250 din 6 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã reprezintã concretizarea prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, faptul cã legiuitorul a prevãzut cã pot fi atacate la instanţa de judecatã toate categoriile de acte ale procurorului prin care nu s-a dispus trimiterea în judecatã (rezoluţia de neîncepere a urmãririi penale sau ordonanţa ori, dupã caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale) reprezintã tocmai o garanţie a dreptului pãrţilor la un proces echitabil, prin instituirea acestei modalitãţi de verificare de cãtre instanţa de judecatã a activitãţii procurorului şi a soluţiilor acestuia. În fine, prin Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, prin care a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, Curtea a reţinut cã posibilitatea formulãrii plângerii împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, constituie o garanţie procesualã, iar rãmânerea definitivã a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 2^1, introdus în Codul de procedurã penalã prin Legea nr. 202/2010, are ca scop asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie. În acest sens, Curtea a statuat cã, în faza de urmãrire penalã, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât şi pentru eliminarea unor garanţii procesuale, precum cea din speţã, cu condiţia ca actele organelor de urmãrire penalã sã poatã fi cenzurate de instanţa de judecatã. Or, în cazul de faţã, rãmânerea definitivã a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, nu înlãturã dreptul pãrţii interesante de a formula plângere, în condiţiile art. 278^1 alin. 1, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei de clasare şi nici dreptul de a beneficia de garanţiile procesuale care însoţesc faza judecãţii propriu-zise şi de cãile de atac prevãzute de lege în cazul trimiterii în judecatã. Pentru motivele arãtate, dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la apãrare consacrat de art. 24 din Legea fundamentalã, iar prevederile constituţionale ale art. 80, 142, 146 şi 147 nu sunt aplicabile în cauza de faţã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Cotoarã şi Klara Cotoarã în dosarele nr. 4.669/320/2011 şi nr. 7.964/320/2011 ale Judecãtoriei Târgu Mureş. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2012.
