Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 568 din 19 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12, art. 13 si art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si ale art. 32 si art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 890 din 1 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale <>art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Excepţia a fost ridicatã de Minela Abagiu în Dosarul nr. 3.139/COM/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde Agenţia pentru Dezvoltare Regionalã Sud-Vest Oltenia, prin consilier juridic, cu delegaţie depusã la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã în legãturã cu cererea formulatã de autorul excepţiei privind amânarea judecãrii cauzei în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul pãrţii prezente se opune acordãrii termenului de judecatã solicitat.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu cererea de amânare a judecãţii.
Curtea, deliberând, respinge cererea.
Cauza fiind în stare de judecatã se dã cuvântul, pe fond, reprezentantului pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã <>art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 , care nu permit accesul la informaţiile clasificate, nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate ca fiind încãlcate. De asemenea, apreciazã cã nici exceptarea de la accesul liber al cetãţenilor la informaţiile clasificate din domeniul apãrãrii naţionale, siguranţei şi ordinii publice, prevãzute de <>art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 , nu aduce atingere existenţei dreptului, ci doar restrânge exerciţiul acestui drept, ceea ce este în concordanţã cu art. 53 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2006 pronunţatã în Dosarul nr. 3.139/COM/2005 Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale <>art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Excepţia a fost ridicatã de Minela Abagiu într-o cauzã având ca obiect acţiunea formulatã de aceasta, în temeiul legii criticate, prin care solicitã declasificarea proceselor-verbale ale şedinţelor Consiliului pentru Dezvoltarea Regionalã Sud-Vest Oltenia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate contravin, în ordinea invocãrii lor, art. 31 alin. (1), (2) şi (3), art. 52 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (2) şi (3), art. 126 alin. (6) şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum cap. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare. Astfel: <>art. 12 din Legea nr. 544/2001 , care excepteazã unele categorii de informaţii de la accesul liber al cetãţenilor, încalcã art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât principiul proporţionalitãţii consacrat de acest text impune ca restrângerea dreptului sã fie determinatã de existenţa unui pericol iminent în aprecierea cãruia interesul public este prioritar, precum şi Recomandarea (2002)2 privind accesul la documente oficiale adoptatã de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, care stabileşte cã limitãrile trebuie sã fie clar prevãzute de lege, necesare într-o societate democraticã şi necesare scopului pe care îl protejeazã; art. 22 din aceeaşi lege îngrãdeşte accesul liber la justiţie, întrucât caracterul secret al informaţiilor de interes public duce la imposibilitatea de a cere instanţei de judecatã anularea actului administrativ, ceea ce încalcã şi art. 52 din Constituţie, iar deţinãtorul informaţiei este cel care "trebuie sã dovedeascã motivele pentru care o anumitã informaţie este consideratã secretã sau din orice motiv scoasã din sfera publicã şi cã o astfel de justificare existã la data soluţionãrii cauzei"; <>art. 13 din Legea nr. 544/2001 , cât şi <>art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 stabilesc informaţiile ce nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate, "însã lipseşte un text de lege expres care sã acorde judecãtorilor dreptul de a verifica documentaţia şi motivele pe baza cãrora o informaţie este catalogatã ca secretã, precum şi dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei informaţii"; "ambele legi prevãd posibilitatea pentru conducãtorul instituţiei publice sã clasifice dupã bunul plac informaţiile fãrã a fi supus controlului judiciar", deşi dreptul la informaţie prevãzut de acquisul comunitar şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene are caracter obligatoriu şi este prioritar.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în legãturã cu <>art. 12 din Legea nr. 544/2001 , se considerã cã nu contravine art. 21, 31 sau 53 din Constituţie în condiţiile în care dreptul la informare nu trebuie sã prejudicieze securitatea naţionalã, iar informaţiile de interes public se circumscriu acestei sfere. De asemenea, se apreciazã cã nici art. 13 din aceeaşi lege nu contravine dispoziţiilor constituţionale, iar în legãturã cu art. 22 se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cãreia acest text de lege este în concordanţã cu Constituţia. În ceea ce priveşte <>art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 , se aratã cã aceste texte de lege sunt conforme cu prevederile constituţionale ale art. 53, iar art. 148 din Constituţie este aplicabil în mãsura îndeplinirii cerinţelor acestuia.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã, în principal, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibilã, iar în subsidiar, este neîntemeiatã. Este inadmisibilã întrucât "pârâtul nu a precizat niciun motiv de ordin juridic care sã justifice critica de neconstituţionalitate" şi este neîntemeiatã deoarece textele de lege criticate sunt în acord cu dispoziţiile din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi <>art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
<>Art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 prevãd:
- art. 12: "(1) Se excepteazã de la accesul liber al cetãţenilor, prevãzut la art. 1, urmãtoarele informaţii:
a) informaţiile din domeniul apãrãrii naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacã fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberãrile autoritãţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacã fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activitãţile comerciale sau financiare, dacã publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacã se pericliteazã rezultatul anchetei, se dezvãluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporalã, sãnãtatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfãşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacã publicitatea acestora aduce atingere asigurãrii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricãreia dintre pãrţile implicate în proces;
g) informaţiile a cãror publicare prejudiciazã mãsurile de protecţie a tinerilor.
(2) Rãspunderea pentru aplicarea mãsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevãzute la alin. (1) revine persoanelor şi autoritãţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege sã asigure securitatea informaţiilor.";
- art. 13: "Informaţiile care favorizeazã sau ascund încãlcarea legii de cãtre o autoritate sau o instituţie publicã nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public.";
- art. 22: "(1) În cazul în care o persoanã se considerã vãtãmatã în drepturile sale, prevãzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cãrei razã teritorialã domiciliazã sau în a cãrei razã teritorialã se aflã sediul autoritãţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirãrii termenului prevãzut la art. 7.
(2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publicã sã furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi sã plãteascã daune morale şi/sau patrimoniale.
(3) Hotãrârea tribunalului este supusã recursului.
(4) Decizia Curţii de apel este definitivã şi irevocabilã.
(5) Atât plângerea, cât şi apelul se judecã în instanţã în procedurã de urgenţã şi sunt scutite de taxã de timbru."
<>Art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 dispun:
- art. 32: "Conducãtorii autoritãţilor şi instituţiilor publice, ai agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligaţi sã stabileascã informaţiile care constituie secrete de serviciu şi regulile de protecţie a acestora, sã coordoneze activitatea şi sã controleze mãsurile privitoare la pãstrarea secretului de serviciu, potrivit competenţelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotãrâre a Guvernului.";
- art. 33: "Este interzisã clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate sã asigure informarea cetãţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludãrii legii sau obstrucţionarea justiţiei."
Autorul excepţiei susţine cã textele de lege criticate contravin, în ordinea invocãrii lor, prevederilor constituţionale ale: art. 31 alin. (1), (2) şi (3), privind dreptul persoanei la informaţiile de interes public şi obligaţia autoritãţilor publice de a asigura informarea corectã a cetãţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal; art. 52 alin. (1) şi (2), referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim exercitat în condiţiile şi limitele stabilite prin lege organicã; art. 53 alin. (1) şi (2), privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi; art. 21 alin. (2) şi (3), care consacrã accesul liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil; art. 126 alin. (2), potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, şi art. 148 alin. (2) şi (4), care dispun în legãturã cu prioritatea reglementãrilor comunitare, ca urmare a aderãrii României la Uniunea Europeanã, faţã de dispoziţiile contrare din legile interne şi garantarea aducerii lor la îndeplinire de cãtre autoritãţi. În sensul acestor din urmã dispoziţii constituţionale este invocatã şi încãlcarea cap. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare, precum şi Recomandarea (2002)2 privind accesul la documente oficiale adoptatã de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
O primã criticã constã, în esenţã, în susţinerea cã <>art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 îngrãdesc accesul liber la justiţie, încalcã dreptul cetãţenilor la informaţie şi principiul proporţionalitãţii în restrângerea şi limitarea exercitãrii unor drepturi, prin aceea cã excepteazã unele categorii de informaţii de la accesul liber al cetãţenilor.
Curtea constatã cã, dimpotrivã, prevederile art. 12 şi 13 din legea criticatã sunt chiar în sensul dispoziţiilor art. 31 şi 53 din Constituţie, invocate ca fiind încãlcate. Astfel a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 462 din 4 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2004, pronunţatã cu prilejul soluţionãrii unei excepţii de neconstituţionalitate a <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 , având o motivare asemãnãtoare celei din prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie. În acea decizie s-a constatat cã exceptarea prevãzutã de textul de lege criticat este legitimatã chiar de prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (3) care stabilesc cã "Dreptul la informaţie nu trebuie sã prejudicieze [...] securitatea naţionalã", precum şi ale art. 53, potrivit cãrora exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apãrarea securitãţii naţionale, concept care include apãrarea naţionalã, siguranţa şi ordinea publicã. În acelaşi sens, al constituţionalitãţii prevederilor <>art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 , a statuat Curtea Constituţionalã şi prin <>Decizia nr. 158 din 30 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004. Tot astfel, cu privire la susţineri privind încãlcarea prin art. 22 din legea criticatã a prevederilor art. 21 şi <>art. 126 din Constituţie, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 407 din 7 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, s-a reţinut, cu trimitere la <>Decizia Plenului Curţii nr. 1 din 8 februarie 1994 , cã "este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a institui regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti", precum şi cã "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalitãţile instituite de lege".
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
O altã criticã constã în susţinerea privind încãlcarea Recomandãrii (2002)2 privind accesul la documente oficiale adoptatã de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, precum şi încãlcarea cap. 2 (în realitate Titlul I - Articolul II-71) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare.
Şi cu privire la aceste susţineri Curtea Constituţionalã constatã cã sunt neîntemeiate. Pentru a aplica dispoziţiile prevãzute de art. 148 din Constituţie trebuie ca procesul de aderare a României la Uniunea Europeanã sã fie încheiat, astfel cã la data pronunţãrii prezentei decizii nu poate fi analizatã eventuala contradicţie între textele de lege criticate şi prevederile documentelor internaţionale menţionate.
Celelalte susţineri ale autorului excepţiei, potrivit cãrora: deţinãtorul informaţiei este cel care "trebuie sã dovedeascã motivele pentru care o anumitã informaţie este consideratã secretã sau din orice motiv scoasã din sfera publicã şi cã o astfel de justificare existã la data soluţionãrii cauzei"; <>art. 13 din Legea nr. 544/2001 , cât şi art. 32 şi <>art. 33 din Legea nr. 182/2002 stabilesc informaţiile ce nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate, "însã lipseşte un text de lege expres care sã acorde judecãtorilor dreptul de a verifica documentaţia şi motivele pe baza cãrora o informaţie este catalogatã ca secretã, precum şi dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei informaţii"; "ambele legi prevãd posibilitatea pentru conducãtorul instituţiei publice sã clasifice dupã bunul plac informaţiile fãrã a fi supus controlului judiciar", sunt aspecte ce ţin de aplicarea legii sau eventuale omisiuni de reglementare, care nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii.
În sfârşit, pentru considerentele expuse nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate ale <>art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 care, de asemenea, fac obiect al prezentei excepţii, ce urmeazã sã fie respinsã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale <>art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicatã de Minela Abagiu în Dosarul nr. 3.139/COM/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
