Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 568 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, a art. 1 si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a ordonantei in intregul ei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 26 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, a art. 1 şi <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a ordonanţei în întregul ei, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în Dosarul nr. 7.246/245/2008 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia. Se aratã cã prevederile legale criticate folosesc termeni nedefiniţi în legislaţia civilã care permit sancţionarea persoanelor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7.246/245/2008, Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 , a art. 1 şi <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , precum şi a ordonanţei în întregul ei, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie prin neclaritatea textelor de lege.
Totodatã, considerã cã <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , precum şi ordonanţa în întregul ei contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituţie, deoarece este încãlcat principiul prezumţiei de nevinovãţie.
Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens este invocatã jurisprudenţa Curţii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, ale art. 1 şi <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ordonanţa în întregul ei. Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 : "Constituie contravenţie sãvârşirea uneia dintre urmãtoarele fapte, dacã nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã fie considerate infracţiuni:
1) sãvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţãri cu acte de violenţã împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de naturã sã tulbure ordinea şi liniştea publicã sau sã provoace indignarea cetãţenilor ori sã lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice.";
- <>Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 : "Legea contravenţionalã apãrã valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penalã. Constituie contravenţie fapta sãvârşitã cu vinovãţie, stabilitã şi sancţionatã prin lege, ordonanţã, prin hotãrâre a Guvernului sau, dupã caz, prin hotãrâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.";
- <>Art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 : "(1) Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii.
(2) Hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendã executarea hotãrârii."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la prevederile <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 , Curtea constatã cã este neîntemeiatã. Prin <>Decizia nr. 750 din 24 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, Curtea a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţã, cã prevederile legale se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei şi nu afecteazã în niciun fel dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cât şi de art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie vreo mãsurã menitã sã lezeze dreptul oricãrei persoane de a fi ascultatã în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial care va hotãrî asupra drepturilor sale. În plus, <>art. 9 din Legea nr. 61/1991 prevede in terminis dreptul de a formula la judecãtorie plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor.
În legãturã cu critica dispoziţiilor <>art. 1 şi 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , precum şi a ordonanţei în întregul ei, prin invocarea prevederilor constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovãţie, Curtea reţine, de asemenea, cã este neîntemeiatã. Dispoziţiile legale sunt în deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare al contravenientului.
Textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 490 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, Curtea a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a mai multor texte din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , reţinând, în esenţã, referitor la art. 34 din ordonanţã, cã "instanţa competentã sã soluţioneze plângerea îndreptatã împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligatã sã urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cãrora sarcina probei aparţine celui care afirmã ceva în instanţã. Astfel, alin. (1) al textului de lege menţionat stabileşte, fãrã distincţii, cã instanţa competentã sã soluţioneze plângerea verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţã, şi organul care a aplicat sancţiunea, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii".
În legãturã cu critica de neconstituţionalitate prin raportare la principiul constituţional al prezumţiei de nevinovãţie, în jurisprudenţa Curţii s-a reţinut cã acest principiu este propriu procesului penal şi priveşte nevinovãţia persoanei pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, a art. 1 şi <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a ordonanţei în întregul ei, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în Dosarul nr. 7.246/245/2008 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
