Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 567 din 3 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Mircea Popescu în Dosarul nr. 19.064/212/2010 al Judecãtoriei Constanţa Secţia civilã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.975D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse de cãtre autorul excepţiei, prin care acesta solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru ca neîntemeiatã. În acest sens invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 421/2008 şi nr. 40/2009.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 19.064/212/2010, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Mircea Popescu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea fundamentalã, întrucât îngrãdeşte dreptul persoanelor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor lor legitime, a dreptului de moştenire şi a dreptului de proprietate. Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu urmãtorul conţinut: "Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (2) referitoare la accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 393 din 13 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 19 mai 2010, Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009. Prin aceste decizii Curtea a reţinut cã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. Totodatã, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut cã, în cazul drepturilor patrimoniale şi al actelor juridice patrimoniale, acţiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluţiune sau reziliere au caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun evaluabil în bani. Or, apare ca fiind pe deplin justificatã soluţia adoptatã de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din lege în materia timbrãrii unor astfel de acţiuni cu o taxã calculatã în funcţie de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1). Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacã se solicitã sau nu, distinct, repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, taxarea acţiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu valoare fixã urmeazã a fi datoratã numai în cazul acţiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice nepatrimoniale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Mircea Popescu în Dosarul nr. 19.064/212/2010 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2011.
