Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 566 din 20 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32^1 alin. (1) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 22 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32^1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, excepţie ridicatã de Consiliul Local Oneşti în Dosarul nr. 5.845/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 16 decembrie 2004, în prezenţa pãrţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 20 decembrie 2004.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.845/2003, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32^1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, excepţie ridicatã de Consiliul Local Oneşti.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 32^1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), ale art. 119 şi ale art. 120 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, autorul excepţiei considerã cã textele criticate contravin şi prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, în mãsura în care se solicitã concesionarea directã fãrã licitaţie, aşa cum prevede <>Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.
Instanţa de judecatã apreciazã cã textele criticate sunt constituţionale, arãtând cã art. 16 alin. (1) din Constituţie nu este incident în cauzã, întrucât este aplicabil egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, nu şi egalitãţii în drepturi a persoanelor juridice de drept public sau privat. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 120 şi ale art. 121 alin. (2) din Constituţie, aratã cã autonomia localã a administraţiei publice "poate fi circumscrisã unor limite de cãtre legiuitor".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 121 alin. (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã. Se aratã cã textele criticate nu contravin prevederilor art. 120 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece autonomia localã se exercitã în acord cu interesul general al economiei naţionale şi numai în condiţiile legii. În acest sens, legiuitorul, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentalã, privind obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, a adoptat o reglementare unitarã, în acord cu interesul general al accelerãrii privatizãrii, a situaţiei terenurilor deţinute de societãţile comerciale ce urmeazã a fi privatizate. În concluzie, apreciazã excepţia ca neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã prevederile criticate sunt constituţionale. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 16 alin. (1) din Constituţie, considerã cã aceasta este neîntemeiatã. În acest sens este invocatã jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, care a statuat cã principiul egalitãţii şi al nediscriminãrii este aplicabil numai cetãţenilor, nu şi persoanelor juridice. În plus, se precizeazã cã din analiza textului de lege criticat nu rezultã existenţa vreunei dispoziţii de naturã sã instituie o inegalitate.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate, raportatã la art. 120 şi art. 121 alin. (2) din Constituţie, aratã cã dispoziţiile legale criticate privesc situaţia juridicã a unor imobile deţinute de societãţile comerciale care fac obiectul privatizãrii, neavând legãturã cu textele invocate din Constituţie, care se referã la principiile de bazã ale administraţiei publice locale şi la autoritãţile comunale şi orãşeneşti.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia are ca obiect prevederile <>art. 32^1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 a fost aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.
Prevederile <>art. 32^1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 fac parte din capitolul V^1 intitulat "Situaţia unor imobile deţinute de societãţile comerciale care fac obiectul privatizãrii", capitol introdus prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999. Textele criticate au urmãtoarea redactare:
"Art. 32^1 . - (1) Societãţile comerciale care deţin terenuri ce sunt necesare pentru desfãşurarea activitãţii în conformitate cu obiectul lor de activitate şi al cãror regim juridic urmeazã sã fie clarificat vor continua sã foloseascã aceste terenuri pânã la clarificarea regimului lor juridic.
[...]
(3) Dupã clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca aparţinând domeniului public al statului ori al unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz, rãmân în folosinţa societãţilor comerciale privatizate sau care urmeazã a fi privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competentã, pentru perioada maximã prevãzutã de lege. Prin derogare de la dispoziţiile <>Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, metoda, procedura şi documentaţia necesare pentru acordarea concesiunilor vor fi prevãzute în normele metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã. Terenurile clasificate ca aparţinând domeniului privat al statului ori al unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz, pot fi concesionate în condiţiile prevãzute mai sus, închiriate sau oferite societãţii comerciale spre a fi cumpãrate. [...]"
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1), ale art. 120 alin. (1), ale art. 121 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, a cãror redactare este urmãtoarea:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." ;
- Art. 120 alin. (1): "Administraţia publicã din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice." ;
- Art. 121 alin. (2): "Consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã aceasta a fost ridicatã într-un litigiu comercial în care Societatea Comercialã "Onedil" - S.A. Oneşti solicitã obligarea Consiliului Local Oneşti la încheierea prin negociere directã a unui contract de concesiune având ca obiect terenurile aferente rampei de depozitare a deşeurilor menajere de pe raza municipiului Oneşti, terenuri aflate în folosinţa acestei societãţi.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacrã principiul egalitãţii în drepturi, nu este aplicabil în cauza de faţã, întrucât textul constituţional menţionat impune un tratament egal în faţa legii şi a autoritãţilor publice numai în privinţa cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, iar nu şi în privinţa persoanelor juridice, aşa cum se întâmplã în speţã.
În legãturã cu celelalte susţineri, potrivit cãrora dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 120 alin. (1) şi ale art. 121 alin. (2), Curtea constatã cã acestea din urmã se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.
Curtea Constituţionalã a mai examinat, în legãturã cu alte acte normative (legi şi ordonanţe), critici care vizau încãlcãri ale principiului autonomiei locale prin instituirea unor obligaţii pentru consiliile locale. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a statuat cã "principiul autonomiei locale nu include şi absolvirea autoritãţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectãrii legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţãrii".
De asemenea, prin <>Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reţinut cã "dispoziţiile constituţionale ale art. 119 şi art. 120 alin. (2) [...] se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu".
Considerentele acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauzã, neexistând elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
De altfel, însãşi Carta europeanã a autonomiei locale, adoptatã la Strasbourg la 15 octombrie 1985, face referire, potrivit art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, prin reglementarea conceptului de autonomie localã ca "dreptul şi capacitatea efectivã ale autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantã a treburilor publice".
Autorul excepţiei considerã, de asemenea, cã, prin obligarea atribuirii directe a terenurilor cãtre societãţile comerciale privatizate sau în curs de privatizare, se încalcã dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Mãsurile instituite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 reprezintã o opţiune a legiuitorului pentru societãţile comerciale vizate, având în vedere, în mod evident, accelerarea procesului de privatizare, obiectiv de interes general.
În speţã este vorba despre fosta regie "REGCL" Oneşti, devenitã societate comercialã, având ca unic acţionar statul român şi care, ulterior, s-a privatizat. Aceastã societate are în obiectul sãu de activitate colectarea, transportul şi depozitarea reziduurilor menajere şi nemenajere de pe raza municipiului Oneşti. Terenul a cãrui concesionare prin negociere directã aceastã societate îl solicitã s-a aflat în folosinţa sa şi reprezintã rampã de depozitare a deşeurilor.
În acest context atribuirea directã apare ca fiind pe deplin justificatã de necesitatea reorganizãrii regiilor autonome şi se încadreazã în ansamblul mãsurilor cu aceastã finalitate. Aceste mãsuri se înscriu pe deplin în obligaţia statului de a asigura "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã", prevãzutã la art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie. În acelaşi timp, dacã se are în vedere importanţa activitãţilor şi serviciilor publice din domeniul gospodãririi comunale pentru viaţa locuitorilor, mãsurile în discuţie se încadreazã şi în prerogativa statului de creare a "condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii", prevãzutã la art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.
Dispoziţiile art. 135 din Constituţie privind "Economia" trebuie interpretate sistematic şi prin luarea în considerare a finalitãţii lor, fãrã a se absolutiza una dintre obligaţiile ce revin statului conform alin. (2) din acest articol, pânã la înlãturarea celorlalte obligaţii la fel de importante.
De altfel, textul criticat pentru neconstituţionalitate nici nu contravine obligaţiei statului prevãzute la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât mãsura prevãzutã poate fi consideratã ca fiind menitã sã asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie" în domeniul gospodãririi comunale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32^1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, excepţie ridicatã de Consiliul Local Oneşti în Dosarul nr. 5.845/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistat-asistent,
Maria Bratu
OPINIE SEPARATĂ
Sunt de acord cu opinia majoritãţii colegilor mei judecãtori cu privire la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate cu referire la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Acest text constituţional impune un tratament egal în faţa legii numai al cetãţenilor aflaţi în situaţii identice şi nu în privinţa persoanelor juridice, ca în speţa analizatã.
Sunt însã în dezacord cu opinia majoritãţii cu privire la constatarea neconstituţionalitãţii prevederilor <>art. 32^1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, raportate la dispoziţiile art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (2) şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Principala criticã de neconstituţionalitate vizeazã încãlcarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Autorul excepţiei, în speţã Consiliul Local Oneşti, considerã cã textul criticat obligã unitãţile administrativ-teritoriale sã concesioneze direct terenuri care alcãtuiesc proprietatea publicã a acestor unitãţi societãţilor comerciale privatizate sau care vor fi privatizate.
Prevederile cuprinse în art. 32^1 alin. (1) şi (3) din ordonanţa criticatã cuprind trei ipoteze.
Prima ipotezã stabileşte cã societãţile comerciale care deţin terenuri ce sunt necesare pentru desfãşurarea activitãţii în conformitate cu obiectul lor de activitate şi al cãror regim urmeazã sã fie clarificat vor continua sã foloseascã aceste terenuri pânã la clarificarea regimului lor juridic.
Cea de-a doua ipotezã se referã la terenurile al cãror regim juridic a fost clarificat, terenuri care au fost clasificate ca aparţinând proprietãţii publice a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale şi care rãmân în folosinţa societãţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competentã pentru perioada maximã prevãzutã de lege. Prin derogare de la dispoziţiile <>Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, metoda, procedura şi documentaţia necesare pentru acordarea concesiunilor vor fi prevãzute de normele metodologice emise în aplicarea acestei ordonanţe. Aceste norme au fost aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 577/2002 , act normativ care nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Cea de-a treia ipotezã se referã la terenurile clasificate ca aparţinând proprietãţii private a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale, care, dupã caz, pot fi concesionate, închiriate sau oferite societãţilor comerciale spre a fi cumpãrate.
În speţã, excepţia priveşte ipoteza a doua, fiind vorba de un teren proprietate publicã a municipiului Oneşti, care se aflã în folosinţa Societãţii Comerciale "Onedil" - S.A. Oneşti, societate privatizatã care, potrivit textului criticat, trebuie sã beneficieze de atribuirea lui directã printr-un contract de concesiune.
Mãsurile instituite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 vizeazã procesul de privatizare a societãţilor comerciale cu capital de stat, care este incontestabil obiectiv de interes general, având ca scop accelerarea reformei economice.
Dar, aşa cum prevãd dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie, economia României este o economie de piaţã, iar potrivit alin. (2) lit. a), statul trebuie sã asigure "libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
Aşa fiind, se impune stabilirea unui cadru concurenţial ce exclude orice formã de privilegiu de naturã sã împiedice concurenţa loialã pe piaţã. În aceste condiţii, socotesc cã sunt neconstituţionale prevederile <>art. 32^1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificãrile ulterioare, în mãsura în care autoritãţile publice locale sunt obligate sã atribuie direct printr-un contract de concesiune bunuri proprietate publicã (în speţã, terenuri) unor persoane juridice nominalizate.
În interesul comunitãţii locale şi în acord cu prerogativele statului de creare a condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, prevãzutã de art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, unitãţile administrativ-teritoriale pot recurge la procedura de negociere directã potrivit <>art. 26 din Legea nr. 219/1998 , în vederea concesionãrii de bunuri, activitãţi şi servicii publice, numai în cazul în care licitaţia publicã nu a dus la desemnarea unui câştigãtor.
Societatea Comercialã "Onedil" - S.A. din Oneşti este o societate privatizatã, astfel cã ea putea intra în raporturi juridice de drept comun cu toate celelalte societãţi comerciale participante la licitaţie, situându-se pe poziţii de egalitate juridicã, cu atât mai mult cu cât licitaţia a fost câştigatã de o altã societate comercialã.
De altfel, Curtea Constituţionalã a mai examinat aceastã problemã în legãturã cu <>art. 40 din Legea nr. 219/1998 , care în esenţã cuprinde aceeaşi reglementare. Critica viza încãlcarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Curtea a decis ca fiind neconstituţionalã acea prevedere legalã, în mãsura în care autoritãţile locale sunt obligate sã atribuie direct printr-un contract de concesiune bunuri proprietate publicã sau activitãţi şi servicii publice de interes local unor persoane juridice nominalizate (<>Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 ).
Se poate observa cã <>art. 40 din Legea nr. 219/1998 , declarat neconstituţional, a fost reluat în conţinutul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , care reglementeazã în acelaşi mod problema atribuirii directe a terenurilor proprietate publicã, fãrã licitaţie publicã, atunci când se încheie contracte de concesiune între unitãţile administrativ-teritoriale şi societãţi comerciale privatizate.
De altfel, aşa cum se aratã şi în opinia majoritarã, însãşi Carta europeanã a autonomiei locale, adoptatã la Strasbourg la 15 octombrie 1985, intratã în vigoare la 1 septembrie 1988, ratificatã de România prin <>Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, face referire, potrivit art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern privind reglementarea conceptului de autonomie localã ca "dreptul şi capacitatea efectivã ale autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul <>legii (Legea nr. 219/1998 - s.n.), în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantã a treburilor publice".
În altã ordine de idei, având în vedere conţinutul art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie, administraţia publicã din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice, acţionând astfel ca autoritãţi administrative autonome care rezolvã treburile publice din comune şi oraşe. Serviciul public local, în speţã, priveşte colectarea, transportul şi depozitarea reziduurilor menajere şi nemenajere. Terenul pe care Societatea Comercialã "Onedil" - S.A. Oneşti îl solicitã sã-i fie concesionat direct fãrã licitaţie publicã se aflã, conform legii, în folosinţa sa, dar aparţine proprietãţii publice a municipiului Oneşti. Acesta îşi exercitã prerogativele dreptului de proprietate, mai puţin dreptul de dispoziţie, având posibilitatea de a încheia astfel acte de administrare, deci şi contracte de concesiune, cu respectarea condiţiilor prevãzute în <>Legea nr. 219/1998 , cu precizarea cã art. 40 alin. (1) fraza întâi a fost declarat neconstituţional. Aceste activitãţi şi servicii publice din domeniul gospodãririi comunale trebuie sã aibã în vedere interesul public în folosul comunitãţii şi nu al unor societãţi comerciale nominalizate.
Aşa fiind, consider cã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 32^1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, trebuie admisã, prevederile legale fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (2) şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
