Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 566 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 7, art. 10, art. 11, art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 1 august 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2, 7, 10, 11 şi 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Floarea Marinescu în Dosarul nr. 9.548/4/2007 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã se impune pãstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 9.548/4/2007, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2, 7, 10, 11 şi 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe.
Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã în care s-a formulat o cerere de evacuare pe calea ordonanţei preşedinţiale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece nu reglementeazã prelungirea contractelor de închiriere pentru toţi cetãţenii, ci instituie în mod nejustificat anumite condiţii pentru prelungirea respectivelor contracte. Totodatã, textele de lege criticate aduc atingere şi dreptului la un nivel de trai corespunzãtor, care cuprinde şi dreptul la locuinţã.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, în sensul celor statuate de Curte în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 2, 7, 10, 11 şi 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 2: "Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul <>Legii nr. 17/1994 , pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinţe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriaşilor, pentru o perioadã de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.";
- Art. 7: "Prelungirea contractelor de închiriere, realizatã în baza prevederilor art. 1, rãmâne valabilã şi în cazul redobândirii imobilelor respective de cãtre foştii proprietari sau de moştenitorii acestora dupã intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.";
- Art. 10: " În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã sau de la deschiderea rolului fiscal, dupã caz, proprietarul îi va notifica chiriaşului sau fostului chiriaş, prin executorul judecãtoresc, data şi locul întâlnirii. Notificarea va fi comunicatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
(2) Chiriaşul sau fostul chiriaş este obligat cã comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificãrii.
(3) În cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunicã proprietarului cã nu cere sã încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sã îi predea proprietarului locuinţa pe bazã de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificãrii prevãzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei înãuntrul acestui termen îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 11: "(1) Nerespectarea de cãtre proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior pânã la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei pânã la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocatã de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.
(2) Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplicã:
a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevãzute la art. 2-7;
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particularã, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinţã corespunzãtoare, dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai cãror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, ca foşti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevãzute la art. 1 sau de o instituţie publicã;
c) chiriaşului care refuzã sã preia în folosinţã o altã locuinţã pusã la dispoziţie, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, de fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de autoritãţile publice locale;
d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cãrora li s-a notificat sã încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit <>Legii nr. 17/1994 , <>Legii nr. 112/1995 sau <>Legii nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul de locuinţe;
f) în cazul chiriaşilor care au subînchiriat locuinţa fãrã consimţãmântul scris al proprietarului;
g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioarã a locuinţei fãrã consimţãmântul scris al proprietarului şi fãrã aprobãrile legale;
h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricãciuni locuinţei, clãdirii în care este situatã aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrãinat fãrã drept pãrţi din acestea;
i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibilã convieţuirea sau împiedicã folosirea normalã a locuinţei;
j) chiriaşilor rezidenţi în strãinãtate care, fãrã a fi detaşaţi, nu au mai folosit locuinţa mai mult de un an fãrã întrerupere."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportatã la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, la dispoziţiile art. 25 privind dreptul la un nivel de viaţã corespunzãtor din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi la prevederile art. 9 referitor la dreptul oricãrei persoane la securitate socialã, art. 10 privind ocrotirea şi asistenţa acordate familiei, art. 11 referitor la dreptul la un nivel de trai suficient şi art. 12 privind dreptul la sãnãtate din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã prin <>Decizia nr. 256 din 20 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate pentru motive similare celor din prezenta cauzã.
Cu acel prilej Curtea a respins excepţia şi a statuat, fãcând referire la jurisprudenţa sa, cã mãsurile de protecţie a chiriaşilor instituite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 îşi au temeiul constituţional în prevederile art. 47 alin. (1) şi în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, precum şi de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicãrii <>Legii nr. 112/1995 , prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodatã posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului sãu de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.
Cu privire la conţinutul noţiunii "nivel de trai decent", Curtea a reţinut cã acesta nu este definit de Constituţie, dar el trebuie examinat în raport cu situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum şi în funcţie de reglementãrile internaţionale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 şi 20 din Constituţie. În acest sens, potrivit art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzãtor cuprinde printre altele şi dreptul la locuinţã. În acelaşi sens, art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, prevãzând obligaţia statelor de a recunoaşte dreptul oricãrei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însãşi şi familia sa, se referã în mod expres şi la locuinţã.
Curtea observã cu acest prilej cã din aceastã perspectivã textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor din Constituţie şi din actele internaţionale invocate, finalitatea acestora fiind protecţia chiriaşilor.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cât priveşte critica referitoare la faptul cã prin <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 anumite categorii de chiriaşi ar fi discriminate, Curtea observã cã nici aceasta nu poate fi primitã. Astfel, principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Or, chiriaşii pentru care prelungirea contractelor de închiriere nu se aplicã, în temeiul <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , se aflã în situaţii diferite faţã de ceilalţi chiriaşi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, art. 7, art. 10, art. 11 şi <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Floarea Marinescu în Dosarul nr. 9.548/4/2007 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
