Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 565 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 544 din 9 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicatã de Dan Berindey în Dosarul nr. 41.044/299/2006 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã tocmai expresia aplicãrii în plan legislativ a prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, şi nu o negare a acestui principiu.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 41.044/299/2006, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România. Excepţia a fost ridicatã de Dan Berindey într-o cauzã având ca obiect obligarea Bãncii Naţionale a României la plata diferenţei dintre contravaloarea obiectelor şi bijuteriilor din aur şi alte metale preţioase confiscate, calculatã la valoarea de circulaţie din momentul efectuãrii plãţii şi contravaloarea cantitãţii de metal preţios fin conţinut în respectivele obiecte (astfel cum pârâta a fost obligatã printr-o sentinţã civilã definitivã şi irevocabilã, învestitã cu formulã executorie), precum şi la plata cheltuielilor de judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 , astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 261/2002 , contravin prevederilor constituţionale ale art. 15, art. 16, art. 21, art. 44 alin. (2) teza întâi şi art. 53, privind universalitatea legii, principiul egalitãţii în drepturi, accesul liber la justiţie, ocrotirea proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, respectiv restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Neconstituţionalitatea pretinsã constã în aceea cã textul de lege criticat "dã posibilitatea de a se acorda despãgubiri pentru bunuri abuziv confiscate la o valoare de câteva ori mai micã decât cea realã", proprietarul legitim al acestora fiind privat de o parte din patrimoniul sãu.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate al persoanelor îndreptãţite la plata contravalorii metalului preţios fin conţinut în obiectele ce nu pot fi restituite în naturã, calculate la preţul practicat de Banca Naţionalã a României la data plãţii, atâta vreme cât aceastã modalitate de reparare este justã şi echitabilã. Mai mult, este dreptul legitim al legiuitorului de a reglementa modul de acordare a despãgubirilor pentru repararea prejudiciului suferit de cãtre persoanele îndreptãţite, în cazul în care nu este posibilã restituirea în naturã a obiectelor din metale preţioase preluate abuziv.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 nu contravin principiului egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi nici regulii constituţionale privind ocrotirea, în mod egal, indiferent de titular, a proprietãţii private art. 44 alin. (2), - întrucât nu conţin nicio prevedere care sã determine aplicarea unui tratament juridic diferit în raport cu titularul dreptului de proprietate. Totodatã, se susţine cã în cauzã nu sunt incidente dispoziţiile art. 15 din Legea fundamentalã şi nici nu se poate reţine încãlcarea art. 53 din aceasta, de vreme ce textul legal criticat este constituţional. De asemenea, se precizeazã cã, în practica sa, de exemplu prin Deciziile nr. 60/2005 şi nr. 497/2006, Curtea Constituţionalã a constatat cã textul de lege criticat semnificã chiar aplicarea prevederilor constituţionale ale art. 44.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 , astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 26 din Legea nr. 458/2006 , sunt constituţionale. Aratã, în acest sens, cã nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate faţã de prevederile art. 15, art. 16, art. 21 şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme contrare principiului universalitãţii legii, al egalitãţii în drepturi, al liberului acces la justiţie şi al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private. Apreciazã, de asemenea, cã în cauzã nu au incidenţã dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã.
Mai precizeazã cã ordonanţa criticatã constituie o reglementare specialã în materia restituirii metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, iar soluţia acordãrii de despãgubiri în cazul în care acestea nu se mai regãsesc fizic este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bazã dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecutã cu privire la dreptul de proprietate privatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000, astfel cum au fost introduse prin articolul unic pct. 17 din <>Legea nr. 362/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 26 septembrie 2003, având urmãtorul conţinut: "În cazul obiectelor din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regãsesc fizic, fiind topite sau valorificate, se vor acorda despãgubiri în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã, emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de Banca Naţionalã a României."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã faţã de redactarea textului de lege iniţial criticat au intervenit modificãri legislative, astfel cã obiectul excepţiei îl reprezintã, în realitate, dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, modificate prin <>art. I pct. 26 din Legea nr. 458/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 1004 din 18 decembrie 2006. Aceste dispoziţii, care au intrat în vigoare la 90 de zile de la publicarea legii de modificare în Monitorul Oficial al României, prevãd urmãtoarele: "În cazul metalelor preţioase şi al pietrelor preţioase preluate abuziv, care nu se mai regãsesc fizic, fiind valorificate, se vor acorda despãgubiri în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În motivarea excepţiei, autorul invocã prevederile constituţionale ale art. 15 - "Universalitatea", art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 44 alin. (2) teza întâi, potrivit cãrora "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular", şi ale art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 contravin, în principal, principiului egalitãţii în drepturi şi dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece permit stabilirea unor despãgubiri "la o valoare de câteva ori mai micã decât cea realã" pentru metalele preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate în mod abuziv, care nu se mai regãsesc fizic, fiind topite sau valorificate.
Curtea reţine cã dispoziţiile <>art. II alin. (2) din Legea nr. 458/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România stabilesc un termen de 60 de zile de la data intrãrii sale în vigoare, termen în care Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţionalã a României vor înainta Guvernului spre aprobare proiectele de norme metodologice de aplicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 .
Aşadar, proprietariii metalelor preţioase şi pietrelor preţioase preluate abuziv, care nu se mai regãsesc fizic, sunt despãgubiţi în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele de aplicare a ordonanţei de urgenţã, emise prin hotãrâre a Guvernului, în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituţie.
Curtea observã, totodatã, cã prin dispoziţiile art. 26 alin. (2) din ordonanţa de urgenţã criticatã legiuitorul nu a reglementat "condiţiile şi limitele" pentru acordarea despãgubirilor în cazul obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regãsesc fizic, ci a stabilit aceastã competenţã pentru Guvern, în concordanţã cu prevederile art. 108 alin. (2) din Constituţie.
Or, prin <>Decizia nr. 497 din 8 iunie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi ale <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2006, Curtea Constituţionalã, respingând excepţia, a statuat, de principiu, cã "înţelesul noţiunii de "organizare a executãrii legii" din cuprinsul acestei norme constituţionale [art. 108 alin. (2)] are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotãrâri ale Guvernului pot fi dispuse mãsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii."
În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea principiului constituţional potrivit cãruia proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, consacrat de art. 44 alin. (2) teza întâi, Curtea constatã cã acestea nu sunt întemeiate. Dimpotrivã, dispoziţiile <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 semnificã chiar aplicarea prevederilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate prin aceea cã garanteazã persoanelor îndreptãţite la asemenea despãgubiri dreptul de proprietate asupra obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase preluate abuziv şi care nu se mai regãsesc în naturã, fiind valorificate. Totodatã, însã, potrivit art. 44 alin. (1) teza finalã din Constituţie, "conţinutul şi limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului) sunt stabilite de lege". Aşadar, modalitatea de reparare a abuzurilor din regimul trecut reprezintã o atribuţie şi, în acelaşi timp, o opţiune a legiuitorului, iar contravaloarea despãgubirilor este stabilitã în concret prin normele metodologice de aplicare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 .
Curtea nu poate reţine nici cã textul de lege criticat înfrânge principiul egalitãţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Legea fundamentalã, deoarece acesta nu instituie nici o mãsurã care sã determine aplicarea unui tratament juridic diferit persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã, respectiv în ipoteza normei atacate.
De altfel, în concordanţã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţionalã a statuat prin deciziile sale cã principiul egalitãţii între cetãţeni este înfrânt atunci când unor situaţii de fapt identice le corespund tratamente juridice diferite, fãrã sã existe o motivare obiectivã şi rezonabilã.
În sfârşit, Curtea constatã cã prevederile constituţionale ale art. 15 privind universalitatea legii, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 53 care reglementeazã condiţiile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, pretins a fi încãlcate, nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicatã de Dan Berindey în Dosarul nr. 41.044/299/2006 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
