Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 564 din 29 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 alin. 2^1 si art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 5 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 şi 13 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Florin Negoiţã în Dosarul nr. 24/331/2011 al Judecãtoriei Vãlenii de Munte şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.029D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.030D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 şi 13 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Florin Negoiţã în Dosarul nr. 1.102/331/2011 al Judecãtoriei Vãlenii de Munte.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.029D/2011 şi nr. 1.030D/2011 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 1.030D/2011 la Dosarul nr. 1.029D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 august 2011, pronunţate în dosarele nr. 24/331/2011 şi nr. 1.102/331/2011, Judecãtoria Vãlenii de Munte a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 şi 13 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor.
Excepţia a fost ridicatã de Florin Negoiţã cu ocazia soluţionãrii unor plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate încalcã principiile privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea discriminãrii şi a abuzului de drept, întrucât, pe de o parte, soluţia de respingere dispusã de procurorul ierarhic superior cu privire la plângerea contra actelor procurorului, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecatã, nu poate fi atacatã în faţa instanţei de judecatã, iar, pe de altã parte, soluţia pronunţatã de judecãtor în cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecatã nu este supusã niciunei cãi de atac.
Judecãtoria Vãlenii de Munte apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate deautorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului precizeazã cã îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 125/2011, nr. 242/2011, nr. 753/2011, nr. 62/2012 şi nr. 233/2012, în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 şi 13 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor. Eroarea materialã este evidentã, dispoziţiile de lege criticate fiind, în realitate, din Codul de procedurã penalã. Totodatã, din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese cã aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã. Alineatul 2^1 al art. 278 din Codul de procedurã penalã a fost introdus prin art. XVIII pct. 38 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, iar alineatul 10 al art. 278^1 din acelaşi Cod a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 278 alin. 2^1 : "Plângerea formulatã împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilã.";
- Art. 278^1 alin. 10: "Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 este definitivã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte criticile aduse dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora hotãrârea pronunţatã de judecãtor în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecatã, este definitivã, nu poate fi reţinutã nicio contradicţie între acest text de lege şi prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului, deci şi reglementarea cãilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, cã acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac ("Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii"), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai prin lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].
Dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu încalcã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu înlãturã posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil. Niciuna din prevederile din Legea fundamentalã şi din Convenţie invocate de autorul excepţiei nu reglementeazã dreptul la exercitarea cãilor de atac în orice cauzã. Pe de o parte, art. 129 din Constituţie, aşa cum s-a arãtat mai sus, stipuleazã cã pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac numai în condiţiile legii, iar, pe de altã parte, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrã dreptul la douã grade de jurisdicţie numai în materie penalã, or, în cauzele reglementate prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, nu se judecã infracţiunea care a format obiectul cercetãrii sau urmãririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã emisã de procuror. Totodatã, art. 13 din Convenţie nu are aplicabilitate în cauza de faţã, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confundã cu dreptul la exercitarea unei cãi de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti. Referitor la presupusa încãlcare a prevederilor art. 14 din Convenţie, instituirea unor reguli speciale de procedurã, inclusiv cu privire la cãile de atac, nu creeazã discriminare, atât timp cât aceste reguli se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã şi a statuat cã eliminarea cãilor de atac în aceastã materie este justificatã de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, legiuitorul urmãrind sã asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotãrâri definitive prin care sã fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut cã posibilitatea formulãrii plângerii împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, constituie o garanţie procesualã, iar rãmânerea definitivã a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 2^1, introdus în Codul de procedurã penalã prin Legea nr. 202/2010, are ca scop asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie. În acest sens, Curtea a statuat cã, în faza de urmãrire penalã, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât şi pentru eliminarea unor garanţii procesuale, precum cea din speţã, cu condiţia ca actele organelor de urmãrire penalã sã poatã fi cenzurate de instanţa de judecatã. Or, în cazul de faţã, rãmânerea definitivã a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, nu înlãturã dreptul pãrţii interesate de a formula plângere, în condiţiile art. 278^1 alin. 1, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei de clasare şi nici dreptul de a beneficia de garanţiile procesuale care însoţesc faza judecãţii propriu-zise şi de cãile de atac prevãzute de lege în cazul trimiterii în judecatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Referitor la invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 8 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 2^1 şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florin Negoiţã în dosarele nr. 24/331/2011 şi nr. 1.102/331/2011 ale Judecãtoriei Vãlenii de Munte.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
