Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 564 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 368 din 1 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen Cãtãlina Gliga - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Marwan Ahmed Hussen în Dosarul nr. 4.581/4/2008 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca nefondatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.581/4/2008, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Marwan Ahmed Hussen într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de acesta împotriva hotãrârii Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererii de acordare de cãtre statul român a unei forme de protecţie.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã textul de lege instituie o restrângere gravã şi nejustificatã a dreptului la apãrare, întrucât acesta nu poate fi condiţionat de exercitarea personalã a drepturilor procedurale. Aratã cã textul impune prezenţa în sala de judecatã a solicitantului, astfel cã, atunci când acesta lipseşte, din motive obiective, "dreptul la apãrare nu mai poate fi exercitat, ceea ce echivaleazã cu inexistenţa dreptului". În susţinerea aceleiaşi idei, precizeazã cã, în afarã de solicitanţii de azil, orice altã persoanã, fizicã sau juridicã, ce este parte într-un proces poate fi reprezentatã, iar apãrãtorul sau mandatarul pãrţii poate exercita actele procedurale pentru aceasta. De aceea, susţine cã prevederea de lege criticatã este vãdit discriminatorie, aplicându-se exclusiv pe considerente de cetãţenie şi naţionalitate.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, pronunţându-se doar asupra admisibilitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale cu soluţionarea acesteia.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 59: "Exercitarea drepturilor procedurale se face numai personal sau prin asistenţa unui apãrãtor."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: ale art. 18 alin. (2) care reglementeazã acordarea şi retragerea dreptului de azil, ale art. 24 alin. (1) care garanteazã dreptul la apãrare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) şi la cele ale art. 20 alin. (2), autorul excepţiei invocã şi prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), referitoare la dreptul de a sta în justiţie, din Convenţia privind Statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, la care România a aderat prin <>Legea nr. 46/1991 .
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor ce formeazã obiect al excepţiei în prezenta cauzã, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã şi din Convenţia de la Geneva privind Statutul refugiaţilor şi luând în considerare critici similare formulate în motivarea acelor excepţii. Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, <>Decizia nr. 282 din 22 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 19 aprilie 2007, <>Decizia nr. 506 din 29 mai 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, sau <>Decizia nr. 853 din 9 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 8 noiembrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 , pentru considerentele acolo reţinute.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţiile şi motivarea deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Marwan Ahmed Hussen în Dosarul nr. 4.581/4/2008 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
