Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 563 din 6 iulie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 673 din 4 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 176 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aviaţia Utilitarã 2000" - S.R.L. din Petroşani în Dosarul nr. 12.159/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.022D/2006 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 176 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Grup 95" - S.A. din Aninoasa în Dosarul nr. 12.127/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele de mai sus este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul autorilor excepţiei şi al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bunã administrare a justiţiei, dispune conexarea Dosarului nr. 1.022D/2006 la Dosarul 1.021D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul autorilor excepţiei solicitã admiterea acesteia, considerând cã textul legal criticat încalcã prevederile <>art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precum şi ale art. 21 alin. (4) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate consacrã o procedurã administrativã prealabilã obligatorie, ceea ce nu este de naturã a contraveni art. 21 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 martie 2006, pronunţate în dosarele nr. 12.159/1/2005 şi nr. 12.127/1/2005 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 176 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aviaţia Utilitarã 2000" - S.R.L. din Petroşani şi Societatea Comercialã "Grup 95" - S.A. din Aninoasa în cauze având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care acţiunea formulatã de aceştia a fost respinsã ca inadmisibilã, întrucât nu a fost îndeplinitã procedura prevãzutã de art. 176 din Codul de procedurã fiscalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã art. 176 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã prevede obligativitatea parcurgerii unei cãi administrativ-jurisdicţionale pentru soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, ceea ce este de naturã a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (4), conform cãrora jurisdicţiile administrative sunt facultative şi gratuite, precum şi dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 .
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã textul legal criticat consacrã obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile administrative, iar nu o procedurã administrativ-jurisdicţionalã. Totodatã, se aratã cã actele de soluţionare de cãtre organele administrative a contestaţiilor nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte supuse cenzurii judecãtoreşti.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 176 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004. Curtea observã cã, anterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost din nou republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, iar soluţia legislativã cuprinsã în fostul art. 176 alin. (1) al ordonanţei a fost preluatã de actualul art. 177 alin. (1), care are urmãtorul cuprins: "Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decãderii."
Autorii excepţiei considerã cã <>art. 177 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (4), potrivit cãrora jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite, precum şi dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Curtea, în repetate rânduri, s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii unor prevederi din titlul IX al <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 - intitulat Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale -, titlu din care face parte şi dispoziţia legalã criticatã în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie. Textele constatate ca fiind constituţionale reglementeazã chiar procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, aspect care este obiectul criticii de neconstituţionalitate şi în cauza de faţã.
Astfel, prin deciziile nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, nr. 478 din 9 noiembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005, şi nr. 98 din 15 februarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 11 martie 2005, Curtea a reţinut, în esenţã, cã dispoziţiile din Codul de procedurã fiscalã nu instituie jurisdicţii speciale administrative, în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţie, ci reglementeazã proceduri de recurs administrativ, prin care se lasã posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra mãsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevãzute de lege.
Totodatã, Curtea a statuat cã asemenea proceduri, în care soluţionarea plângerilor şi a contestaţiilor introduse de persoanele interesate este atribuitã însuşi organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activitãţii de jurisdicţie - caracterizatã prin soluţionarea de cãtre un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcţiei administrative.
Astfel, actele de soluţionare de cãtre organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedurã fiscalã, nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecatã, acte care nu intrã în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie.
Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , Curtea reţine cã, în conformitate cu prevederile <>art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizeazã un control de constituţionalitate a legilor şi ordonanţelor, ceea ce presupune controlul conformitãţii acestora în raport cu dispoziţiile Constituţiei, şi nu are competenţa de a asigura coordonarea legislativã, atribuţiune ce revine Consiliului Legislativ şi autoritãţii legiuitoare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 177 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Aviaţia Utilitarã 2000" - S.R.L. din Petroşani şi de Societatea Comercialã "Grup 95" - S.A. din Aninoasa în dosarele nr. 12.159/1/2005 şi nr. 12.127/1/2005 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
