Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 562 din 12 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a doua şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 562 din 12 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a doua şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 880 din 3 noiembrie 2016

Comenteaza legea


    Valer Dorneanu         - preşedinte
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Augustin Zegrean       - judecător
    Simina Popescu         - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a doua şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Săvel Viorel Botezatu în Dosarul nr. 777/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.804D/2015 al Curţii Constituţionale.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public şi în prezenţa avocatului Tudor Vasile, din cadrul Baroului Suceava, pentru autorul excepţiei, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea din 8 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 777/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a doua şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Săvel Viorel Botezatu, cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei nr. 1.528 din 3 iulie 2015, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ (ordinul prefectului de constatare a încetării mandatului de primar, ca urmare a încălcării regimului conflictului de interese).
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că încetarea mandatului de primar se realizează în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi art. 15 din Legea nr. 393/2004. Astfel, dacă s-ar admite că art. 25 din Legea nr. 176/2010 ar reglementa un nou caz de încetare de drept a mandatului de primar, ar însemna ca prefectul să-şi însuşească atribuţii ce aparţin numai autorităţii legislative, ceea ce este contrar art. 1 alin. (4) şi art. 61 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 123 alin. (4) din Legea fundamentală, între primari şi prefect nu există raporturi de subordonare. De asemenea, autorul excepţiei critică paralelismul reglementării în cazul conflictului de interese (conflict de interese administrativ şi conflict de interese, reglementat ca infracţiune, în Codul penal). Consideră că, având în vedere natura, importanţa, caracterul represiv, gradul de severitate şi gravitatea acestei măsuri, sancţiunea decăderii din drepturile electorale are valoarea unei pedepse penale şi este asemănătoare pedepsei accesorii prevăzute de art. 65 din Codul penal din 1969 şi pedepsei complementare prevăzute de art. 66 din acelaşi Cod penal. Aşadar, prin aplicarea măsurii restrictive şi represive a privării de eligibilitate, în cadrul unei proceduri administrative, se aduce atingere principiului legalităţii pedepselor.
    5. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale prin raportare la dispoziţiile din Legea fundamentală invocate. Astfel, art. 25 alin. (2) şi (3) şi art. 26 alin. (l) lit. i) din Legea nr. 176/2010 sunt în acord cu principiul separaţiei puterilor în stat şi cu principiul legalităţii, deoarece aceste texte de lege nu acordă altor autorităţi publice (administrative sau judecătoreşti) atribuţii ce aparţin doar autorităţii legislative, respectiv de a reglementa noi cazuri de încetare de drept a mandatului de primar. Prevederile legale criticate sunt în acord şi cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Constituţie, deoarece interdicţia de a mai exercita, timp de 3 ani, o funcţie sau o demnitate publică, cu excepţia celor electorale, prevăzută de art. 25 alin. (2), este o sancţiune cu natură juridică distinctă, cuprinsă în Legea nr. 176/2010, care vizează asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, iar limitele prevăzute de art. 37 din Constituţie cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-şi exercita dreptul de vot, în condiţiile art. 36 din Constituţie, la exigenţele prevăzute de art. 16 alin. (3) din aceasta cu privire la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, în condiţiile legii, de către persoane care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, precum şi la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice (judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici, stabilite prin lege organică). Astfel, instanţa judecătorească apreciază că reglementările supuse controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii şi nu contravin normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi nici celor privind inexistenţa unor raporturi de subordonare între prefecţi şi primari şi independenţa justiţiei, consacrate de art. 123 alin. (4), respectiv art. 124 alin. (3) din Constituţie.
    6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 207 din 29 aprilie 2013, nr. 204 din 29 aprilie 2013, nr. 203 din 29 aprilie 2013, nr. 205 din 29 aprilie 2013, nr. 208 din 29 aprilie 2013, nr. 210 din 29 aprilie 2013, nr. 460 din 13 noiembrie 2013 şi nr. 418 din 3 iulie 2014. Referitor la critica vizând posibilitatea instituirii, prin lege, a unei sancţiuni de natura celei reglementate de art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010, precizează că, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie: "Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară [...]". Astfel, limitele prevăzute de art. 37 din Constituţie cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-şi exercita dreptul de vot, potrivit art. 36 din Constituţie, la condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală, precum şi la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice. Pe cale de consecinţă, reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales. Mai mult, potrivit art. 121 alin. (2) din Constituţie "primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe". În concluzie, prevederile art. 25 alin. (2) şi (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 sunt în concordanţă atât cu principiul separaţiei puterilor în stat, cât şi cu principiul legalităţii, consacrate de art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, aceste texte de lege nefiind de natură a reglementa atribuţii specifice autorităţii legislative în responsabilitatea altor autorităţi. Prevederile de lege criticate sunt în acord şi cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, întrucât sancţiunea prevăzută de art. 25 alin. (2) este o sancţiune cu natură juridică distinctă, cuprinsă în Legea nr. 176/2010, care vizează asigurarea exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice în condiţii de imparţialitate, integritate şi transparenţă.
    8. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua şi alin. (3), precum şi ale art. 26 alin. (2) lit. i) sunt constituţionale. Menţionează că încetarea mandatului de primar are loc prin efectul legii, de drept, nicidecum la iniţiativa prefectului. Cât priveşte interdicţia de a mai ocupa o funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, aceasta reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă. Precizează că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora demnităţile şi funcţiile publice se ocupă în condiţiile legii, astfel încât activitatea primarilor şi viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, a consilierilor locali şi a consilierilor judeţeni trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului de funcţionare a acestora, inclusiv a celor cuprinse în actul normativ criticat referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. În ceea ce priveşte susţinerea privind încălcarea dreptului de a fi ales, reţine că art. 37 din Constituţie consfinţeşte dreptul de a fi ales al cetăţenilor cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 16 alin. (3), instituind vârsta minimă a prezumtivului candidat şi excluzând categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice. Interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă de pedeapsa complementară constând în interdicţia temporară a exercitării unor drepturi, în speţă drepturi electorale. Or, Legea nr. 176/2010 este o lege organică, adoptată cu majoritatea cerută de art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală, care vizează în mod direct asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, iar în acest scop, stabileşte obligaţii şi proceduri de integritate şi transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, precum şi sancţiuni în cazul nerespectării acestora.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, prevederi având următorul cuprins:
    - Art. 25 alin. (2) teza a doua: "Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.";
    - Art. 25 alin. (3): "Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.";
    - Art. 26 alin. (1) lit. i): "Agenţia va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: [...]
    i) pentru primari şi preşedinţii consiliilor judeţene - instituţiei prefectului;".
    12. În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua şi alin. (3), precum şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 123 alin. (4) potrivit căruia "Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare." şi art. 124 alin. (3) potrivit căruia "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Totodată, sunt invocate dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: "Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional şi internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii".
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua şi art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 856 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2016, Decizia nr. 550 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din data de 17 august 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din data de 13 mai 2016, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie sancţiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcţie ca urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicţie de 3 ani priveşte funcţiile sau demnităţile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepţia celor electorale. Curtea a reţinut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicţii în ceea ce priveşte funcţiile şi demnităţile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. Astfel, interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă, Curtea statuând că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii - asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, fără a încălca normele constituţionale privind dreptul de a fi ales.
    14. Curtea a reţinut, de asemenea, că prevederile de lege criticate dau expresie art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia "Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii [...]."
    15. Distinct de acestea, Curtea reaminteşte că, prin Decizia sa nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Constituţie, instanţa de contencios constituţional a clarificat înţelesul sintagmei "aceeaşi funcţie" din cuprinsul art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 şi a constatat că aceste prevederi de lege sunt constituţionale în măsura în care sintagma menţionată se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege.
    16. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Curtea a reţinut că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc sancţiunile aplicabile în cazul constatării stării de incompatibilitate sau de conflict de interese. Astfel, fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective. Norma legală criticată reprezintă, aşadar, o normă de trimitere, stabilind că sancţionarea incompatibilităţii ori conflictului de interese intervine potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, Curtea constatând că prevederile de lege criticate nu prezintă deficienţe de precizie sau claritate de natură a vicia constituţionalitatea acestora.
    17. Referitor la prevederile art. 26 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 176/2010, Curtea observă că aceste norme de lege instituie reguli în materia asigurării integrităţii în exercitarea funcţiilor publice de primar şi preşedinte al consiliului judeţean, stabilind că, în cazul acestora, raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, privind starea de incompatibilitate sau conflict de interese, se comunică prefectului. Curtea reţine că o asemenea reglementare nu are semnificaţia stabilirii unui raport de subordonare între primar/preşedintele consiliului judeţean, pe de o parte, şi prefect, pe de altă parte. Prevederile art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 au fost redactate în corelare cu normele cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, legiuitorul stabilind obligaţia Agenţiei Naţionale de Integritate de a comunica prefectului raportul de evaluare, deoarece prefectul are, potrivit legii, atribuţii în constatarea încetării mandatului de primar/preşedinte al consiliului judeţean, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 69 şi art. 108 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.
    18. Astfel, Curtea constată că prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice, în condiţii de imparţialitate, fără a fi pusă în discuţie crearea unui raport de subordonare între primar/preşedinte al consiliului judeţean şi prefect. Curtea subliniază astfel, că, departe de a constitui o încălcare a art. 123 alin. (4) din Constituţie, prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice, astfel cum stabileşte art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 24 martie 2008.
    19. De asemenea, Curtea reţine că ordinul emis de prefect, în temeiul acestei atribuţii legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că, prin intermediul său, se ia act de o situaţie juridică preexistentă, clarificându-se şi definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Ca atare, prin crearea acestei atribuţii, raţiunea legiuitorului nu contravine prevederilor constituţionale, întrucât, conform art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală, Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice, iar prefectul este, potrivit art. 123 alin. (2), reprezentantul său pe plan local.
    20. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 123 alin. (4) din Constituţie nu sunt încălcate de vreme ce atribuţia legală exercitată de prefect, prin emiterea unui asemenea act administrativ, nu este de natură să creeze raporturi de subordonare între funcţia de prefect şi cele de primar sau preşedinte al consiliului judeţean, şi nu este de natură a modifica situaţii juridice preexistente, stabilite prin alte acte juridice. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 435 din data de 10 iunie 2016.
    21. Distinct de acesta, Curtea reţine că reglementarea conflictului de interese ca abatere disciplinară are un conţinut juridic clar şi univoc. Astfel, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, "Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni", în timp ce, potrivit art. 301 din Codul penal, conflictul de interese, reglementat ca infracţiune, reprezintă "Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură", şi care se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei, în sensul existenţei unui paralelism legislativ în cazul conflictului de interese, nu subzistă.
    22. În final, Curtea constată că prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie privind legalitatea pedepsei nu au incidenţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Săvel Viorel Botezatu în Dosarul nr. 777/86/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua şi alin. (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, sunt constituţionale în raport de criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

                PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                                 Simina Popescu

                                      ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 562 din 12 iunie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"