Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 560 din 6 iulie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedura penala, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale si art. 16 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 686 din 10 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, <>art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale şi <>art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Tamara Chiribucã în Dosarul nr. 359/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales, domnul Neculai Volãvãţ, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, reiterând aspectele invocate în faţa instanţei de drept comun.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu vin în contradicţie cu prevederile din Legea fundamentalã invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 359/2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, <>art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale şi <>art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Tamara Chiribucã în dosarul menţionat mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale printr-o redactare elipticã, deoarece nu se prevede în mod expres faptul cã instanţa hotãrãşte asupra certificãrii înregistrãrilor telefonice prin hotãrâre judecãtoreascã (încheiere), care în mod evident ar trebui sã poatã fi contestatã printr-o cale de atac. Aceastã omisiune este de naturã a încãlca dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil garantat oricãrei persoane ale cãrei convorbiri telefonice au constituit obiectul unei asemenea mãsuri, întrucât nu o poate contesta la instanţa de control superior. De asemenea, procedura reglementatã de textul legal criticat lasã loc liberului arbitru şi mai ales excesului de putere al unei autoritãţi, ce duce la îngrãdirea ori desfiinţarea dreptului la inviolabilitatea corespondenţei şi a convorbirilor telefonice. Cât priveşte <>art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 , autorul excepţiei criticã ultrctivitatea instituitã, deoarece, deşi înregistrarea convorbirilor vizeazã restrângerea drepturilor garantate de art. 28 din Constituţie şi de art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, este inexplicabil şi, evident, neconstituţional faptul cã pentru anumite aspecte, între care şi cele referitoare la certificarea înregistrãrilor, legea a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, iar pentru altele, la data de 1 iulie 2003.
În opinia autorului, lãsarea la îndemâna procurorului pânã la data de 1 ianuarie 2004 a acestor mãsuri procedurale contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, 28 şi 53 din Constituţie, raportate la art. 6 şi 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Referitor la critica <>art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , autorul s-a limitat la a preciza cã sunt incidente aceleaşi motive de neconstituţionalitate invocate pentru articolele anterioare.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã reglementeazã o modalitate de selectare şi certificare de cãtre instanţã a informaţiilor obţinute cu ocazia interceptãrilor şi înregistrãrilor convorbirilor sau comunicãrilor. Procedura a fost impusã de necesitatea eliminãrii oricãror posibilitãţi de contrafacere a acestor probe care nu au o valoare prestabilitã. Textul criticat constituie, dimpotrivã, o garanţie a asigurãrii unui proces echitabil şi a dreptului la apãrare, prin aceea cã mijloacele de probã obţinute de organele de urmãrire penalã sunt prezentate în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, fiind cenzurate de cãtre aceasta în condiţii de contradictorialitate. Faptul cã, în cazul dat, se încheie un proces-verbal şi nu se pronunţã o încheiere care sã poatã fi atacatã separat nu impieteazã cu nimic asupra dreptului pãrţii interesate de a folosi orice mijloace de apãrare prevãzute de lege, inclusiv de a contesta veridicitatea, legalitatea şi conţinutul certificãrii.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 , instanţa de judecatã aratã cã şi acestea sunt conforme cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât textul reglementeazã o modalitate diferenţiatã de aplicare a legii şi nicidecum o intrare în vigoare scindatã. În acest sens s-a considerat a fi necesarã aplicarea imediatã a dispoziţiilor care vizeazã arestarea preventivã şi percheziţia, urmând ca ulterior, dupã asigurarea şi fundamentarea unei baze logistice, sã fie aplicate şi celelalte dispoziţii ale legii.
Cât priveşte <>art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , instanţa de judecatã apreciazã cã mãsurile inserate în text sunt constituţionale, fiind necesare într-o societate democraticã, pentru desfãşurarea instrucţiei penale, pentru combaterea şi prevenirea sãvârşirii de infracţiuni, mai ales a celor care prezintã un pericol social ridicat, cum ar fi cele de corupţie sau asimilate infracţiunilor de corupţie instrumentate de Direcţia Naţionalã Anticorupţie.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, cu privire la art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, Guvernul şi-a sprijinit punctul de vedere pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Cât priveşte dispoziţiile <>art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 , considerã cã Parlamentul, ca unicã autoritate legiuitoare a ţãrii, este singurul care decide, în cuprinsul unei legi, data intrãrii în vigoare a unui act normativ. Referitor la <>art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , Guvernul a fãcut trimitere la aceleaşi argumente avute în vedere şi pentru netemeinicia criticii referitoare la dispoziţiile din Codul de procedurã penalã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã prevede suficiente garanţii prin reglementarea în detaliu a consemnãrii şi certificãrii autenticitãţii convorbirilor înregistrate şi a redactãrii integrale a acestora. În fapt, critica este dedusã de pretinse lacune ale dispoziţiilor legale supuse controlului, situaţie a cãrei restabilire ar presupune completarea textului, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
De asemenea, cele trei texte legale criticate ce constituie obiectul prezentei excepţii reprezintã o restrângere proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu aduc atingere existenţei dreptului la secretul corespondenţei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, modificat prin <>art. I pct. 47 din Legea nr. 281/2003 , <>art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, şi <>art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, modificat prin <>art. IV pct. 12 al titlului II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, şi prin <>art. II lit. a) din Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã:
"Banda magneticã sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisã a acesteia şi procesul-verbal se înainteazã instanţei care, dupã ce ascultã procurorul şi pãrţile, hotãrãşte care dintre informaţiile culese prezintã interes în cercetarea şi soluţionarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicãrile care conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţioneazã în procesul-verbal. Dacã sãvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicãri care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- <>Art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 :
"Prezenta lege intrã în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare dupã cum urmeazã: [...]
2. celelalte dispoziţii, de la data de 1 ianuarie 2004.";
- <>Art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 :
"(1) Când sunt indicii temeinice cu privire la sãvârşirea uneia dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţã de urgenţã în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie, în scopul strângerii de probe sau al identificãrii fãptuitorului, pot fi dispuse urmãtoarele mãsuri:
a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;
b) punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor;
c) accesul la sisteme informaţionale.
(2) Mãsurile prevãzute la alin. (1) lit. a) şi c) pot fi dispuse de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie, pe o duratã de cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice aceste mãsuri pot fi prelungite de procuror prin ordonanţã motivatã, fiecare prelungire neputând depãşi 30 de zile. Durata maximã a mãsurilor dispuse este de 4 luni.
(3) Mãsura prevãzutã la alin. (1) lit. b) poate fi dispusã de judecãtor, potrivit dispoziţiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedurã penalã care se aplicã în mod corespunzãtor.
(4) Procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie pot dispune sã li se comunice înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile, în condiţiile prevãzute la alin. (1)."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, art. 28 referitoare la secretul corespondenţei, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 6 şi 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 648 din 29 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 23 ianuarie 2006, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 şi ale <>art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 se constituie în norme de procedurã, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt stabilite prin lege. Prevederile legale contestate, fãrã a avea semnificaţia unei încãlcãri a secretului corespondenţei, corespund cerinţelor constituţionale prevãzute la alin. (1) al art. 53, potrivit cãrora exercitarea dreptului poate fi restrânsã dacã se impune pentru desfãşurarea instrucţiei penale şi apãrarea ordinii publice, cu respectarea alin. (2) al aceluiaşi articol.
În sfârşit, fãrã a intra pe fondul excepţiei, Curtea constatã cã a rãmas fãrã obiect critica autorului referitoare la lãsarea la îndemâna procurorului a acestor mãsuri procedurale, deoarece începând cu data de 1 ianuarie 2004 decizia cu privire la autorizaţia pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor aparţine preşedintelui instanţei cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în primã instanţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, <>art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale şi <>art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Tamara Chiribucã în Dosarul nr. 359/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
