Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 560 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (1) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GA-PRO-CO CHEMICALS" S.R.L. în Dosarul nr. 2.349/279/2008 al Judecãtoriei PiatraNeamţ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã niciunul din textele constituţionale invocate în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.349/279/2008, Judecãtoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GA-PRO-CO CHEMICALS" - S.R.L. din Sãvineşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt confuze şi imprecise, generând abuzuri şi instabilitate jurisdicţionalã. Astfel, întrucât executarea silitã a bunurilor urmãribile, proprietate privatã a debitorului, se efectueazã de regulã în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, organul fiscal poate institui o indisponibilizare a patrimoniului debitorului de câteva ori mai mare faţã de debitul datorat, ceea ce poate duce la blocarea activitãţii societãţii în cauzã. Asemenea mãsuri permit excesele, sunt disproporţionate şi încalcã art. 44 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, faptul cã organul fiscal poate uza de orice mãsurã asiguratorie în mod succesiv sau concomitent, cu consecinţa îngrãdirii dreptului societãţii în cauzã de a mai desfãşura o activitate economicã liberã, contravine prevederilor art. 45 din Constituţie.
Judecãtoria Piatra-Neamţ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 , publicatã în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, având urmãtorul cuprins:
"(1) Executarea silitã se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmãribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueazã numai în mãsura necesarã pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silitã a bunurilor proprietate a debitorului, urmãribile potrivit legii, se efectueazã, de regulã, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare. [...]
(3) În cadrul procedurii de executare silitã se pot folosi succesiv sau concomitent modalitãţile de executare silitã prevãzute de prezentul cod".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 45 privind libertatea economicã.
Totodatã, se considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi ale libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii referitoare la absenţa din conţinutul reglementãrii a exigenţelor de claritate şi precizie, Curtea constatã cã textul legal criticat are o redactare univocã, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivã sau arbitrarã. De altfel, în Cauza Wingrove contra Marii Britanii (1996), Curtea de la Strasbourg a decis cã legea internã pertinentã trebuie sã fie formulatã cu o precizie suficientã pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sã prevadã într-o mãsurã rezonabilã, în condiţiile concrete ale cauzei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.
Astfel, art. 142 alin. (1) teza finalã din Codul de procedurã fiscalã trebuie interpretat ţinându-se cont şi de prima tezã a aceluiaşi alineat, potrivit cãruia "executarea silitã se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmãribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueazã numai în mãsura necesarã pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare". Faptul cã textul criticat cuprinde sintagma "de regulã" înseamnã cã executarea silitã se poate face într-o limitã inferioarã sau superioarã valorii de 150% în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei. În acest sens, organul fiscal va ţine seama de dobânzile, penalizãrile existente la debitul principal, de cheltuielile ocazionate cu executarea silitã (cheltuieli administrative sau judiciare). În cazul în care organul fiscal se îndestuleazã cu o sumã mai mare faţã de debitul datorat, devin aplicabile prevederile art. 137 din Codul de procedurã fiscalã privind restituirile de sume. Dacã se constatã cã reprezentanţii organului fiscal au acţionat cu rea-credinţã şi cu încãlcarea reglementãrii legale, aceştia pot fi traşi la rãspundere civilã, materialã, disciplinarã sau penalã.
Aşadar, executarea silitã a bunurilor urmãribile proprietate a debitorului, efectuându-se, de regulã, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, nu determinã o micşorare nelegalã a patrimoniului debitorului.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constatã cã nu sunt încãlcate prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, Curtea reţine cã libertatea economicã se desfãşoarã în condiţiile prevãzute de lege. Or, posibilitatea acordatã organelor fiscale de a folosi succesiv sau concomitent diversele forme de executare silitã nu este de naturã sã înfrângã libertatea economicã. Întrucât creanţele datorate de debitor sunt în relaţie directã cu bugetul de stat, acestea trebuie recuperate cu rapiditate, iar legiuitorul, tocmai în considerarea acestui fapt, are o marjã largã de apreciere în domeniul realizãrii creanţelor fiscale. De altfel, se constatã cã şi în raporturile dintre particulari, în procedurile de executare silitã, aceştia pot uza de toate modalitãţile de executare silitã prevãzute de Codul de procedurã civilã sau de legi speciale, dupã caz, pentru realizarea drepturilor lor.
În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã apare ca fiind neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "GA-PRO-CO CHEMICALS" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.349/279/2008 al Judecãtoriei Piatra-Neamţ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
