Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 56 din 6 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 si 50 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 şi 50 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , excepţie ridicatã de Ioan Ştefan, Boaz Neva, Petru Ples şi Ioan Tomoioaga în Dosarul nr. 4.873/2002 al Tribunalului Maramures. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, considerând ca este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili regimul juridic al contravenţiilor. Astfel, noul act normativ privind reglementarea şi sancţionarea contravenţiilor a prevãzut posibilitatea ca un contravenient sa achite, pe loc sau în 48 de ore de la data încheierii sau comunicãrii procesului-verbal, jumãtate din minimul amenzii, numai dacã în actul normativ care prevede contravenţia se menţioneazã în mod expres aceasta posibilitate. De asemenea, se arata ca textele de lege criticate nu contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece acestea dispun numai pentru viitor.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 10 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 4.873/2002, Tribunalul Maramures a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 şi 50 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 . Excepţia a fost ridicatã de contravenienţii recurenti Ioan Ştefan, Boaz Neva, Petru Ples şi Ioan Tomoioaga. În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie nr. 359 din 15 martie 2002, încheiat de Inspectoratul teritorial de munca Maramures ca urmare a cercetãrii unui accident de munca, autorii exceptiei au fost sancţionaţi cu amenzi contravenţionale în baza dispoziţiilor <>art. 41 din Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001. Fiind somati sa achite în întregime amenzile aplicate, contravenienţii s-au adresat Judecãtoriei Sighetu Marmatiei cu plângeri, solicitând ca aceasta sa dispunã încetarea oricãrei urmãriri pentru jumãtate din amenzile stabilite. Ei şi-au motivat plângerile cu dovada ca au achitat, în termenul prevãzut de lege, jumãtate din cuantumul amenzii aplicate, iar potrivit <>art. 26 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 32/1968 , coroborat cu <>art. 28 alin. (1) şi (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , dacã contravenientul achitã în termenul pentru care s-a angajat jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ pentru fapta sãvârşitã, orice urmãrire în ceea ce priveşte amenda înceteazã. Plângerile contravenientilor au fost însã respinse de Judecãtoria Sighetu Marmatiei, cu motivarea ca la data de 15 martie 2002, când a fost încheiat procesul-verbal de contravenţie, <>Legea nr. 32/1968 era abrogatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Noul act normativ prevede, la art. 28 alin. (1), posibilitatea achitãrii a jumãtate din minimul amenzii numai dacã în actul normativ care prevede contravenţia se menţioneazã în mod expres aceasta posibilitate. Or, <>Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 , republicatã, nu prevede aceasta posibilitate. Contravenienţii au declarat recurs impotriva sentinţelor Judecãtoriei Sighetu Marmatiei, iar în şedinţa publica din 10 octombrie 2002, în fata Tribunalului Maramures, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 şi 50 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 . În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile, şi ca prevederile <>art. 28 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 180/2002 , "sunt aplicabile numai actelor normative emise dupã intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, iar nu şi actelor normative anterioare - cum este <>Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 , incalcandu-se astfel principiul constituţional al neretroactivitatii legilor". De asemenea, autorii exceptiei considera ca <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 le creeazã un regim defavorabil în raport cu prevederile <>Legii nr. 32/1968 , sub imperiul cãreia a fost emis actul normativ care prevede sãvârşirea contravenţiei pentru care au fost sancţionaţi. În opinia autorilor exceptiei aplicarea amenzii a avut la baza un act normativ de forta inferioarã legii, respectiv o ordonanta a Guvernului. Tribunalul Maramures considera excepţia neîntemeiatã, cu motivarea ca, "de vreme ce nu au fost modificate actele normative de sancţionare, în raport cu prevederile art. 28 din ordonanta criticata, legiuitorul a procedat la o abrogare indirecta a beneficiului de nesanctionare în forma prevãzutã de <>Legea nr. 32/1968 ". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia nu este intemeiata. Se precizeazã ca susţinerea autorilor exceptiei, în sensul ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 se aplica numai actelor normative emise dupã apariţia acesteia, nu şi actelor normative anterioare, deoarece s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii, este eronatã. Principiul neretroactivitatii legii înseamnã ca legea nu se aplica faptelor sãvârşite înainte de intrarea ei în vigoare, iar nu actelor normative, cum susţin autorii exceptiei. <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu se aplica faptelor sãvârşite anterior intrãrii ei în vigoare. De asemenea, se apreciazã ca afirmatia autorilor exceptiei în sensul ca <>Legea nr. 32/1968 asigura contravenientilor un regim mai favorabil în raport cu <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , care ar extinde retroactiv un regim contraventional mai grav, nu poate fi reţinutã, deoarece principiul legii mai favorabile este aplicabil în dreptul penal, nefiind aplicabil în materia contravenţiilor. Totodatã Guvernul considera ca este lipsit de temei şi argumentul potrivit cãruia amenda aplicatã ar fi avut la baza un act normativ inferior legii, şi anume o ordonanta, deoarece, pe de o parte, amenda s-a aplicat pe baza <>Legii nr. 90/1996 , iar nu pe baza <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 care reprezintã legea-cadru în materia contravenţiilor, iar pe de alta parte, ordonanţele Guvernului conţin norme cu putere de lege, motiv pentru care pot face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ca şi legile. Se mai menţioneazã ca autorii exceptiei invoca neconstituţionalitatea numai a <>art. 48 şi 50 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , dar argumenteaza, în principal, neconstituţionalitatea art. 28 alin. (1) din aceeaşi ordonanta. În ceea ce priveşte art. 48 din ordonanta, se arata ca acesta nu incalca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie prin faptul ca prevede ca trimiterea facuta într-o lege specialã sau într-un act normativ anterior la <>Legea nr. 32/1968 se considera facuta la <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , dispoziţia instituitã rãspunzând principiului corelãrii şi sistematizãrii legislative. Din aceleaşi ratiuni se arata ca a fost instituit şi art. 50 din ordonanta, potrivit cãruia actele normative prin care se stabilesc contravenţii, în vigoare la data publicãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , vor fi modificate sau completate, dacã este cazul, în termen de 3 luni, conform prevederilor acesteia. În opinia autorilor exceptiei termenul de 3 luni este neconstitutional, fãrã însã a se aduce vreun argument în acest sens. Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile <>art. 48 şi 50 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 prevede ca neurmarirea pe motiv de plata a jumãtate din amenda se realizeazã numai dacã legea o menţioneazã în mod expres. Se considera ca, deoarece <>Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 nu a fost modificatã şi nu prevede în mod expres neurmarirea pe motiv de plata a jumãtate din amenda, aceasta mãsura nu este aplicabilã în speta. În final se arata ca, întrucât <>art. 50 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor prevede ca actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor fi modificate sau completate, dacã este cazul, în termen de 3 luni, dispoziţiile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), legea dispunând numai pentru viitor. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 48 şi 50 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textele legale criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 48: "Ori de câte ori într-o lege specialã sau în alt act normativ anterior se face trimitere la <>Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, trimiterea se va socoti facuta la dispoziţiile corespunzãtoare din prezenta ordonanta."; - Art. 50: "Actele normative prin care se stabilesc contravenţii, în vigoare la data publicãrii prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi modificate sau completate, dacã este cazul, în termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia." Criticile autorilor exceptiei se referã însã, cu precãdere, la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din ordonanta, care prevãd ca: "Contravenientul poate achitã, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor aceasta posibilitate trebuie menţionatã în mod expres." Autorii exceptiei susţin ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii, şi ca dispoziţiile <>art. 28 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , reproduse mai sus, pot fi aplicate numai actelor normative emise dupã intrarea în vigoare a ordonanţei, nu şi celor existente la acea data, cum este cazul <>Legii nr. 90/1996 aplicate în speta. Termenul de 3 luni prevãzut în ordonanta pentru modificarea actelor normative anterioare, în sensul achitãrii pe loc a jumãtate din amenda, este apreciat insuficient şi neconstitutional, deşi autorii exceptiei nu menţioneazã textul constituţional pretins încãlcat. Se mai arata ca <>Legea nr. 90/1996 nu avea cum sa fie modificatã, deoarece la acea data era în vigoare <>Legea nr. 32/1968 , care nu conditiona acest drept de prevederea în mod expres, în actele normative care stabilesc contravenţii, a acestei posibilitãţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textele de lege criticate nu sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu se aplica faptelor sãvârşite anterior intrãrii lor în vigoare. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a institui, o data cu un nou regim juridic al contravenţiilor, un alt regim de executare a amenzilor contravenţionale, asa cum a fãcut-o prin dispoziţiile <>art. 28 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 . Noua lege a menţinut posibilitatea ca un contravenient sa achite, pe loc sau în 48 de ore de la data încheierii sau comunicãrii procesului-verbal, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, însã a prevãzut ca aceasta posibilitate trebuie sa fie menţionatã în actul normativ aplicat. Cu privire la actele normative prin care se stabilesc contravenţii, în vigoare la data publicãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , art. 50 prevede ca acestea vor fi modificate sau completate, dacã este cazul, în termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia. În speta, <>Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 , republicatã, în baza cãreia au fost aplicate amenzile contravenientilor autori ai exceptiei, nu a fost modificatã în temeiul art. 50 din ordonanta, astfel ca nu s-a prevãzut în mod expres posibilitatea achitãrii, pe loc sau în 48 de ore, a jumãtate din minimul amenzii, de unde rezulta ca legiuitorul nu a considerat ca este cazul sa facã menţiunea respectiva. Asa fiind, la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenţiilor, 15 martie 2002, <>Legea nr. 90/1996 nu prevedea posibilitatea achitãrii pe loc a jumãtate din minimul amenzii, astfel ca nu se poate vorbi despre retroactivitatea <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 . Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 şi 50 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Ioan Ştefan, Boaz Neva, Petru Ples şi Ioan Tomoioaga în Dosarul nr. 4.873/2002 al Tribunalului Maramures. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
─────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
