Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 56 din 22 martie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 367 din 8 august 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, excepţie ridicatã de Tudor Dutu în Dosarul nr. 4.195/1999 al Curţii de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 7 martie 2000 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 14 martie 2000 şi apoi la 21 martie 2000 şi la 22 martie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial, prin Încheierea din 23 noiembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 4.195/1999, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, modificat şi completat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 55/1998 . Excepţia a fost ridicatã de Tudor Dutu în Dosarul nr. 4.195/1999, cu ocazia judecãrii acţiunii formulate impotriva Direcţiei generale de munca şi protecţie socialã, potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , pentru anularea deciziei de revizuire a drepturilor acordate în baza dispoziţiilor <>Decretului-lege nr. 118/1990 .
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate au caracter retroactiv, infrangand astfel principiul neretroactivitatii legii, consfintit prin art. 15 alin. (2) din Constituţie. Potrivit <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, direcţiile generale de munca şi protecţie socialã pot revizui, la sesizare sau din proprie initiativa, drepturile stabilite prin hotãrâri definitive ale comisiilor pentru aplicarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 , emise anterior datei de 14 iulie 1997.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este intemeiata, deoarece dispoziţiile legale criticate "incalca principiul neretroactivitatii legii civile, asa cum acesta este definit prin art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul ca da dreptul sa se revinã asupra unor situaţii sau drepturi stabilite definitiv sub imperiul legii în vigoare, la data emiterii deciziilor de cãtre comisie".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, sustinand ca, deşi în textul de lege criticat se foloseşte termenul "revizuire", în realitate legiuitorul a avut în vedere termenul "revocare". "Astfel se da posibilitatea unui organ administrativ de a reveni asupra propriilor acte, emise însã cu nerespectarea prevederilor legale, în concordanta cu principiul revocabilitatii actelor administrative. Acest principiu apare ca un efect firesc al trasaturilor administraţiei publice, care trebuie sa dea dovada de elasticitate şi nu de birocratizare în activitatea pe care o desfãşoarã". De asemenea, se arata ca, deoarece nu se poate "invoca principiul neretroactivitatii legii pentru pãstrarea unor drepturi dobândite cu încãlcarea dispoziţiilor legale, în sistemul romanesc actual, s-a admis în mod constant principiul revocabilitatii actelor administrative, sub condiţia existenţei posibilitatii acţiunii în contencios administrativ, condiţie realizatã prin alin. (3) al <>art. 13 din Decretul-lege nr. 118/1990 ".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, în temeiul <>art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 14 iulie 1997, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 55/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 9 martie 1998, dându-se textelor o noua numerotare.
Dispoziţiile legale criticate au în prezent urmãtoarea redactare: "(1) Direcţiile generale de munca şi protecţie socialã, atunci când sunt sesizate sau din proprie initiativa, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege pana la data publicãrii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 în Monitorul Oficial al României.
(2) În cazul în care se constata încãlcãri ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire."
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "Impotriva deciziei de revizuire emise în condiţiile alin. (1) şi (2) persoana interesatã poate introduce contestaţie, în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 ".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca aceste texte de lege au rezultat în urma modificãrii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 prin <>Legea nr. 55/1998 .
Textul <>art. 14^1 introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 , devenit dupã renumerotare art. 13, avea urmãtoarea formulare: "Direcţiile de munca şi protecţie socialã, prin oficiile juridice proprii, sunt obligate ca, atunci când sunt sesizate sau din proprie initiativa, sa verifice drepturile acordate, pana la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 , beneficiarilor <>Decretului-lege nr. 118/1990 ."
Iniţial <>Decretul-lege nr. 118/1990 a prevãzut constituirea unor comisii speciale pentru aplicarea prevederilor sale. Aceasta reglementare a fost menţinutã şi dupã modificãrile ulterioare. Astfel, decretul-lege, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 3 septembrie 1996, prevedea la art. 8 alin. (1) şi (2) şi la art. 9 alin. (3) şi (4):
- Art. 8: "(1) Pentru stabilirea situaţiilor prevãzute la art. 1 se înfiinţeazã în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti câte o comisie alcãtuitã din preşedinte şi cel mult 6 membri.
(2) Preşedintele trebuie sa fie jurist. Din comisie fac parte 2 reprezentanţi ai direcţiilor de munca şi protecţie socialã şi cel mult 4 reprezentanţi ai Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România.";
- Art. 9: "(3) Impotriva hotãrârii (comisiei) persoana interesatã sau direcţiile de munca şi protecţie socialã pot face contestaţie la tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti în termen de 15 zile de la comunicarea hotãrârii cãtre aceştia.
(4) Hotãrârea tribunalului este definitiva."
Activitatea comisiilor special constituite a încetat însã dupã modificarea şi completarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 55/1998 . Astfel, decretul-lege republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, dispune la art. 8 alin. (2) şi (3): "(2) Prevederile art. 1-7 se aplica, dupã caz, de cãtre conducerile unitãţilor la care sunt încadraţi cei în cauza, de cãtre direcţiile generale de munca şi protecţie socialã sau de cãtre comisiile locale, pe baza hotãrârilor comisiilor pentru aplicarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 , emise pana la data de 31 iulie 1997.
(3) Dupã data prevãzutã la alin. (2), cererile pentru stabilirea drepturilor prevãzute de prezentul decret-lege se depun la direcţiile generale de munca şi protecţie socialã."
Rezulta, din aceste texte de lege, ca verificarea şi revizuirea prevãzute în <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, privesc exclusiv drepturi stabilite prin hotãrâri ale comisiilor pentru aplicarea acestui decret-lege. Aceste hotãrâri sunt acte administrative, însã au caracter jurisdicţional datorat îndeosebi faptului ca soluţiile sunt adoptate în cadrul unei activitãţi jurisdicţionale speciale.
De altfel, avându-se în vedere modul de constituire şi componenta comisiilor pentru aplicarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 , rezulta ca acestea nu erau organe ale administraţiei publice. Direcţiile generale de munca şi protecţie socialã, ca organe ale administraţiei publice, aveau, pana la data de 14 iulie 1997, dreptul de a contesta la tribunale hotãrârile pronunţate de comisii, în termen de 15 zile de la comunicare, precum şi obligaţia de a aplica hotãrârile respective dacã au devenit definitive. Aceste organe ale administraţiei publice au dobândit doar dupã data de 31 iulie 1997 însãrcinarea de a primi şi de a soluţiona, în prima instanta, cererile pentru acordarea drepturilor prevãzute de <>Decretul-lege nr. 118/1990 .
Asadar, hotãrârile de stabilire a drepturilor, emise anterior datei de 31 iulie 1997, sunt acte administrative cu caracter jurisdicţional, care nu pot fi revocate.
De aceea, dispoziţiile legale criticate, dispunând revizuirea drepturilor acordate prin acte emise anterior intrãrii în vigoare a acestor dispoziţii, revizuire ce poate duce la anularea sau la modificarea drepturilor respective, au un caracter evident retroactiv, dispunând pentru trecut, şi incalca astfel prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".
Deoarece verificarea legalitãţii drepturilor acordate şi revizuirea acestora înseamnã, practic, revizuirea unor hotãrâri judecãtoreşti, se incalca, pe de o parte, principiul separaţiei puterilor în stat, iar pe de alta parte, sunt infrante prevederile constituţionale ale art. 125 privind înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 128 referitoare la exercitarea cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti.
Este adevãrat ca spiritul de justiţie nu permite perpetuarea beneficiului unor drepturi obţinute prin încãlcarea dispoziţiilor legale, dar declararea nulitãţii sau anularea actelor prin care au fost acordate drepturile nu se poate face decât de cãtre autoritatea competenta sa stabileascã, de asemenea, responsabilitãţile pentru încãlcarea legii, autoritate care nu poate fi alta decât autoritatea judecãtoreascã. Altfel s-ar afecta grav stabilitatea raporturilor juridice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Tudor Dutu în Dosarul nr. 4.195/1999 al Curţii de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial şi constata ca dispoziţiile <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, sunt neconstituţionale.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 martie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
OPINIE SEPARATĂ
Considerentele cuprinse în opinia noastrã separatã la Decizia nr. 56 din 22 martie 2000 sunt pe deplin aplicabile şi în prezenta cauza. Astfel, apreciem ca soluţia de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate este corecta, întrucât dispoziţiile <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, sunt neconstituţionale. Tot astfel, menţinem punctul de vedere conform cãruia - contrar opiniei majoritãţii Curţii Constituţionale - temeiul admiterii exceptiei de neconstituţionalitate nu rezida în încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 125, privind înfãptuirea justiţiei sau ale art. 128, privind folosirea cãilor de atac, dupã cum nici principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat nu a fost încãlcat. În ceea ce ne priveşte, având în vedere dispoziţiile art. 11 şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, consideram ca prevederile <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 (care permit ca, prin intermediul unei cai speciale de atac - "revizuire" -, sa poatã fi inlaturate, fãrã nici o limitare în timp, efectele unor acte jurisdicţionale definitive şi irevocabile) sunt neconstituţionale întrucât contravin exigenţelor principiului securitãţii raporturilor juridice şi deci conceptului "proces echitabil" impus de dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii coroborate cu cele din preambulul convenţiei (astfel cum aceste exigente au fost enunţate prin hotãrârea pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza "Brumarescu contra României", 1999).
Preşedintele Curţii Constituţionale,
Lucian Mihai
Judecãtor,
Constantin Doldur
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
