Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Carolina Danciu în Dosarul nr. 8.761/107/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.353D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.761/107/2010, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de intimata-reclamantă Carolina Danciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Alba prin care s-a admis contestaţia la decizia de pensionare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 47 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, arată că există o discrepanţă enormă între expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 şi previziunile Guvernului cu privire la impactul bugetar al acestei legi. Prin adoptarea Legii nr. 119/2010, Guvernul a mărit, contrar propriilor deziderate şi angajamentelor asumate cu organismele financiare internaţionale, deficitul sistemului de pensii. Astfel, dispoziţiile de lege criticate contravin art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece încalcă normele de tehnică legislativă care impun existenţa unei congruenţe între motivele şi scopul unui act normativ, pe de o parte, şi efectele juridice ale acestuia, pe de altă parte. Cu privire la art. 47 alin. (1) din Constituţie, susţine că recalcularea pensiilor nu a fost o măsură de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, ci a reprezentat "o măsură profund pernicioasă pentru bugetul de stat, întrucât a accentuat într-un mod nerezonabil într-o societate democratică dezechilibrul preexistent în sistemul de pensii publice între venituri şi cheltuieli cu consecinţe implicite majore pe termen scurt, mediu şi lung asupra nivelului de trai a cărei finanţare de bază se asigură în principal din bugetul de stat". În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 20 din Constituţie, susţine că, pentru aceleaşi motive arătate mai sus, se încalcă prevederile art. G pct. 2 din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite şi, în subsidiar, art. 12 pct. 2 din partea a doua din aceeaşi cartă, raportat la art. 65 pct. 1 şi 2 din partea a IX-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, întrucât, în majoritatea cazurilor, în urma recalculării pensiilor personalului diplomatic şi consular, personalului aeronautic civil navigant şi nenavigant, funcţionarilor publici parlamentari, senatorilor, deputaţilor, personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi personalului Curţii de Conturi, acestea nu sunt cel puţin egale cu 40% din totalul câştigului anterior al beneficiarului pensiei. În final, susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât afectarea dreptului la pensie reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate. 6. Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenţă, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus unor elemente variabile amintite, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, în esenţă, jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 904 din 25 octombrie 2012, nr. 966 din 20 noiembrie 2012, nr. 1.010 din 27 noiembrie 2012, nr. 18 din 22 ianuarie 2013, nr. 269 din 23 mai 2013 şi nr. 16 din 15 ianuarie 2015) şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României). 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora, "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...] c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea". 12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la dispoziţiile art. G pct. 2 din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite, potrivit cărora restricţiile şi obligaţiile prevăzute în această cartă nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute, art. 12 pct. 2 din partea a II-a din aceeaşi cartă referitor la dreptul la securitate socială şi art. 65 pct. 1 şi 2 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, privind calculul plăţilor periodice. De asemenea, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul de proprietate. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat în numeroase cazuri asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, constatând constituţionalitatea acestora, de exemplu, prin deciziile nr. 705 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, nr. 904 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013, nr. 1.010 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2013, nr. 18 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 19 februarie 2013, nr. 269 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 11 iulie 2013, sau nr. 538 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 25 august 2015. 14. Referindu-se la discrepanţa existentă între obiectivele propuse de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 119/2010 şi efectele aplicării acestui act normativ, Curtea, prin Decizia nr. 705 din 5 iulie 2012, precitată, a statuat că această problemă vizează, în realitate, o previzionare inexactă a efectelor Legii nr. 119/2010, fapt care nu reprezintă un aspect de neconstituţionalitate. Totodată, prin Decizia nr. 904 din 25 octombrie 2012, precitată, Curtea a arătat că aspectele vizând previzionarea inexactă a efectelor legii analizate, care pun în discuţie caracterul eficient şi adecvat al reglementării, nu pot fi supuse analizei instanţei de contencios constituţional. În acest sens, a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, ceea ce înseamnă analiza acestora în raport cu prevederile Constituţiei. Aceasta este o analiză de drept, Curtea neavând posibilitatea de a sancţiona oportunitatea sau eficienţa politicii economice adoptate de stat. Aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate vizând ineficienţa şi incoerenţa politicii adoptate de legiuitor, care nu a reuşit să atingă obiectivele propuse. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, prin care a reţinut că nu intră în competenţa sa posibilitatea de a se pronunţa asupra aprecierilor, dintre care unele neavând caracter juridic, referitoare la faptul dacă legea supusă controlului de constituţionalitate îşi poate atinge scopul pentru care a fost iniţiată şi adoptată, şi aceasta chiar dacă, eventual, asemenea aprecieri ar fi îndreptăţite. Curtea Constituţională nu decide dacă o lege este sau nu este bună, dacă este sau nu este eficientă sau dacă este ori nu este oportună. Numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora. Iar statul de drept, a cărui existenţă este reglementată prin art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, impune recunoaşterea de către fiecare putere a actelor şi măsurilor luate de celelalte puteri în limitele prevăzute de Constituţie. 15. Cu privire la dispoziţiile internaţionale invocate şi de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea, prin Decizia nr. 705 din 5 iulie 2012, a reţinut că în sistemul public de pensii cuantumul pensiei este raportat nu doar la veniturile obţinute imediat înainte de deschiderea dreptului la pensie, ci şi la veniturile obţinute pe întreaga perioadă de contribuţie. Prevederile internaţionale invocate nu stabilesc nici ele că veniturile în funcţie de care se apreciază cuantumul pensiei sunt aferente ultimilor ani de contribuţie. Prin Decizia nr. 538 din 14 iulie 2015, precitată, paragraful 16, Curtea precizează că procentajul prevăzut de art. 65 pct. 1 din partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei se raportează la veniturile avute de beneficiarul prestaţiei de bătrâneţe (al pensiei) anterior intervenirii riscului, respectiv anterior pensionării, şi nu la cuantumul pensiei anterioare. 16. Cât priveşte critica raportată la dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii". 17. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 18. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, a constatat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că statele părţi la Convenţie se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale, întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile şi veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice şi sociale, Curtea a considerat că autorităţile naţionale se află în principiu într-o poziţie mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv şi aceasta respectă alegerile lor, cu excepţia situaţiei în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă (paragraful 41). De asemenea, aceeaşi Curte a ţinut seama şi de faptul că "reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestaţii sociale dobândite în temeiul contribuţiilor plătite în timpul anilor de activitate" (paragraful 45). 19. În final, Curtea constată că legiuitorul a reintrodus, din anul 2015, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea. Astfel, potrivit art. 68^5 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, articol introdus prin Legea nr. 130/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică, precum şi tehnicienii criminalişti din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Carolina Danciu în Dosarul nr. 8.761/107/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
