Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 56 din 1 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum si a celor ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 25 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum şi a celor ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepţie ridicatã de Radu Nicolai şi alţii în Dosarul nr. 2.057/2004 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal, dispus în dosarele de mai sus, rãspunde Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, fiind lipsã celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 468D/2004 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum şi ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepţie ridicatã de Elena Florea şi alţii în Dosarul nr. 2.043/2004 al Tribunalului Tulcea. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 486D/2004, nr. 487D/2004, nr. 488D/2004, nr. 489D/2004, nr. 547D/2004, nr. 548D/2004, nr. 549D/2004, nr. 550D/2004, nr. 551D/2004, nr. 552D/2004, nr. 553D/2004 şi nr. 554D/2004, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , precum şi ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , excepţie ridicatã de Eugenia Cîmpeanu şi alţii, de Olga Gheorghe şi alţii, de Doru Benescu şi alţii, de Mariana Gafton şi alţii în dosarele nr. 984/C/2004, nr. 985/C/2004, nr. 1.000/C/2004 şi nr. 1.122/C/2004 ale Tribunalului Galaţi - Secţia civilã, de Mãrioara Stancu şi alţii, de Cristina Liliana Faur şi alţii, de Eugenia Belea şi alţii, de Viorica Gãman şi alţii, de Gheorghiţa Munteanu (Arsene) şi alţii, de Daniela Mãnuc şi alţii, de Isabela-Alina Stãnescu şi alţii, precum şi de Mihaela Cucliciu şi alţii, în dosarele nr. 1.095/2004, nr. 1.105/2004, nr. 1.116/2004, nr. 1.104/2004, nr. 1.098/2004, nr. 1.087/2004, nr. 1.088/2004 şi nr. 1.068/2004 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal, efectuat în dosarele de mai sus, rãspunde Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, fiind lipsã celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele de mai sus este, în totalitate sau în parte, identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 468D/2004, nr. 486D/2004, nr. 487D/2004, nr. 488D/2004, nr. 489D/2004, nr. 547D/2004, nr. 548D/2004, nr. 549D/2004, nr. 550D/2004, nr. 551D/2004, nr. 552D/2004, nr. 553D/2004 şi nr. 554D/2004 la Dosarul nr. 466D/2004, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se la jurisprudenţa Curţii, care a mai soluţionat excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, în conformitate cu <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , întrucât dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare. În acest sens se aratã cã <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi-a încetat aplicarea cu începere de la 1 ianuarie 2002, iar legile nr. 743/2001 şi nr. 631/2002, fiind legi bugetare, sunt guvernate de principiul anualitãţii bugetului de stat, conform art. 138 din Constituţie, şi, în consecinţã, şi-au încetat efectele la 31 decembrie 2002, respectiv 31 decembrie 2003. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public aratã cã, prin <>Decizia nr. 503 din 16 noiembrie 2004 , Curtea a respins o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi a reţinut cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici un drept constituţional garantat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 4 august 2004, 13 august 2004, 27 august 2004 şi 15 septembrie 2004, pronunţate în dosarele nr. 2.057/2004 şi nr. 2.043/2004 ale Tribunalului Tulcea, în dosarele nr. 984/C/2004, nr. 985/C/2004 şi nr. 1.000/C/2004, respectiv Dosarul nr. 1.122/C/2004 ale Tribunalului Galaţi - Secţia civilã, precum şi în dosarele nr. 1.095/2004, nr. 1.105/2004, nr. 1.116/2004, nr. 1.104/2004, nr. 1.098/2004, nr. 1.087/2004, nr. 1.088/2004 şi nr. 1.068/2004 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum şi a celor ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepţie ridicatã de Radu Nicolai şi alţii, de Elena Florea şi alţii, de Eugenia Cîmpeanu şi alţii, de Olga Gheorghe şi alţii, de Doru Benescu şi alţii, de Mariana Gafton şi alţii, de Mãrioara Stancu şi alţii, de Cristina Liliana Faur şi alţii, de Eugenia Belea şi alţii, de Viorica Gãman şi alţii, de Gheorghiţa Munteanu (Arsene) şi alţii, de Daniela Mãnuc şi alţii, de Isabela-Alina Stãnescu şi alţii, precum şi de Mihaela Cucliciu şi alţii în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncã.
În motivarea excepţiei, autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 53 din Constituţie. În acest sens se aratã cã, iniţial, <>art. III alin. (1) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti a suspendat plata unor drepturi bãneşti cuvenite conform prevederilor <>Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, respectiv ale <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , iar legile nr. 743/2001 şi nr. 631/2002 au prelungit succesiv termenul de suspendare.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã "suspendarea aplicãrii unei legi prin care se recunoaşte un drept echivaleazã cu restrângerea exerciţiului acelui drept". Se aratã cã prin dispoziţiile criticate "a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fãrã a exista vreuna dintre situaţiile în care art. 53 din Constituţia României permite restrângerea exerciţiului unor drepturi".
Exprimându-şi opinia, instanţele de judecatã care au sesizat Curtea au apreciat cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În susţinerea acestei opinii, instanţele aratã cã, prin dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , s-a suspendat, pânã la data de 1 ianuarie 2002, aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) ce cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de lucru din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti. De asemenea, s-a arãtat cã prin dispoziţiile <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 s-a dispus prelungirea termenului prevãzut de <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 pânã la data de 31 decembrie 2002.
În concluzie, instanţele apreciazã cã exerciţiul unor drepturi sau libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune în situaţiile prevãzute limitativ de art. 53 alin. (1) din Constituţie. Instanţele considerã cã suspendarea dispoziţiilor legale prin care a fost recunoscut dreptul la acordarea primei de concediu echivaleazã cu restrângerea exerciţiului acestui drept, dispoziţiile criticate fiind neconstituţionale în mãsura în care, raportat la aceste dispoziţii legale, nu existã vreuna dintre situaţiile cerute de art. 53 din Constituţia României revizuitã, pentru a fi posibilã restrângerea exerciţiului acestor drepturi.
De asemenea, potrivit opiniei instanţelor, prin suspendarea şi prelungirea suspendãrii urmatã de anularea dreptului câştigat este încãlcat şi principiul separaţiei puterilor în stat.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã, în esenţã, cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibilã în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 . Aceste reglementãri au prelungit pânã la data de 31 decembrie 2002, respectiv pânã la 31 decembrie 2003, termenul pânã la care se suspendau reglementãrile <>art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi cele ale art. 41^1 alin. (1) şi ale <>art. 45 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 .
În punctele de vedere prezentate, Guvernul considerã cã <>Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum şi <>Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 au avut aplicabilitate pe durata anului bugetar 2002, respectiv 2003, iar, în conformitate cu prevederile <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã cu privire la aceste dispoziţii legale este inadmisibilã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât este atribuţia legiuitorului sã dispunã suspendarea aplicãrii unui act normativ, acest eveniment legislativ fiind reglementat expres de lege tocmai pentru a nu aduce atingere drepturilor sau libertãţilor persoanelor. De asemenea, se mai aratã cã art. 53 din Constituţie priveşte numai drepturile şi libertãţile fundamentale cuprinse în cap. II titlul II din Legea fundamentalã, iar drepturile pretinse de reclamanţi nu se încadreazã printre acestea.
Totodatã, Guvernul apreciazã cã şi în situaţia în care se apreciazã cã suspendarea dreptului salarial în cauzã contravine art. 47 din Constituţie privind asigurarea unui nivel de trai decent, o astfel de restrângere se încadreazã în condiţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie, nefiind vorba de o desfiinţare a dreptului însuşi, ci de o suspendare prin lege a acordãrii unui drept care echivaleazã cu restrângerea acestuia, ceea ce textul constituţional permite.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum şi ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 . În acest sens se aratã cã, potrivit principiului anualitãţii bugetului de stat, care este de naturã constituţionalã (<>art. 138 din Constituţie), Legea nr. 743/2001 şi <>Legea nr. 631/2002 au fost în vigoare în cursul anului 2002, respectiv 2003, perioadã pentru care au fost aprobate bugetele de stat. Astfel, având în vedere cã "textele legale criticate nu erau în vigoare la data sesizãrii Curţii Constituţionale, sunt incidente prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare". În acest sens este invocatã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , Avocatul Poporului apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât "suspendarea aplicãrii unor dispoziţii legale în baza cãrora se acorda magistraţilor prima pentru concediul de odihnã nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr. 466D/2004, îl constituie dispoziţiile <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, precum şi cele ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002.
În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 466D/2004, în care autori ai excepţiei de neconstituţionalitate sunt funcţionari publici în cadrul Tribunalului Tulcea, sunt criticate, în mod expres, prevederile <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum şi cele ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 . Curtea observã însã, cã, din motivarea excepţiei, rezultã cã autorii acesteia au înţeles, în realitate, sã se refere nu numai la cele douã prevederi legale care prelungesc termenul de suspendare a plãţii unor drepturi bãneşti, ci şi la dispoziţiile prin care s-a luat, iniţial, aceastã mãsurã de suspendare, şi anume cele ale <>art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 386 din 10 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001. În toate celelalte dosare conexate, în care autori ai excepţiilor de neconstituţionalitate sunt magistraţi sau personal auxiliar de specialitate, se susţine, în mod expres, cã, pe lângã textul <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , sunt neconstituţionale şi dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 .
În consecinţã, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , precum şi asupra prevederilor <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 .
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- <>Art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 : "(1) Aplicarea prevederilor art. 32 alin. (2) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de lucru, ale art. 33 alin. (2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã şi ale art. 82 alin. (2) teza a doua referitoare la cuantumul indemnizaţiei de delegare, din <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se suspendã pânã la data de 1 ianuarie 2002.
(2) De asemenea, se suspendã pânã la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de muncã din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea <>Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";
- <>Art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 : "(4) Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 386/2001 , se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2002.";
- <>Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 : "(3) Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 386/2001 , cu modificãrile ulterioare, se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2003."
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 53, care are urmãtorul cuprins:
- Art. 53. "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Curtea reţine cã, în esenţã, se considerã neconstituţionalã suspendarea acordãrii unor drepturi bãneşti prin ordonanţa criticatã, precum şi prelungirea succesivã a acestei suspendãri, prin cele douã legi bugetare, întrucât aceasta constituie o mãsurã care nu se încadreazã în nici una dintre ipotezele în care exerciţiul unor drepturi sau libertãţi poate fi restrâns în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituţie.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 41^1 alin. (1) referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de muncã, din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, au fost suspendate succesiv, prin <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi prin <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , pânã la data de 31 decembrie 2002.
Curtea observã cã nici una din cele trei dispoziţii legale criticate nu mai este în vigoare, întrucât textul <>art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi-a produs efectele numai pânã la data de 1 ianuarie 2002, iar cele douã legi bugetare, pânã la 31 decembrie 2002, respectiv, pânã la data de 31 decembrie 2003. Toate aceste dispoziţii legale au avut aplicare limitatã în timp, în sensul dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi ale <>art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, astfel cã ele nu mai pot fi considerate ca fiind încã în vigoare.
În ceea ce îi priveşte pe magistraţi şi personalul de specialitate juridicã asimilat, potrivit legii, acestora, Curtea constatã cã dispoziţiile legale a cãror aplicare fusese suspendatã au fost abrogate, începând cu data de 1 ianuarie 2003, prin <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobatã, cu modificãri şi completãri, prin <>Legea nr. 347/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, care prevede cã "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã art. 1^1, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat, potrivit <>legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare".
Faţã de celelalte categorii de personal din cadrul organelor autoritãţii judecãtoreşti, prin prevederile <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , a intervenit o nouã suspendare a aplicãrii reglementãrilor în cauzã, pânã la data de 31 decembrie 2003.
În consecinţã, având în vedere cã dispoziţiile <>art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 au avut o aplicare temporarã, producându-şi efectele pânã la data de 1 ianuarie 2002, Curtea constatã cã, la momentul formulãrii excepţiei, acestea nu mai erau în vigoare, iar, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie şi cu cele ale <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilã.
În ceea ce priveşte legile bugetare, Curtea Constituţionalã, printr-o jurisprudenţã constantã, a stabilit cã, dupã expirarea anului bugetar, legile de aprobare a bugetului nu mai sunt în vigoare, având în vedere cã însuşi textul constituţional al art. 138 consacrã principiul anualitãţii bugetului de stat. Astfel, <>Legea nr. 743/2001 şi <>Legea nr. 631/2002 au ieşit din vigoare la expirarea exerciţiului bugetar pentru care au fost adoptate, şi anume la 31 decembrie 2002, respectiv la 31 decembrie 2003.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie şi ale <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat pe cale de excepţie, îl pot forma numai dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare şi, în consecinţã, Curtea constatã cã, potrivit prevederilor <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , precum şi a celor ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , excepţie ridicatã de Radu Nicolai şi alţii, de Elena Florea şi alţii, în dosarele nr. 2.057/2004 şi nr. 2.043/2004 ale Tribunalului Tulcea, de Eugenia Cîmpeanu şi alţii, de Olga Gheorghe şi alţii, de Doru Benescu şi alţii, de Mariana Gafton şi alţii, în dosarele nr. 984/C/2004, nr. 985/C/2004, nr. 1.000/C/2004 şi nr. 1.122/C/2004 ale Tribunalului Galaţi - Secţia civilã, de Mãrioara Stancu şi alţii, de Cristina Liliana Faur şi alţii, de Eugenia Belea şi alţii, de Viorica Gãman şi alţii, de Gheorghiţa Munteanu (Arsene) şi alţii, de Daniela Mãnuc şi alţii, de Isabela-Alina Stãnescu şi alţii, precum şi de Mihaela Cucliciu şi alţii, în dosarele nr. 1.095/2004, nr. 1.105/2004, nr. 1.116/2004, nr. 1.104/2004, nr. 1.098/2004, nr. 1.087/2004, nr. 1.088/2004 şi nr. 1.068/2004 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
