Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 559 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 380 din 4 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Ana Gabriela Mahmoud în Dosarul nr. 1184.1/261/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã principiul egalitãţii prevãzut de art. 16 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1184.1/261/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Ana Gabriela Mahmoud într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei decizii penale prin care autorul excepţiei a fost condamnat pentru infracţiunea de evaziune fiscalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se aratã cã dispoziţiile legale criticate creeazã discriminãri pe criterii de avere între inculpaţii acuzaţi de acelaşi tip de infracţiuni. Mai mult, se considerã cã existã o situaţie de discriminare între inculpaţii care au sãvârşit infracţiunea de evaziune fiscalã, dar care nu se mai aflã la primul termen de judecatã, în raport cu cei care încã se aflã în faza de urmãrire penalã sau de judecatã anterior primului termen de judecatã, întrucât numai acestora din urmã li se poate aplica textul <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 .
Se mai susţine cã textul criticat aduce atingere prezumţiei de nevinovãţie, deoarece condiţioneazã aplicarea unui tratament juridic mai favorabil de repararea unui pretins prejudiciu anterior cercetãrii judecãtoreşti, aspect ce poate fi interpretat de cãtre instanţa judecatã ca o recunoaştere a sãvârşirii infracţiunii.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, având urmãtorul cuprins:
"Art. 10. - (1) În cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendã. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetãţeni, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine cã în repetate rânduri a examinat constituţionalitatea <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 din perspectiva unor critici asemãnãtoare. Astfel, prin <>deciziile nr. 1.053 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, şi nr. 802 din 3 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a statuat cã legiuitorul este liber sã aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmeazã sã stabileascã natura juridicã a faptei incriminate, cât şi condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã.
Totodatã, s-a arãtat cã principiul egalitãţii în drepturi nu implicã tratarea juridicã uniformã a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea sãvârşitã este expresia fireascã a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice sã se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic sã fie diferenţiat.
Faptul cã de reducerea limitelor pedepsei prevãzute de lege beneficiazã numai învinuitul ori inculpatul care acoperã integral prejudiciul cauzat, în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, nu are semnificaţia îngrãdirii liberului acces la justiţie. Cel în cauzã are posibilitatea de a se adresa instanţelor judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, în deplinã concordanţã cu imperativele dreptului la un proces echitabil.
Referitor la susţinerile privind încãlcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea a reţinut cã acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacã este îndeplinitã condiţia prevãzutã de textul criticat, "limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate", urmând ca instanţa de judecatã, în caz de condamnare, sã stabileascã pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin urmare, nu se poate susţine cã inculpatul este obligat sã se declare vinovat, nesocotindu-se astfel prezumţia de nevinovãţie, şi sã accepte necondiţionat pretenţiile pãrţii civile.
Neintervenind elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De asemenea, pentru a evita discriminãrile ce se pot naşte între inculpaţi cu privire la aplicarea textului art. 10 alin. (1) din lege în funcţie de data primului termen de judecatã, în acord cu <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2006, primul termen de judecatã poate fi considerat cel imediat urmãtor datei intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 241/2005 , indiferent de faza în care se aflã judecarea procesului penal.
Ţinând cont de cele expuse mai sus, Curtea reţine cã nu se poate reţine nici încãlcarea prevederilor art. 124 din Constituţie privind înfãptuirea justiţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Ana Gabriela Mahmoud în Dosarul nr. 1184.1/261/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
