Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 557 din 16 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^h alin. 3 teza intai din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 145 din 17 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marius Tiberiu Râmniceanu în Dosarul nr. 858/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã. În acest sens, aratã cã autorul excepţiei a cerut completarea dispoziţiilor de lege criticate, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia penalã nr. 552/P din 6 august 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 858/P/2004, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marius Tiberiu Râmniceanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin textul de lege criticat se instituie un regim diferenţiat între minorii de 14-16 ani şi minorii de 16-18 ani. De asemenea, considerã cã dispoziţiile art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, întrucât nu prevãd mãsura arestãrii inculpatului minor ca pe o mãsurã specialã şi, de asemenea, nu prevãd cã aceastã mãsurã poate fi luatã dacã o altã mãsurã preventivã nu este suficientã.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã neconcordanţa textului art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã cu prevederile instrumentelor juridice internaţionale nu înseamnã cã acest text este neconstituţional, întrucât, potrivit art. 20 din Constituţie, au prioritate reglementãrile internaţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu instituie nici o discriminare între tratamentul aplicat minorului între 14 şi 16 ani şi tratamentul aplicat minorului peste 16 ani, întrucât în funcţie de vârstã se poate aprecia gradul de discernãmânt al unei persoane, respectiv se pot aprecia consecinţele comiterii unei fapte şi se poate determina pedeapsa aplicabilã. De asemenea, aratã cã vârsta infractorului minor poate reprezenta un criteriu obiectiv de alegere a unei pedepse penale în locul mãsurii educative, dacã minorul se apropie de vârsta majoratului, fãcând imposibilã aplicarea mãsurii educative.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã inexistenţa discriminãrii invocate de autorul excepţiei rezultã din primul alineat al art. 160^h din Codul de procedurã penalã, care prevede cã minorul între 14 şi 16 ani poate fi arestat preventiv atunci când pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţã sau închisoarea de 10 ani sau mai mare, şi o altã mãsurã preventivã nu este suficientã. De asemenea, aratã cã Legea fundamentalã nu conţine dispoziţii diferenţiate pentru minorii între 14 şi 16 ani şi cei între 16 şi 18 ani în ceea ce priveşte mãsura arestãrii preventive. Astfel, prevederile art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã constituie o garanţie a respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, prin indicarea exactã a cazurilor în care un minor poate fi lipsit de libertate, fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale şi cu reglementãrile internaţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã nu existã neconcordanţã între legea internã şi prevederile din instrumentele juridice internaţionale menţionate de autorul excepţiei, potrivit cãrora arestarea, deţinerea şi întemniţarea unui copil trebuie sã fie conforme cu legea. Astfel, arestarea minorului se realizeazã în condiţiile legii, în cazul de faţã, potrivit art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã, acest text de lege fiind în deplin acord cu dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Constituţie care dispun cã arestarea unei persoane este permisã numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã, introdus prin <>Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, ordonanţã aprobatã prin <>Legea nr. 159/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmãririi penale pe o duratã de cel mult 20 de zile [...]."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 şi 53 din Constituţia României, precum şi prevederile art. 37 lit. b) din Convenţia cu privire la drepturile copilului şi ale art. 2 teza a doua din Regulile Naţiunilor Unite pentru protecţia minorilor privaţi de libertate, ce au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
În fapt, Marius Tiberiu Râmniceanu şi Andrei Mirea, prin apãrãtori, au declarat la data de 4 august 2004 recurs împotriva Încheierii nr. 496/P din 3 august 2004, pronunţatã de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 1.534/2004, prin care s-a dispus luarea mãsurii arestãrii preventive faţã de aceştia. Ulterior, avocatul inculpatului Marius Tiberiu Râmniceanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia penalã nr. 552/P din 6 august 2004 Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã admite recursurile formulate, prin apãrãtori, de Marius Tiberiu Râmniceanu şi Andrei Mirea şi dispune punerea în libertate a celor doi şi, prin aceeaşi Decizie penalã, sesizeazã Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã.
Examinând actul de sesizare Curtea constatã cã instanţa de judecatã, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã, a nesocotit dispoziţiile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , conform cãrora "sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi. Dacã excepţia a fost ridicatã din oficiu, încheierea trebuie motivatã, cuprinzând şi susţinerile pãrţilor, precum şi dovezile necesare", precum şi prevederile alin. (5) ale aceluiaşi articol, potrivit cãrora "pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendã". Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de judecatã trebuia sã sesizeze Curtea Constituţionalã printr-o încheiere, iar nu, aşa cum greşit a procedat, printr-o decizie prin care se soluţionase deja cauza. De asemenea, instanţa avea obligaţia legalã de a suspenda judecarea cauzei.
În situaţia nerespectãrii de cãtre Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constatã cã nu poate proceda la soluţionarea în fond a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã, nefiind legal sesizatã. De aceea, sesizarea Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate, fiind fãcutã cu încãlcarea prevederilor procedurale privind sesizarea Curţii Constituţionale, urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^h alin. 3 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marius Tiberiu Râmniceanu în Dosarul nr. 858/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
