Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 555 din 6 iulie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedura civila, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) si (2) si art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, precum si ale art. 29 alin. (6) teza intai din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 683 din 9 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi 582 din Codul de procedurã civilã, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi <>art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, precum şi ale <>art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tofan Grup" - S.A. în dosarele nr. 7.977/3/2006 şi nr. 7.235/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 546D/2006 şi nr. 552D/2006, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 552D/2006 la Dosarul nr. 546D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.977/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale şi ale <>art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Prin Încheierea din 9 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.235/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi 582 din Codul de procedurã civilã, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi <>art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, precum şi ale <>art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Tofan Grup" -S.A. cu ocazia soluţionãrii unor ordonanţe preşedinţiale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedurã civilã aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale, dreptului persoanei de a beneficia de o judecatã echitabilã, publicã şi într-un termen rezonabil a cauzei, realizatã de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã instituitã prin lege. În continuare, se aratã cã dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie şi cu prevederile art. 53 alin. (1), art. 57 şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 61, 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , aratã cã acestea contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, deoarece, prin faptul cã se prevede posibilitatea ca instanţele de judecatã sã dispunã suspendarea executãrii hotãrârilor adunãrilor generale ale acţionarilor, fãrã a fi obligatoriu pentru reclamant sã depunã o cauţiune, se creeazã posibilitatea suspendãrii hotãrârilor adunãrilor generale ale acţionarilor în mod şicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, fapt de naturã a aduce o gravã atingere dreptului de proprietate, în sensul cã dreptul de vot al majoritãţii este lipsit de eficienţa sa fireascã. De asemenea, autorul excepţiei mai apreciazã cã, "prin faptul cã nu s-a stabilit de cãtre legiuitor obligativitatea cauţiunii, acţionarii majoritari pot fi şicanaţi dupã bunul plac al acţionarilor minoritari", fãrã ca aceştia sã poatã fi "ţinuţi rãspunzãtori pentru prejudiciul ce îl creeazã". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) teza întâi, aratã cã acestea contravin prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedurã civilã, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 581 din Codul de procedurã civilã: "Instanţa va putea sã ordone mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Cererea de ordonanţã preşedinţialã se va introduce la instanţa competentã sã se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi datã şi fãrã citarea pãrţilor şi chiar atunci când existã judecatã asupra fondului. Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnicã şi executorie. Instanţa va putea hotãrî ca executarea sã se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen.";
- Art. 582 din Codul de procedurã civilã: "Ordonanţa este supusã recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacã s-a dat cu citarea pãrţilor, şi de la comunicare, dacã s-a dat fãrã citarea lor.
Instanţa de recurs poate suspenda executarea pânã la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cãrei cuantum se va stabili de cãtre aceasta.
Recursul se judecã de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea pãrţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunţãrii şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.
Împotriva executãrii ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie.";
- <>Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 : "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile.";
- <>Art. 61 din Legea nr. 31/1990 : "(1) Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotãrârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care sã solicite instanţei judecãtoreşti sã oblige, dupã caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.
(2) În sensul prezentei legi, prin hotãrârea asociaţilor se înţelege şi hotãrârea organelor statutare ale societãţii, iar termenul asociaţi include şi acţionarii, în afarã de cazul în care din context rezultã altfel.";
- <>Art. 62 din Legea nr. 31/1990 : "(1) Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicãrii hotãrârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacã prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerţului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecãtoreşti competente.
(2) Dispoziţiile art. 133 referitoare la suspendare se aplicã în mod corespunzãtor. Opoziţia se judecã în camera de consiliu, cu citarea pãrţilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. 5 din Codul de procedurã civilã.
(3) Hotãrârea pronunţatã asupra opoziţiei este supusã numai recursului.";
- <>Art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 : "(1) O datã cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţã preşedinţialã, suspendarea executãrii hotãrârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune.";
- <>Art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 : "Creditorii şi orice parte interesatã pot face opoziţie la tribunal împotriva hotãrârii, în condiţiile art. 62."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privatã, ale art. 45 referitoare la libertatea economicã, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei şi ale art. 146 lit. d) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedurã civilã au mai format obiect al controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin <>Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, a statuat cã prin procedura de urgenţã instituitã de art. 581 din Codul de procedurã civilã nu se îngrãdeşte dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime şi, implicit, dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivã, prin aceastã procedurã se creeazã o posibilitate în plus pentru cel vãtãmat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţã preşedinţialã, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri. Totodatã, posibilitatea atacãrii cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestãrii executãrii acesteia, prevãzutã de art. 582 din Codul de procedurã civilã, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectãri a dreptului la apãrare.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, Curtea a constatat cã nu au incidenţã în cauzã prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertãţi fundamentale şi, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proporţionalitãţii unei restrângeri. Tot cu acel prilej, Curtea a statuat cã nu sunt incidente în speţã nici prevederile art. 57 din Legea fundamentalã, care se referã la exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi. Invocarea de cãtre autorul excepţiei a încãlcãrii prevederilor art. 124 din Constituţie nu are nicio relevanţã, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanţei preşedinţiale, nu este de naturã sã aducã atingere înfãptuirii în numele legii a justiţiei şi, totodatã, nici independenţei judecãtorilor şi supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constituţional amintit.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor constituţionale ale art. 45 referitoare la accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora, se constatã cã acestea nu sunt incidente în cauza dedusã controlului de constituţionalitate.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 , Curtea reţine cã prin <>Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, a statuat cã dispoziţiile <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 sunt norme de procedurã a cãror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autoritãţii legiuitoare. Curtea a constatat, de asemenea, cã dispoziţiile de lege criticate permit instanţei de judecatã ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, sã aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotãrârii adunãrii generale a acţionarilor contestate şi sã stabileascã o cauţiune de naturã sã descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţã a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea a mai reţinut cã depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul cã, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotãrârilor luate de adunarea generalã a acţionarilor, partea interesatã va putea cere şi obţine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii hotãrârii respective. În consecinţã, Curtea a constatat cã prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 61, 62 şi ale <>art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie.
Soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza deciziilor menţionate mai sus se menţin şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , Curtea reţine cã, în cadrul controlului constituţionalitãţii legilor, sesizarea instanţei de contencios constituţional în vederea declanşãrii controlului poate fi fãcutã numai dacã soluţionarea cauzei are legãturã cu dispoziţiile criticate ca neconstituţionale. Astfel, Curtea constatã cã textul invocat nu este determinant în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 fiind aşadar inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi <>art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Tofan Grup" - S.A. în dosarele nr. 7.977/3/2006 şi nr. 7.235/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de acelaşi autor în aceleaşi dosare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iulie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
