Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 555 din 24 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 16 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sãnãtãţii şi ale art. 245 alin. (1) lit. a), alin (2), (3) şi (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Unitatea Administrativ-Teritorialã Comãneşti, Consiliul Local Comãneşti şi Spitalul "Ioan Lascãr" din Comãneşti în Dosarul nr. 321/32/2011 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.348D/2011.
La apelul nominal se prezintã pentru Unitatea Administrativ-Teritorialã Comãneşti şi Consiliul Local Comãneşti consilierul juridic Raluca David, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc autorul excepţiei Spitalul "Ioan Lascãr" din Comãneşti şi pãrţile Guvernul României şi Ministerul Sãnãtãţii, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicitã admiterea criticii de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011 a fost emisã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, neexistând o situaţie extraordinarã şi urgentã care sã justifice intervenţia legislativã a Guvernului. De asemenea, aratã cã nu era necesarã stabilirea unor noi criterii de selecţie a unitãţilor sanitare cu paturi faţã de cele care privesc evaluarea tuturor furnizorilor de servicii medicale, stabilite în condiţiile art. 244 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, iar excluderea administraţiei publice locale de la procesul de selecţie constituie o încãlcare a principiului autonomiei administraţiei publice locale.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, motivele invocate în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011 nerelevând existenţa unei situaţii extraordinare şi urgente care sã justifice emiterea acestui act normativ de cãtre Guvern, ci doar aspecte de oportunitate a reglementãrii. De asemenea, considerã cã prevederile de lege criticate aduc atingere principiului autonomiei administraţiei publice locale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 321/32/2011, Curtea de Apel Bacãu - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sãnãtãţii şi ale art. 245 alin. (1) lit. a), alin (2), (3) şi (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
Excepţia a fost ridicatã de Unitatea Administrativ-Teritorialã Comãneşti, Consiliul Local Comãneşti şi Spitalul "Ioan Lascãr" din Comãneşti cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ normativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011 a fost emisã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, neexistând o situaţie extraordinarã şi urgentã care sã justifice intervenţia legislativã a Guvernului. În acest sens, aratã cã stabilirea unor mãsuri de reorganizare a sistemului de îngrijiri de sãnãtate şi respectarea angajamentelor asumate de Guvernul României cu ocazia negocierilor acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, constrângerile bugetare şi necesitatea încadrãrii în fondurile alocate pentru finanţarea serviciilor medicale furnizate la nivelul unitãţilor sanitare cu paturi nu reprezintã situaţii cu caracter extraordinar. De asemenea, considerã cã stabilirea unor criterii de selecţie a unitãţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurãri sociale de sãnãtate, criterii suplimentare celor stabilite în condiţiile art. 244 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, prin metodologia elaboratã la nivel naţional, nu era oportunã. Astfel, amintesc cã, în nota de fundamentare a Hotãrârii Guvernului nr. 345/2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a Raportului comisiei de selecţie a unitãţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurãri de sãnãtate, precum şi a listei acestor unitãţi sanitare, datã în aplicarea art. 245 din Legea nr. 95/2006, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011, se aratã cã nu poate fi precizat impactul financiar al mãsurilor dispuse prin art. 245. De asemenea, autorii excepţiei susţin cã excluderea administraţiei publice locale de la procesul de selectare a unitãţilor sanitare publice constituie o încãlcare a principiului autonomiei administraţiei publice locale.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal considerã cã emiterea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nu a fost justificatã de existenţa unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu putea fi amânatã. Cât priveşte conţinutul dispoziţiilor de lege criticate, aratã cã acesta nu contravine principiului autonomiei administraţiei publice locale, acesta fiind circumscris obligaţiei de respectare a legii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã a existat o situaţie extraordinarã la emiterea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sãnãtãţii în vederea descentralizãrii, datã de constrângerile bugetare şi necesitatea încadrãrii în fondurile alocate pentru finanţarea serviciilor medicale furnizate la nivelul unitãţilor sanitare cu paturi, astfel încât sã nu fie afectatã calitatea serviciilor medicale, fapt ce ar fi pus în pericol viaţa bolnavilor. Aceste raţiuni au impus adoptarea de urgenţã a unor mãsuri de reorganizare a sistemului de îngrijiri de sãnãtate şi pentru asigurarea respectãrii angajamentelor asumate de Guvernul României cu ocazia negocierii acordurilor de împrumut cu organismele financiare. De asemenea, considerã cã nu este încãlcat principiul autonomiei administraţiei publice locale. Astfel, aratã cã Ministerul Sãnãtãţii, în calitate de autoritate centralã în domeniul sãnãtãţii, poate avea şi competenţa de a numi, prin ordin al ministrului sãnãtãţii, o comisie prin care sã fie realizatã, pe baza unor criterii tehnice, de strictã specialitate, selecţia unitãţilor sanitare cu paturi care nu pot intra în raporturi contractuale cu casele de asigurãri de sãnãtate ce asigurã finanţarea din Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate.
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã cele evidenţiate de Guvern în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011 relevã existenţa unei situaţii extraordinare şi urgente care a justificat intervenţia legislativã a Guvernului. Totodatã, considerã cã principiul autonomiei locale nu exclude obligaţia autoritãţilor publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţãrii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2011, precum şi dispoziţiile art. 245 alin. (1) lit. a), alin (2), (3) şi (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.
Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi analiza textelor de lege, Curtea reţine însã cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011, care modificã prevederile art. 245 din Legea nr. 95/2006, astfel: "(1) Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, care pot fi în relaţii contractuale cu casele de asigurãri, sunt:
a) unitãţile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate, evaluate şi selectate în condiţiile legii;
b) farmaciile, distribuitorii şi producãtorii de medicamente şi materiale sanitare;
c) alte persoane fizice şi juridice care furnizeazã servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale.
(2) Selectarea unitãţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurãri de sãnãtate se realizeazã de cãtre o comisie de selecţie numitã prin ordin al ministrului sãnãtãţii pe baza unor criterii obiective aprobate prin acelaşi ordin.
(3) Comisia prevãzutã la alin. (2) prezintã raportul analizei efectuate şi lista unitãţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurãri de sãnãtate. Raportul analizei efectuate şi lista unitãţilor sanitare cu paturi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
(4) Casele de asigurãri de sãnãtate pot încheia contracte pentru furnizarea de servicii numai cu unitãţile care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite de Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate şi Ministerul Sãnãtãţii şi care nu sunt cuprinse în hotãrâre a Guvernului pentru aprobarea raportului comisiei de selecţie şi a listei unitãţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurãri de sãnãtate."
Autorii excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1) cu referire la principiul autonomiei administraţiei publice locale. De asemenea, invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (5) din Constituţie referitoare la intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţã. În realitate, observând cele arãtate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea apreciazã cã autorii acesteia au avut în vedere dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie referitoare la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor privind încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea observã cã, potrivit celor statuate în jurisprudenţa sa, situaţiile extraordinare exprimã un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întãrit şi prin adãugarea sintagmei "a cãror reglementare nu poate fi amânatã" (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010).
De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a arãtat cã, pentru îndeplinirea cerinţelor prevãzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesarã existenţa unei stãri de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodatã, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, a statuat cã "Urgenţa reglementãrii nu echivaleazã cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativã putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare".
Raportând aceste criterii de analizã la cauza prezentã, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011, Guvernul şi-a justificat intervenţia sa legislativã prin existenţa unor "constrângeri bugetare şi necesitatea încadrãrii în fondurile alocate pentru finanţarea serviciilor medicale furnizate la nivelul unitãţilor sanitare cu paturi, astfel încât sã nu fie afectatã calitatea serviciilor medicale, fapt ce ar pune în pericol viaţa bolnavilor". De asemenea, Guvernul a invocat necesitatea respectãrii angajamentelor pe care şi le-asumat cu ocazia negocierilor acordurilor de împrumut cu organismele financiare, precum şi urgenţa instituirii unor mãsuri de reorganizare a sistemului de îngrijiri de sãnãtate. Totodatã, a arãtat cã lipsa intervenţiei urgente prin mãsuri adecvate ar duce la "imposibilitatea organizãrii corespunzãtoare a activitãţilor din domeniul sanitar şi la imposibilitatea îmbunãtãţirii condiţiilor de desfãşurare a acestora", ceea ce ar afecta, în ultimã instanţã, însuşi dreptul persoanelor la ocrotirea sãnãtãţii.
Curtea apreciazã cã aceste motive nu pot fi considerate ca justificând doar oportunitatea reglementãrii, aşa cum sugereazã autorii excepţiei, ci pun în evidenţã existenţa unei situaţii extraordinare, marcatã de un decalaj între nevoia de asistenţã medicalã şi resursele financiare alocate în acest sens, situaţie ce poate afecta, în lipsa unor mãsuri adecvate şi urgente, însuşi dreptul persoanelor de a se bucura de asistenţã medicalã. Aceastã împrejurare are un caracter obiectiv, independent de voinţa Guvernului şi impune adoptarea urgentã a unor mãsuri pentru contracararea unor efecte negative asupra societãţii.
Aşa fiind, Curtea apreciazã cã nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecã aduse dispoziţiilor art. 245 din Legea nr. 95/2006, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011, Curtea reţine cã ceea ce autorii excepţiei pun în discuţie este respectarea ariei competenţei autoritãţilor administrative publice locale, considerând cã, în temeiul atribuţiilor de management al asistenţei medicale conferite de lege acestora, trebuie sã se regãseascã şi dreptul de a decide asupra criteriilor de selecţie a spitalelor în vederea încheierii contractelor cu casele de asigurãri de sãnãtate şi de a participa la aceastã selecţie.
Or, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate vizeazã, în realitate, gestionarea modului de cheltuire a sumelor din Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, aspect asupra cãruia autoritãţile administrative publice locale nu sunt în drept sã decidã, aceste sume nefiind în administrarea lor, ci a caselor de asigurãri sociale de sãnãtate. În acest sens, trebuie amintit cã, potrivit dispoziţiilor art. 266 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, "CNAS, instituţie publicã, autonomã, cu personalitate juridicã, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care administreazã şi gestioneazã sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate", iar potrivit art. 1^1 din aceeaşi lege, "în domeniul sanitar, CNAS asigurã aplicarea politicilor şi programelor Guvernului în coordonarea Ministerului Sãnãtãţii". De asemenea, potrivit art. 267 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, "Casele de asigurãri colecteazã contribuţiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de cãtre ANAF, şi gestioneazã bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurând funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate la nivel local, şi pot derula şi dezvolta şi activitãţi pentru valorizarea fondurilor gestionate".
Prin urmare, Curtea apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere autonomiei de care autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sã se bucure sub aspect administrativ şi financiar.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Unitatea Administrativ-Teritorialã Comãneşti, Consiliul Local Comãneşti şi Spitalul "Ioan Lascãr" din Comãneşti în Dosarul nr. 321/32/2011 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
