Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 553 din 17 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 5, art. 7 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 7 februarie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi următoarele din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Daniela Beicuş în Dosarul nr. 686/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 512D/2013.
La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 6.071 din 10 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi următoarele din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicată de Daniela Beicuş cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care dispun transformarea pensiilor de serviciu în pensii calculate potrivit dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, încalcă dreptul de proprietate, aşa cum este acesta protejat de art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, citează cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 6 iulie 2005, pronunţată în Cauza Stec şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii, în care s-a arătat că prestaţiile sociale constituie obiect al protecţiei dispoziţiilor convenţionale mai sus menţionate, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora. Totodată, autorul excepţiei invocă încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile. Astfel, arată că pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câştigate şi nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii. Consideră că orice nouă reglementare se poate aplica numai pe viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia. De asemenea, susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul drepturilor câştigate. În egală măsură, consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile directivelor Consiliului nr. 86/378/CEE şi nr. 96/97/CE.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, analizând criticile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reţine că pensia reprezintă un bun, dar că art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează acordarea unei anumite sume. În acest sens, aminteşte Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Buchen contra Cehiei, Hotărârea din 21 iunie 2002 pronunţată în Cauza Vasilopoulou contra Greciei, ori Hotărârea din 8 februarie 2006, pronunţată în Cauza Kechko contra Ucrainei. În acelaşi timp, însă, constată că persoanele care au beneficiat de pensii de serviciu aveau o speranţă legitimă cu privire la dobândirea şi exercitarea acestui drept şi a existat o ingerinţă ca urmare a adoptării şi aplicării dispoziţiilor de lege criticate. Cu toate acestea, ingerinţa este prevăzută de un act normativ şi este justificată de un scop legitim de interes general, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, pe baza principiului contributivităţii, pe fondul situaţiei de criză economică şi financiară. Totodată, a existat un raport de proporţionalitate între interesele generale vizate şi interesul particular ocrotit, neputându-se susţine că autorul excepţiei ar fi fost lipsit de mijloacele de subzistenţă. De altfel, aminteşte că, potrivit celor reţinute în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, la elaborarea politicilor sale bugetare, statul se bucură de o marjă largă de apreciere, autorităţile naţionale fiind cele mai în măsură să cunoască societatea şi nevoile acesteia. În sprijinul celor arătate, invocă Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Kopecky contra Slovaciei, Hotărârea din 20 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Pressos Compania Naviera SA şi alţii contra Belgiei, Hotărârea din 30 martie 2005, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, ori Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunţată în Cauza Mellacher contra Austriei.
Cât priveşte critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, arată că Legea nr. 119/2010 nu dispune pentru trecut şi nu intervine asupra unor drepturi dobândite, pensiile obţinute până la intrarea în vigoare a legii nefiind afectate.
De asemenea, consideră că în speţă nu poate fi vorba despre un "drept câştigat", acordarea pensiei de serviciu fiind un act benevol din partea statului de a-şi asuma anumite cheltuieli din bugetul propriu prin care să contribuie la majorarea drepturilor de pensie pentru anumite categorii profesionale. Astfel, statul are posibilitatea de a reveni asupra politicilor sale economice şi implicit asupra acestei decizii, o atare obligaţie nefiind asumată pentru viitor. De altfel, în acest sens, invocă şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate Ana Maria Frimu şi alţii contra României.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, făcând trimitere la cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 190/2013, nr. 1.010/2012 şi nr. 953/2012, arată că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit actului de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi următoarele din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei are în vedere dispoziţiile Legii nr. 119/2010 referitoare la recalcularea pensiilor militarilor şi ale poliţiştilor, respectiv cele cuprinse în art. 1 lit. a) şi b), în art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 5, art. 7 alin. (1) şi art. 12, dispoziţii asupra constituţionalităţii cărora urmează să se pronunţe.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi ale Constituţiei: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a prevederilor Directivei Consiliului nr. 86/378/CEE din 24 iulie 1986 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 225 din 12 august 1986, şi ale Directivei 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 46/20 din 17 februarie 1997.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut că, "având în vedere condiţionarea posibilităţii statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, aşa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestaţii ale statului nu li se opune contribuţia asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum şi caracterul succesiv al acestor prestaţii, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie." Pentru aceleaşi raţiuni, Curtea a apreciat că suprimarea pentru viitor a părţii necontributive a pensiei de serviciu nu are semnificaţia unei exproprieri.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 20 din Constituţie, autorul excepţiei invocă o pretinsă încălcare a acestora prin raportare la dispoziţiile Directivei Consiliului nr. 86/378/CEE, aşa cum a fost modificată prin Directiva 96/97/CE a Consiliului. Curtea apreciază, însă, că autorul excepţiei a avut în vedere, în realitate, prevederile art. 148 din Legea fundamentală, acestea referindu-se la raportul dintre reglementările comunitare şi normele de drept intern.
Cât priveşte competenţa instanţei de contencios constituţional de a se pronunţa asupra conformităţii legislaţiei interne cu prevederile unei norme de drept european, Curtea, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, a observat că folosirea unei astfel de norme în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză, demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.
În ceea ce priveşte critica formulată în prezenta cauză, Curtea constată că dispoziţiile comunitare invocate au un înţeles clar şi neechivoc şi prezintă o relevanţă constituţională, de vreme ce este avută în vedere respectarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013, Curtea, analizând criticile referitoare la existenţa unui pretins temei în legislaţia comunitară a dreptului la pensia de serviciu, a reţinut că "Directiva 86/378/CEE, recunoscând statelor dreptul de a reglementa regimuri profesionale de securitate socială, nu stabileşte totodată o obligaţie în acest sens şi nici nu reglementează domeniile profesionale în care trebuie instituite aceste regimuri. Singura obligaţie pe care o impune acest act normativ comunitar este aceea ca statele să asigure respectarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei, potrivit măsurilor indicate în cuprinsul său, obiectiv realizat de România, între altele, şi prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2007."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniela Beicuş în Dosarul nr. 686/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. a) şi b), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 5, art. 7 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
