Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 553 din 16 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 12 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã ridicatã de Marin Bîlc în Dosarul nr. 505/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei cu motivarea cã la acest termen se aflã în imposibilitate de prezentare în faţa Curţii, "[...] având de reprezentat în faţa Curţii de Apel Timişoara cauze cu arestaţi [...]".
Ministerul Public nu se opune amânãrii cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei, ca fiind insuficient motivatã.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 505/2004, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Marin Bîlc în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat creeazã o discriminare între cetãţeni, dupã calitatea acestora, întrucât "tinde sã sustragã anumite categorii socioprofesionale, implicând clasa socialã a magistraţilor şi a notarilor, de la competenţa materialã a judecãtoriei, instanţa cãreia ar fi trebuit sã-i revinã în mod normal competenţa de a judeca în fond pricina raportat la încadrãrile juridice care se regãsesc în actul de sesizare al instanţei". Consacrând un tratament juridic diferit pentru "anumite categorii de cetãţeni", dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã sunt în contradicţie, în opinia autorului excepţiei, şi cu prevederile care consacrã dreptul la un proces echitabil şi dezideratul independenţei justiţiei, cuprinse în art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se aratã în acest sens cã, "prin crearea unor reglementãri şi practici diferenţiate, magistraţii nu mai pot fi obiectivi, sesizând cã în astfel de cauze existã un scop şi un interes al Ministerului Justiţiei de a sustrage controlului unor competenţe judecãtoreşti locale raportul dedus judecãţii".
Curtea de Apel Braşov apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât stabilesc în mod egal, nediscriminatoriu, competenţa instanţelor judecãtoreşti pentru persoanele aparţinând aceleiaşi categorii profesionale. Totodatã aratã cã textul criticat nu aduce atingere nici dreptului la un proces echitabil, desfãşurat cu respectarea principiului publicitãţii, de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, prevãzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie, întrucât "nu creeazã nici o discriminare pe temei de rasã, naţionalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, opinie, apartenenţã politicã, avere sau origine socialã, iar egalitatea presupune egala rãspundere a cetãţenilor pentru faptele sãvârşite, dar nu şi identitatea instanţei care soluţioneazã asemenea fapte". Totodatã se aratã cã textul de lege criticat nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil, întrucât "nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum au fost valorificate de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Se apreciazã cã dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã sunt norme procedurale şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul conţinut:
- Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel:
1. judecã în primã instanţã:
[...] b) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângã aceste instanţe, precum şi de notarii publici."
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii legale aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2), având urmãtorul conţinut:
- Art. 4 (Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni) alin. (2): "România este patria comunã şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã.";
- Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
De asemenea, aceleaşi dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind contrare prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, printr-o interpretare sistematicã, atât prin prisma normelor constituţionale, cât şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte, Curtea Constituţionalã a statuat prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003, <>Decizia nr. 206 din 4 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, şi <>Decizia nr. 267 din 22 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 8 iulie 2004, cã prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri Curtea a reţinut cã este neîntemeiatã critica dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã în raport cu prevederile art. 4 şi 16 din Constituţie, întrucât aceste dispoziţii legale nu conţin privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, iar situaţia juridicã a anumitor categorii de persoane (respectiv judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale, procurorii de la parchetele de pe lângã aceste instanţe şi notarii publici) justificã aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfãptuiri a justiţiei. Curtea a subliniat în acest context faptul cã prevederile art. 16 din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor.
Totodatã, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecãrii cauzelor în primã instanţã de cãtre curţile de apel.
De altfel, aşa cum a statuat, de asemenea, în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, stabilirea competenţei, inclusiv a celei dupã calitatea persoanei, precum şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai de lege".
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerãm cã soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEACONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã ridicatã de Marin Bîlc în Dosarul nr. 505/2004 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
