Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 552 din 29 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 403 din 17 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Dumitru Stan în Dosarul nr. 14.623/281/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal II.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 14.623/281/2008, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal II a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Dumitru Stan într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie prezumţia de adevãr cu privire la procesul-verbal de constatare întocmit de agentul constatator şi îl obligã pe contravenient sã îşi dovedeascã nevinovãţia. Pe de altã parte, reglementarea în materie contravenţionalã nu poate fi fãcutã decât prin lege organicã, iar nu prin ordonanţã a Guvernului. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocã şi hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţatã în Cauza Anghel împotriva României, 2008.
Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal II şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 17: "Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei sãvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnãturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constatã şi din oficiu.";
- Art. 34 alin. (1): "Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea prin lege organicã a contenciosului administrativ şi ale art. 115 alin. (1) privind legile de abilitare. Totodatã, aratã cã se încalcã şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţã.
Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, <>Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, sau <>Decizia nr. 490 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã. În considerentele acestor decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut cã utilizarea de cãtre legiuitor a noţiunii de contravenient nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovãţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie. De asemenea, Curtea a statuat cã din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare.
În ceea ce priveşte invocarea hotãrârii Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în Cauza Anghel împotriva României, 2008, Curtea a constatat cã cele reţinute de instanţa europeanã nu sunt incidente în prezenta speţã. Aspectele de fond, care au determinat pronunţarea soluţiei de condamnare a României pentru nerespectarea caracterului echitabil al procedurilor de contestare a unui proces-verbal, aveau în vedere anumite nereguli legate de încãlcarea procedurilor referitoare la audierea martorilor şi motivarea soluţiei judecãtoreşti, în cadrul unui litigiu ce viza contestarea unui proces-verbal de contravenţie a unei fapte prevãzute de <>Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, respectiv a unui contract de vânzare-cumpãrare şi a unor alte acte administrative.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecã privind încãlcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. k) şi ale <>art. 115 alin. (1), prin Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, Curtea a statuat cã, deşi contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ, scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivaleazã însã cu introducerea lor sub cupola <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Aceasta este o lege care are în vedere raporturile stabilite între cetãţean şi autoritãţile publice prin acte administrative, iar nu prin încãlcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Dumitru Stan în Dosarul nr. 14.623/281/2008 al Tribunalului Prahova-Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal II.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
