Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 552 din 18 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (1) si ale art. 79 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.014 din 16 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi ale <>art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Mircea Ciobanu în Dosarul nr. 829/2005 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 829/2005, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (1) şi ale <>art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , excepţie ridicatã de Mircea Ciobanu într-o cauzã penalã având ca obiect infracţiunile prevãzute şi pedepsite de textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cãrora infracţiunile şi pedepsele pot fi reglementate numai prin lege organicã. În acest sens aratã cã "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 este un act normativ emis de Guvernul României, modificat şi completat de aceeaşi autoritate, dar neratificat de Parlamentul României, ca singurã autoritate legiuitoare". Pentru acest motiv apreciazã cã aceastã ordonanţã nu poate fi echivalatã cu o lege organicã.
Judecãtoria Braşov apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, întrucât <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 a fost emisã în temeiul şi cu respectarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţia din 1991, devenit art. 115 alin. (4) dupã revizuirea Legii fundamentale. Aceste dispoziţii nu prevãd interdicţia reglementãrii prin ordonanţe de urgenţã a domeniilor ce fac obiectul legilor organice. De asemenea, aratã cã procedura intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 a respectat prevederile constituţionale, întrucât ordonanţa s-a aplicat ulterior depunerii sale spre aprobare Parlamentului.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul considerã cã susţinerile autorului excepţiei nu sunt întemeiate. Astfel, aratã cã dispoziţiile constituţionale interzic numai ordonanţelor emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare sã reglementeze în domenii rezervate legii organice, iar nu şi ordonanţelor de urgenţã. Apreciazã cã sunt relevante în acest sens prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţie, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (1) şi ale <>art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 78 alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de cãtre o persoanã fãrã permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.";
- Art. 79 alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de cãtre o persoanã care are o îmbibaţie alcoolicã de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depãşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se aflã sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepeşte cu închisoare de la 1 la 5 ani."
În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, conform cãrora "Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate incrimineazã şi prevãd pedepsele pentru anumite fapte prin care este afectatã siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, aceste reglementãri fac obiectul legii organice.
Autorul excepţiei considerã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu poate consacra norme ce ţin de domeniul legii organice, deoarece nu a fost încã aprobatã de cãtre Parlament.
Curtea observã cã astfel de critici au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, cu referire atât la prevederile <>art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , cât şi la întregul act normativ. Astfel, analizând problema caracterului organic al normelor pe care ordonanţa de urgenţã le cuprinde, Curtea, prin <>Decizia nr. 245 din 10 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, şi <>Decizia nr. 370 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 3 august 2005, a reţinut cã, potrivit prevederilor constituţionale anterioare, precum şi celor ulterioare revizuirii Legii fundamentale, Guvernul poate reglementa, prin intermediul ordonanţei de urgenţã, şi în domeniul rezervat legilor organice. În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia din 1991, instituţia delegãrii legislative printr-o lege specialã de abilitare a Guvernului prevedea interdicţia expresã de a emite ordonanţe în domenii ce fac obiectul legilor organice doar în ceea ce priveşte ordonanţele simple ale Guvernului, fãrã ca aceasta sã se aplice, prin analogie, şi ordonanţei de urgenţã, care îşi gãsea reglementarea distinctã în cadrul alin. (4) al art. 114.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu a fost aprobatã prin lege, Curtea a statuat prin <>Decizia nr. 370/2005 cã aprobarea sau respingerea proiectului de lege nu constituie o condiţie pentru intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenţã. Autorul excepţiei de faţã, ca şi în speţa anterioarã, a confundat operaţiunea de depunere spre aprobare la Parlament a unei ordonanţe de urgenţã, necesarã sine qua non intrãrii sale în vigoare şi, aşadar, producerii de efecte juridice în urma publicãrii în Monitorul Oficial al României, cu operaţiunea - ulterioarã - de aprobare sau respingere, prin lege, a respectivei ordonanţe de urgenţã a Guvernului. Or, Curtea a constatat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 a fost depusã spre aprobare Parlamentului la data de 20 decembrie 2002, a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 28 decembrie 2002, iar art. 118 alin. (1) din ordonanţã a prevãzut intrarea sa în vigoare la data de 1 februarie 2003. Astfel, au fost întocmai respectate şi condiţiile de validitate prevãzute de art. 114 alin. (4) şi (5) din Constituţia din 1991, în vigoare la data emiterii ordonanţei. Constituţia nu a prevãzut termenul în care Parlamentul trebuie sã se pronunţe asupra ordonanţei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi ale <>art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Mircea Ciobanu în Dosarul nr. 829/2005 al Judecãtoriei Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
