Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 551 din 18 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, precum si a dispozitiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.064 din 28 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 104/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 , ca fiind inadmisibilã, întrucât acestea au fost abrogate prin <>Legea nr. 304/2004 . Referitor la dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 195/2004 , considerã cã acestea nu au legãturã cu cauza şi, ca atare, excepţia este inadmisibilã. Cu privire la celelalte dispoziţii legale criticate pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã, întrucât acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 104/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã. Excepţia a fost ridicatã de Marin Frunzã în cauza având ca obiect recursul declarat de acesta împotriva unei hotãrâri pronunţate de Tribunalul Galaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã recursul declarat de el împotriva hotãrârii Tribunalului Galaţi ar trebui sã fie judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de Curtea de Apel Galaţi, autorul susţine cã dispoziţiile legale atacate "sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale", deoarece încalcã dreptul la un recurs efectiv la o instanţã naţionalã, dreptul la un proces echitabil, principiul universalitãţii, principiul statului de drept şi dreptul la apãrare. De asemenea, apreciazã cã prevederile <>art. II din Legea nr. 195/2004 şi ale <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 sunt neconstituţionale, deoarece încalcã dreptul la apãrare, acesta nemaifiind garantat în situaţia în care se scot recursurile de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se trimit pe cale administrativã unei instanţe inferioare în grad sau se trimit prin încheiere irevocabilã de declinare a competenţei, datã în sala de consiliu, fãrã citarea pãrţilor. De asemenea, susţine cã, în aceste cazuri, justiţiabilul este supus unei discriminãri, acesta neputând exercita nici o cale de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, consecinţa fiind încãlcarea dreptului la un proces echitabil.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât competenţa de judecatã este stabilitã prin lege, astfel încât nimic nu se opune ca, în anumite situaţii, recursul sã fie dat şi în competenţa altor instanţe în afarã de instanţa supremã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Prin <>Legea nr. 195/2004 a fost introdus la art. 299 din Codul de procedurã civilã textul alin. 3, potrivit cãruia, în situaţiile în care hotãrârile judecãtoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cãi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei ce a pronunţat hotãrârea în cauzã sau, dupã caz, de competenţa instanţei expres prevãzute de lege, asupra constituţionalitãţii acestei reglementãri Curtea pronunţându-se prin <>Decizia nr. 137/2005 . Însã, prin <>Legea nr. 219/2005 , s-a reconsiderat competenţa privind judecarea recursului şi totodatã a fost abrogat alin. 3 al art. 299 din Codul de procedurã civilã, critica de neconstituţionalitate rãmânând astfel fãrã obiect.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã faţã de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare principiului egalitãţii cetãţãţenilor în faţa legii, deoarece se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 21, 24, 124 şi 126 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aratã cã acestea nu pot fi reţinute, deoarece instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Astfel, stabilirea unor reguli privind competenţa materialã a instanţelor nu contravine dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece nu se interzice pãrţilor de a apela la toate instanţele judecãtoreşti sau de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, dreptul la un proces echitabil. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 130/2005, nr. 137/2005 şi nr. 436/2004.
Cu privire la art. 53 din Constituţie, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale.
Pe de altã parte, apreciazã cã art. 1, 4, 15 şi 31 din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 , aratã cã aceasta este inadmisibilã, întrucât aceste dispoziţii au fost abrogate prin <>Legea nr. 304/2004 , iar potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se pronunţã numai cu privire la dispoziţiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, precum şi dispoziţiile <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997.
La data formulãrii excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile cuprinse în art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã aveau urmãtorul conţinut:
- Art. 3: "Curţile de apel judecã:
1. în primã instanţã, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritãţilor şi instituţiilor centrale;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii şi tribunale în primã instanţã, dacã prin lege nu se prevede altfel;
2^1. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în orice alte cazuri expres prevãzute de lege;
3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.";
- Art. 299 alin. 3: "În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotãrâri pronunţate de instanţele judecãtoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cãi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotãrârea în cauzã sau, dupã caz, de competenţa instanţei expres prevãzute de lege."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prin <>art. I pct. 3 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, art. 3 din Codul de procedurã civilã a fost modificat, pãstrându-se soluţia legislativã, iar prin art. I pct. 45 din aceeaşi lege, alin. 3 al art. 299 a fost abrogat.
Astfel, dispoziţiile legale criticate au, în prezent, urmãtorul conţinut:
- Art 3 din Codul de procedurã civilã: "Curţile de apel judecã:
1. în primã instanţã, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritãţilor şi instituţiilor centrale;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în primã instanţã;
3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevãzute de lege;
4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.";
- <>Art. II din Legea nr. 195/2004 : "(1) Recursurile împotriva hotãrârilor date fãrã drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţãrii lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecatã instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotãrârea în primã instanţã.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotãrâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecatã curţilor de apel.
(3) Recursurile prevãzute la alin. (1) şi (2), a cãror admisibilitate în principiu nu a fost examinatã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinatã, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor."
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, potrivit cãrora, "Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecã recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevãzute de lege", acestea au fost abrogate expres prin <>art. 144 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, nefiind preluate în noua reglementare.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 4 referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 privind universalitatea, ale art. 16 referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 31 privind dreptul la informaţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã se încalcã şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1, 2 şi 7 privind egalitatea în drepturi, ale art. 6 referitoare la dreptul fiecãrui om de a-i fi recunoscutã calitatea de subiect de drept, ale art. 8 privind dreptul de a sesiza instanţele judecãtoreşti, ale art. 10 privind dreptul persoanei de a fi audiatã în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 30 privind interpretarea Declaraţiei, din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, Curtea constatã cã acestea au fost abrogate prin <>Legea nr. 304/2004 , înaintea sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 19 aprilie 2005, dispoziţiile sale nefiind preluate în noua reglementare.
Potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare.
Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã este inadmisibilã.
II. Referitor la dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acestea au fost abrogate prin <>art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, deci ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 19 aprilie 2005.
Prin urmare, având în vedere cã abrogarea acestor dispoziţii legale, care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, a intervenit ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a acestora a devenit inadmisibilã.
III. Cu privire la dispoziţiile art. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 , Curtea constatã cã acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, pentru urmãtoarele considerente:
Conform prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, iar cãile de atac pot fi exercitate numai în condiţiile legii şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedurã, însã, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.
Prin modificarea dispoziţiilor legale care reglementeazã competenţa curţilor de apel ca instanţe de recurs s-a urmãrit de cãtre legiuitor deblocarea activitãţii de soluţionare a recursurilor de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, prin urmare, o mai bunã administrare a justiţiei, asigurându-se totodatã pãrţilor dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin numeroase decizii recente, de exemplu prin <>Decizia nr. 333/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 23 august 2005. Cu aceastã ocazie Curtea a mai reţinut cã noua soluţie legislativã nu instituie nici o discriminare de naturã a contraveni principiului egalitãţii de tratament între subiectele de drept, iar consacrarea posibilitãţii de a exercita o cale de atac împotriva soluţiei de trimitere a dosarului, pe cale administrativã sau prin încheiere de declinare de competenţã, la instanţa devenitã competentã potrivit noii reglementãri ar fi fost nu doar neproductivã, ducând la tergiversarea soluţionãrii cauzei, ci, totodatã, inutilã faţã de caracterul imperativ al normelor în materie de competenţã.
Nu se poate primi nici susţinerea autorului excepţiei în sensul cã prevederile legale criticate contravin liberului acces la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, precum şi dreptului la un recurs efectiv, prevãzut de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât, pe de o parte, autorul excepţiei are dreptul la o cale de atac, iar pe de altã parte, recursul avut în vedere de acesta se judecã de cãtre o instanţã judecãtoreascã.
Ca atare, Curtea observã cã prevederile şi principiile constituţionale şi cele din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt încãlcate de dispoziţiile legale criticate, iar cu privire la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 31 din Constituţie referitoare la dreptul la informaţie, Curtea reţine cã acestea nu au pertinenţã în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 104/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
3. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
