Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 551 din 12 iulie 2016  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 551 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 905 din 10 noiembrie 2016

    Valer Dorneanu - preşedinte
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 855/1.285/2014/a1*/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.704D/2015.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 iulie 2016, în prezenţa reprezentatului ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, dată la care este pronunţată prezenta decizie.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 13 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 855/1.285/2014/a1*/a1, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de B.R.D. - Groupe Societe Generale - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării apelului declarat într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece sancţiunea drastică a decăderii creditorului din dreptul de a-şi valorifica creanţa, decădere prevăzută la art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, aplicabilă chiar şi atunci când din culpă debitorul sau administratorul judiciar nu l-a inclus pe lista de creditori şi nu la notificat iniţial conform Codului de procedură civilă [art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006], nu este rezonabilă şi proporţională cu obiectivul Legii nr. 85/2006 (celeritate, multe tipuri de acte procedurale de comunicat către multe părţi). Or, o sancţiune este rezonabilă şi proporţională atunci când creditorul este repus în termen şi preia procedura în stadiul în care se află la acel moment, astfel cum prevăd, în prezent, dispoziţiile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Totodată, menţionează că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, însă nu din perspectiva caracterului rezonabil şi proporţional al sancţiunii decăderii creditorului în raport cu asigurarea celerităţii în procedura insolvenţei este una rezonabilă şi proporţională.
    5. În final solicită să se constate că interpretarea prevederilor art. 7 alin. (3) teza a doua şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în sensul că se aplică sancţiunea decăderii şi unui creditor atunci când acesta nu a fost notificat potrivit Codului de procedură civilă din cauză că nu a fost înregistrat de debitor cu rea-credinţă în lista de creditori, iar administratorul judiciar nu a analizat documentaţia debitorului, este neconstituţională, deoarece sancţiunea drastică a decăderii este disproporţionată, existând alte sancţiuni mai adecvate, precum repunerea în termen şi preluarea procedurii doar în stadiul în care se află la acel moment, aşa cum, de altfel, prevede noua lege a insolvenţei.
    6. Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate de autorii excepţiei, în considerarea textelor invocate din Legea fundamentală, astfel cum au fost acestea interpretate de Curtea Constituţională şi în contextul specific al legislaţiei aplicabile procedurilor de insolvenţă.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (3) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
    - Art. 7 alin. (3) teza finală: "(3) (...) Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzută la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă".
    - Art. 76 alin. (1): "(1) Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase".
    12. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
    13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 53 alin. (2), potrivit cărora "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii".
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 7 alin. (3) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, criticate în prezenta cauză, au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.458 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 149 din 21 februarie 2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 2 mai 2012.
    15. Astfel, Curtea a reţinut că citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012). Curtea a mai constatat că citarea creditorului neidentificat potrivit Codului de procedură civilă este imposibilă, întrucât nu se poate realiza fără a cunoaşte denumirea părţii citate (Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011, precitată).
    16. Totodată, Curtea a mai arătat că, potrivit art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2005 privind conţinutul, etapele, condiţiile de finanţare, publicare şi distribuire a Buletinului procedurilor de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, "Oficiul Naţional al Registrului Comerţului publică săptămânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvenţă, care va cuprinde următoarele informaţii: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvenţă şi instanţa pe rolul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanţa judecătorească după deschiderea procedurii, tipul procedurii şi numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor" (Decizia nr. 273 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012).
    17. Cu privire la primele măsuri, în urma deschiderii procedurii, Curtea observă că, potrivit art. 61 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, "Notificarea [...] se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă". De asemenea, la art. 62 din aceeaşi lege sunt prevăzute termenele pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă.
    18. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 alin. (2) din Constituţie ca urmare a faptului că prevederile criticate instituie sancţiunea drastică a decăderii creditorului din dreptul de a-şi valorifica creanţa atunci când, din culpă, debitorul sau administratorul judiciar nu l-a inclus pe lista de creditori şi nu l-a notificat. Se solicită o interpretare, respectiv o modificare a acestora în sensul de a se recunoaşte acest drept al creditorului de a participa la procedură în stadiul în care se află la momentul cunoaşterii efective a procedurii insolvenţei.
    19. Având în vedere aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, astfel cum a statuat constant în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, invocarea prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu poate fi reţinută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în cap. II - Drepturile şi libertăţile fundamentale din titlul II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale - din Constituţie. Or, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a precizat/menţionat, în concret, care este dreptul fundamental pretins a fi încălcat şi în privinţa căruia operează pretinsa restrângere prin prevederile art. 7 alin. (3) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte modificarea sau interpretarea prevederilor legale criticate, Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
    20. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte menţionarea prin susţinerile părţilor prezente în faţa instanţei de contencios constituţional, respectiv adăugarea şi a altor temeiuri constituţionale în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi. Prin urmare, invocarea în faţa Curţii şi a altor temeiuri de neconstituţionalitate decât cele arătate prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată, temeiuri care nu au fost reţinute în încheierea de sesizare pronunţată de instanţa judecătorească, este inadmisibilă.

    21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza finală şi ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de B.R.D. Groupe Societe Generale - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 855/1.285/2014/a1*/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

               PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                                Ioniţa Cochinţu

                                  -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016