Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 550 din 15 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 550 din 15 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 850 din 21 noiembrie 2014

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Toni Greblă            - judecător
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Doina Suliman          - magistrat-asistent-şef

    1. Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu Chiş în Dosarul nr. 7.985/2/2013 (2.370/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 473D/2014.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2014.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Decizia civilă nr. 620 din 10 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.985/2/2013 (2.370/2013), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
    4. Excepţia a fost ridicată de Radu Chiş cu ocazia soluţionării cererii de recurs formulate împotriva Încheierii de şedinţă din 6 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 25.447/3/2012** în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală (succesoarea în drepturi a Gărzii Financiare), Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM, Societatea Comercială "Romaqua Holdings" - S.A. (fostă "Casrom" - S.A., "Comchim" - S.A.) şi agentul guvernamental la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 contravine "dreptului constituţional de acces la justiţie şi la un proces echitabil, dreptul la nediscriminare şi dreptul la o bună administrare", deoarece nu reglementează "criteriile sau condiţiile pentru ca agentul guvernamental să declanşeze procedura soluţionării amiabile a cauzei," pasivitatea reprezentantului guvernamental nefiind sancţionată. În acest sens, consideră că "în cadrul procedurii administrative, simpla declarare ca admisibilă a plângerii poate declanşa procedura unei rezolvări amiabile a cauzei, atribuindu-se calitatea de titlu executor." În legătură cu acest aspect, arată că, în cadrul acestei proceduri, "rezolvarea pe cale amiabilă a cauzei se face între agentul guvernamental şi reclamant, în timp ce în procedura revizuirii agentul nici măcar nu este citat în cauză, deşi el este cel care trebuie să apere Convenţia şi hotărârile CEDO, şi tot el răspunde, în final, pentru executarea hotărârii instanţei europene. În schimb, sunt citaţi pârâţii interni, adică cei care au determinat condamnarea statului, şi procurorul, cel care a reprezentat instituţia incapabilă să apere ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor." De aceea, apreciază că între procedura administrativă şi cea jurisdicţională s-a creat o situaţie discriminatorie, pe terenul normelor procedurale.
    În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor care reglementează calea extraordinară a revizuirii, autorul excepţiei consideră că acestea au fost "impuse în condiţii neclare, artificiale şi fără o fundamentare temeinică" şi că, "în măsura în care aceste dispoziţii nu permit remedierea şi repunerea părţii vătămate în situaţia anterioară încălcării pentru care statul a fost condamnat CEDO, atunci toate prevederile contrare ordinii convenţionale vor trebui să fie înlăturate ca fiind afectate de vicii de neconstituţionalitate sau, după caz, interpretate în sensul convenţional şi constituţional al dreptului fundamental cu privire la accesul la justiţie şi la un proces echitabil."
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, iar pe fond este neîntemeiată, dispoziţiile de lege criticate fiind constituţionale în raport cu principiile fundamentale invocate. În acest sens, instanţa de judecată consideră, sub aspectul fondului, că autorul excepţiei justifică excepţia de neconstituţionalitate cu un singur argument dezvoltat, anume "caracterul oneros al rolului activ impus pe plan intern persoanei prejudiciate, astfel constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a-şi recupera prejudiciul." În continuare, arată că "condamnarea statului de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului determină naşterea în patrimoniul persoanei apreciate ca fiind victimă a dreptului la despăgubiri, conform dispoziţiilor concrete ale Curţii Europene. Or, titularul unui drept (inclusiv al dreptului la despăgubiri) poate să renunţe la dreptul său, adică să nu dorească valorificarea sa, astfel încât demersul statului şi rolul activ al acestuia - solicitat de revizuient - ar rămâne fără finalitate, aceasta fiind raţiunea legiuitorului intern pentru care a apreciat ca în cadrul procedurii de executare a hotărârilor CEDO, partea prejudiciată trebuie să declanşeze procedura (prin cerere de realizare a convenţiei amiabile sau cerere de revizuire) şi să stăruie în epuizarea sa. Raţionamentul juridic este similar, de altfel, procedurii interne de executare a unui titlu executoriu."
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 sunt constituţionale. Cât priveşte dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, Avocatul Poporului arată că acestea au fost abrogate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conţinutul lor fiind preluat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din noul Cod de procedură civilă, care sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 233/2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare (Decizia civilă nr. 620 din 10 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie), dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 31 august 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 23 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare, abrogat potrivit art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012.
    12. Având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora "Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, se reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, în sensul în care aceste dispoziţii de lege pot fi supuse controlului de constituţionalitate.
    13. Dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865 au următorul cuprins: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]
    9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate."
    14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) şi (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie.
    15. Prin Cererea înregistrată sub nr. 54.611/3/2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, autorul excepţiei a solicitat revizuirea mai multor hotărâri judecătoreşti, susţinând că prin Hotărârea din 14 septembrie 2010 statul român a fost condamnat, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ulterior şi-a precizat cererea de revizuire, în sensul menţinerii acesteia doar cu privire la Decizia civilă nr. 1.425 din 6 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ, formându-se Dosarul nr. 25.447/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Încheierea din 7 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 25.447/3/2012, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei şi a dispus trimiterea dosarului, spre competentă soluţionare, către una dintre secţiile civile ale tribunalului, formându-se astfel Dosarul nr. 25.447/3/2012** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
    17. În Şedinţa publică din 6 decembrie 2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru intimaţii Garda Financiară - Comisariatul General, Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM şi agentul guvernamental la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
    18. Faţă de excepţiile invocate de instanţa de judecată, autorul criticii a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999, ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă şi ale art. 4081 din Codul procedură penală, iar tribunalul, aşa cum reiese din practicaua Deciziei civile nr. 1.231 A din 6 decembrie 2012, a apreciat că "o eventuală sesizare a Curţii Constituţionale poate fi discutată în măsura în care există o cale de atac admisibilă", astfel încât a pus în discuţie, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
    19. Autorul excepţiei a formulat recurs împotriva "Încheierii de şedinţă din 6 decembrie 2012", pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 25.447/3/2012**, încheiere care, potrivit considerentelor actului de sesizare a Curţii Constituţionale, "constituie şi practicaua Deciziei civile nr. 1.231 A din 6 decembrie 2012."
    20. Prin Decizia civilă nr. 620 din 10 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.985/2/2013 (2.370/2013), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a modificat parţial practicaua Deciziei civile nr. 1.231 A din 6 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în parte, respectiv doar în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 şi ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
    21. Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
    22. În prezenta cauză, Curtea constată însă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din altă perspectivă decât cea analizată de Curtea Constituţională prin decizia sus-citată.
    23. Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1.425 din 6 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ, decizie prin care a fost menţinută Sentinţa din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, susţinând că prin Hotărârea din 14 septembrie 2010 statul român a fost condamnat, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
    24. În legătură cu acest aspect, Curtea reţine că prin Hotărârea din 14 septembrie 2010, pronunţată în Cauza Chiş împotriva României, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât condamnarea statului român, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, pentru neexecutarea Sentinţei din 14 decembrie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sentinţă rămasă definitivă la data de 30 mai 1997, care însă nu face obiectul cererii de revizuire aşa cum aceasta a fost precizată.
    25. În aceste condiţii, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1.425 din 6 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ, prin care a fost menţinută Sentinţa din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 14 septembrie 2010, nu a decis însă condamnarea statului român pentru neexecutarea acestei sentinţe.
    26. De aceea, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 şi ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul stabilit de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor sus-menţionate este inadmisibilă.

    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Radu Chiş în Dosarul nr. 7.985/2/2013 (2.370/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014.

                  PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                            AUGUSTIN ZEGREAN

                        Magistrat-asistent-şef,
                             Doina Suliman
                                 ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 550 din 15 octombrie 2014

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"