Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Rãzvan Savaliuc în Dosarul nr. 24.312/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 24.312/2004, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Rãzvan Savaliuc în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã libertatea de exprimare, astfel cum este consacratã aceasta de dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie, respectiv de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile constituţionale ale art. 20. Se aratã cã sintagma "care dacã ar fi adevãratã" din textul incriminator îngrãdeşte dreptul cititorului de a avea acces la orice informaţie de interes public şi îl împiedicã pe ziarist sã scrie despre fapte sãvârşite de persoane publice. Totodatã se aratã cã prin noul Cod penal, adoptat prin <>Legea nr. 301/2004 , calomnia nu mai este prevãzutã şi pedepsitã ca infracţiune, în concordanţã cu normele europene.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancţiuni nu este o mãsurã incompatibilã cu libertatea de exprimare, fiind necesarã sancţionarea celor care, prin exercitarea abuzivã a libertãţii de exprimare, aduc atingere demnitãţii şi onoarei altei persoane.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoanã, care, dacã ar fi adevãratã, ar expune acea persoanã la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendã.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1), potrivit cãrora "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile", şi ale art. 20 din Legea fundamentalã, raportat la art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 206 din Codul penal Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 32/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002, <>Decizia nr. 276/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, <>Decizia nr. 32/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 23 februarie 2005. Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care incrimineazã şi sancţioneazã fapta de calomnie ca infracţiune contra demnitãţii persoanei, valoare supremã, garantatã în statul de drept şi consacratã în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu încalcã libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta consfinţitã de dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie şi de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aceasta, întrucât libertatea de exprimare impune respectarea cerinţei înscrise la art. 30 alin. (6) din Legea fundamentalã, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine.
Incriminarea infracţiunii de calomnie dã expresie, prin urmare, restrângerii dreptului la exprimare, prevãzutã de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apãrãrii unor valori care sunt de esenţa unei societãţi democratice, în concordanţã şi cu art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã posibilitatea limitãrii libertãţii de exprimare, dupã cum urmeazã: "Exercitarea acestor libertãţi ce comportã îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã unor formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora [...]."
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care a subliniat în cauza Cumpãnã şi Mazãre împotriva României, 2003, faptul cã dreptul prevãzut de art. 10 din Convenţie nu este absolut, exerciţiul libertãţii de exprimare comportând, potrivit paragrafului 2 al art. 10 din Convenţie, "îndatoriri şi responsabilitãţi" care capãtã o importanţã sporitã atunci când existã riscul de a se aduce atingere reputaţiei persoanelor, garantatã şi ea de Convenţie, şi de a pune în pericol "drepturile altora".
Întrucât prevederile art. 206 din Codul penal nu aduc nici o atingere dispoziţiilor cuprinse în actele internaţionale la care face referire autorul excepţiei de neconstituţionalitate în motivarea acesteia, nu poate fi reţinutã nici pretinsa contradicţie dintre normele criticate şi prevederile art. 20 din Constituţie.
Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã ducã la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Rãzvan Savaliuc în Dosarul nr. 24.312/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
