Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 55 din 12 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din acelasi act normativ
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Cornelius Hotel Hospitality" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.661/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 35D/2012. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul Dan Stoicescu, cu împuternicire la dosar, care depune note scrise în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 23 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 11.661/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Cornelius Hotel Hospitality" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei contestaţii împotriva unui act administrativ fiscal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia consideră că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 56 alin. (2), deoarece "sarcina fiscală penalizatoare, în procent de 10%, este impusă unei persoane juridice care este în imposibilitatea de a efectua reevaluarea, dar este şi în situaţia de a fi evacuată din imobil, prin oprirea furnizării utilităţilor (...) înainte de a se pronunţa justiţia". Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 118/2011. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din acelaşi act normativ, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Dispoziţiile art. 253 alin. (6) au următorul conţinut: "În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între: a)10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă; b)30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă." Dispoziţiile art. 249 alin. (3) au următorul conţinut: "Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece "sarcina fiscală penalizatoare, în procent de 10%, este impusă unei persoane juridice care este în imposibilitatea de a efectua reevaluarea, dar este şi în situaţia de a fi evacuată din imobil, prin oprirea furnizării utilităţilor (...) înainte de a se pronunţa justiţia". Analizând aceste motive, Curtea constată că autoarea excepţiei nu a formulat o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci aduce în susţinerea excepţiei chestiuni de fapt ce ţin eventual de aplicarea legii. În aceste condiţii, Curtea constată că aspectele învederate de autoarea excepţiei nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Cornelius Hotel Hospitality" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.661/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2013.
