Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
1. Cu Adresa nr. 2/3.909 din 10 iulie 2015, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea formulată de 105 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 53 din 9 iunie 2015 privind cererea de urmărire penală a domnului Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012. 2. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.147 din 10 iulie 2015, formând obiectul Dosarului nr. 1.189 C/2015. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate a art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor se susţine că acesta încalcă normele de tehnică legislativă, întrucât este redactat într-o formă ambiguă. Ambiguitatea constă în aceea că redactarea textului "permite Comisiei juridice să întocmească atât un Proiect de hotărâre care să garanteze dreptul Camerei de a cere urmărirea penală a unui deputat, cât şi un Proiect de hotărâre cu un conţinut care să încalce dreptul suveran al Camerei Deputaţilor de a cere urmărirea penală a unui deputat, aşa cum este statuat în Constituţie la art. 109 alin. (2) şi să împiedice exercitarea dreptului [...] de a vota şi cere punerea sub urmărire a membrilor Guvernului." Câtă vreme deputaţii sunt puşi în imposibilitatea de a mai decide urmărirea penală a unui deputat membru al Guvernului, deşi condiţiile de fapt şi de drept ar fi îndeplinite, autoritatea judecătorească nu mai poate fi legal sesizată şi nu se mai poate înfăptui justiţia, fiind astfel încălcate prevederile art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În opinia autorilor sesizării, "legiuitorul ar fi trebuit, prin Comisia de Regulament, să propună şi apoi să adopte un text care să reglementeze, fără echivoc, conţinutul unui proiect de hotărâre privind cererea de urmărire penală, care să garanteze exercitarea drepturilor Camerei Deputaţilor şi ale deputaţilor". Ca urmare a nerespectării normelor de tehnică legislativă, sunt nesocotite, prin aceleaşi prevederi regulamentare, şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţia României. 4. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 53 din 9 iunie 2015 se arată mai întâi că Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, în şedinţa din 5 iunie 2015, a hotărât să sesizeze Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi cu Scrisoarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1.531/C/2015, referitoare la formularea cererii de începere a urmăririi penale a domnului Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012 - Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru întocmirea raportului. În temeiul art. 157 alin. (2) teza a doua din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a cerut Comisiei juridice ca până la data de 8 iunie 2015 să prezinte o primă evaluare a acestei solicitări şi o estimare a timpului necesar pentru a realiza audierea. În urma studierii dosarului şi a opiniilor exprimate cu prilejul dezbaterilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în şedinţa din 8 iunie 2015, şi-a exprimat voinţa şi a hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor un raport de respingere a solicitării procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind formularea cererii de urmărire penală a domnului Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012, transmisă Camerei Deputaţilor cu Adresa nr. 1.531/C/2015, şi să supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea respectivului raport. De asemenea a întocmit un proiect de hotărâre, adoptat prin votul majorităţii membrilor prezenţi ai Comisiei juridice, cu următorul conţinut: "Articol unic. - Camera Deputaţilor hotărăşte să nu ceară urmărirea penală a domnului Victor Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012." 5. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a prezentat Biroului permanent al Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare raportul privind formularea cererii de urmărire penală a domnului Victor-Viorel Ponta şi un proiect de hotărâre cu conţinutul arătat în paragraful anterior. Astfel, pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor, din şedinţa din 9 iunie 2015, s-a aflat Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi cu privire la Scrisoarea nr. 1.531/C/2015, trimisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind adoptarea unei cereri de urmărire penală a domnului Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012. 6. După dezbateri, membrii Camerei Deputaţilor s-au pronunţat, prin vot secret, cu bile, potrivit art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, asupra proiectului de hotărâre (cu articol unic) prin care Camera decidea să nu ceară urmărirea penală în cauză. În urma votului dat de plen, proiectul de hotărâre a fost adoptat cu 231 voturi "pentru" şi 120 "împotrivă". Aşadar, Camera Deputaţilor a hotărât să nu ceară urmărirea penală a domnului Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012. 7. Faţă de această situaţie se susţine că "nelegalitatea a fost generată de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi care a propus plenului un proiect de hotărâre cu articol unic conţinând negaţia «să nu ceară urmărirea penală»", interpretând dispoziţiile primei teze a alineatului (1) al articolului 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care menţionează că "Proiectul de hotărâre privind cererea de urmărire penală, întocmit de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, cu respectarea prevederilor art. 67 din Constituţia României". Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, interpretând prevederile alin. (7) al art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor - în sensul în care are libertatea deplină de a stabili care este conţinutul articolului unic din proiectul de hotărâre -, a întocmit un proiect de hotărâre al cărui conţinut încalcă, în opinia autorilor sesizării, dreptul suveran al Camerei Deputaţilor de a cere urmărirea penală a unui deputat, aşa cum este statuat în Constituţie la art. 109 alin. (2). Astfel, în situaţia în care proiectul de hotărâre, având articolul unic "[...] Camera Deputaţilor hotărăşte să nu ceară urmărirea penală [...]", este supus dezbaterii şi votului Camerei Deputaţilor, iar majoritatea decide să respingă prin vot proiectul de hotărâre propus, urmarea juridică este că plenul Camerei Deputaţilor nu hotărăşte să ceară urmărirea penală, ci doar că respinge propunerea (formulată prin proiectul de hotărâre) să nu ceară urmărirea penală. Aşadar, prin hotărârea care ar urma să fie adoptată (în acord cu proiectul de hotărâre criticat), Camera nu poate să decidă să ceară urmărirea penală, ci doar să decidă împotriva "neînceperii" urmăririi penale. În concret, dacă majoritatea deputaţilor este în favoarea începerii urmăririi penale, această majoritate este împiedicată să ceară urmărirea penală, dacă în Comisia juridică există o majoritate împotriva cererii. 8. Faţă de această interpretare se susţine că, în cauză, deputaţii au fost împiedicaţi în a-şi exercita mandatul reprezentativ acordat de cetăţeni, respectiv de a-şi exercita dreptul de a vota şi de a cere prin votul exprimat urmărirea penală a unui deputat, drept consfinţit de prevederile art. 109 alin. (2) din Constituţie. Astfel, deputaţii sunt împiedicaţi să îşi exercite drepturile conferite de Constituţie şi Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie potrivit cărora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.". Prin împiedicarea Camerei Deputaţilor de a cere urmărirea penală faţă de un ministru sau fost ministru care este şi deputat se încalcă şi prevederile art. 16 din Constituţie, respectiv foşti ori actuali membri ai Guvernului care sunt şi deputaţi se află deasupra legii şi nu sunt egali celorlalţi cetăţeni. De asemenea se creează condiţiile, aparent legale, prin care autoritatea judecătorească este împiedicată să înfăptuiască justiţia, încălcându-se prevederile art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 9. Se mai susţine că textul întregului proiect de hotărâre a fost întocmit cu rea-credinţă, în aşa fel încât să se inducă în eroare plenul Camerei Deputaţilor. Au fost încălcate prevederile art. 8 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora "(1) Proiectele de legi, propunerile legislative şi celelalte proiecte de acte normative se redactează în forma prescriptivă proprie normelor juridice [...] (4)Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor". Astfel, deşi titlul proiectului este hotărâre privind cererea de urmărire penală a domnului Victor-Viorel Ponta, totuşi, textul articolului unic prevedea contrariul: Camera Deputaţilor hotărăşte să nu ceară urmărirea penală a domnului Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012. 10. Revenind, din această perspectivă, la criticile aduse art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, se susţine că acest text este neconstituţional deoarece poate fi interpretat în sensul în care proiectul de hotărâre poate să aibă un articol unic cu conţinutul "[...] hotărăşte să nu ceară [...]". Dacă proiectul de hotărâre astfel formulat este respins prin vot, nu există o altă procedură prin care să se exercite dreptul deputaţilor de a cere urmărirea penală. În eventualitatea în care s-ar retrimite Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi (Comisia) sesizarea Biroului permanent şi solicitarea procurorului general, membrii Comisiei, de disciplină şi imunităţi [în acord cu prevederile art. 52 alin. (3) şi art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor] ar putea decide, din nou, cu majoritatea şi procedura cuvenită, să susţină, în considerarea mandatului pe care îl au şi al drepturilor politice recunoscute de Constituţie, acelaşi raport şi să redacteze acelaşi proiect de hotărâre. Plenul Camerei Deputaţilor, fiind din nou sesizat, în acord cu voinţa exprimată de către deputaţii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, ar urma să dezbată un raport şi un proiect de hotărâre care, din nou, să nu permită cererea urmăririi penale de către Camera Deputaţilor a deputatului, în speţă domnul Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor. 11. În concluzie, se afirmă că prevederile art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor sunt neconstituţionale, pentru că permit redactarea unui proiect de hotărâre care să împiedice exercitarea drepturilor constituţionale de către o autoritate publică şi de către deputaţi şi împiedică, ca o consecinţă imediată, înfăptuirea justiţiei, iar Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 53 din 9 iunie 2015, fiind adoptată în temeiul unei proceduri neconstituţionale, la rândul său, este neconstituţională. Pentru aceste argumente se solicită constatarea neconstituţionalităţii art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 53 din 9 iunie 2015. 12. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost transmisă preşedintelui Camerei Deputaţilor, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent. 13. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis, cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.164 din 13 iulie 2015, punctul de vedere al Biroului permanent, în sensul că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 14. Cât priveşte dispoziţiile art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor se arată că interpretarea teleologică a acestora vădeşte faptul că scopul noii reglementări este, ca şi în cazul celorlalte alineate ale aceluiaşi articol, să îmbunătăţească procedura prin care Camera Deputaţilor îşi exercită competenţa prevăzută de art. 109 alin. (2) din Constituţie. Textul criticat trebuie interpretat în lumina nu doar a celorlalte alineate ale aceluiaşi articol, ci şi a art. 156 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Interpretarea sistematică evidenţiază faptul că art. 156 şi art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor detaliază procedura privind punerea sub urmărire penală a deputaţilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului, în sensul clarificării etapelor din momentul în care instituţia este sesizată. Această detaliere, departe de a fi ambiguă, este redactată în mod precis, clar, previzibil şi univoc, cu respectarea normelor de tehnică legislativă din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor face precizări esenţiale cu privire la procedura de urmat în cazul proiectului de hotărâre prin care, odată devenit hotărâre adoptată de plenul Camerei Deputaţilor, în baza votului dat de plenul Camerei Deputaţilor şi cu respectarea majorităţii impuse de Constituţie şi a procedurii regulamentare de vot, să se exprime voinţa Camerei Deputaţilor în sensul fie de a cere, fie de a nu cere urmărirea penală a deputatului care este sau a fost membru al Guvernului. Nefiind încălcate, sub aspectul redactării, niciuna dintre dispoziţiile Legii nr. 24/2000, pe care autorii sesizării nu le individualizează, prevederile regulamentare criticate sunt constituţionale prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală. 15. Se mai arată că textul criticat nu îi acordă Comisiei nicio competenţă decizională în ce priveşte aprobarea sau respingerea cererii de urmărire penală. Împrejurarea că la nivelul Comisiei se redactează proiectul de hotărâre privind cererea de urmărire penală nu contravine competenţei decizionale exclusive a plenului Camerei Deputaţilor cu privire la aprobarea sau respingerea cererii de urmărire penală, plenul păstrându-şi caracterul suveran în această materie. În cadrul dezbaterilor pe articole a proiectului de hotărâre, plenul Camerei Deputaţilor poate reformula textul acestuia, dacă majoritatea decide astfel, solicitând, spre exemplu, urmărirea penală a respectivului membru al Guvernului. Atribuţiile Comisiei raportoare, astfel cum sunt reglementate de art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, nu doar că nu impietează asupra caracterului suveran şi exclusivităţii decizionale a plenului Camerei Deputaţilor, fiind aşadar respectate prevederile art. 109 alin. (2) din Constituţie, ci urmăreşte să înlesnească şi să eficientizeze procedura. De altfel, teza a treia a art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor nu face decât să concretizeze obligaţia constituţională a Camerei Deputaţilor de a adopta o hotărâre, fie în sensul de a cere, fie în sensul de a nu cere urmărirea penală, hotărâre care să fie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. 16. Referitor la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 53/2015 se arată că a fost adoptată cu respectarea întocmai a Constituţiei şi a prevederilor regulamentare. Este descrisă procedura de desfăşurare a votului în cauză şi se precizează că temeiul juridic al acestei hotărâri îl constituie art. 109 alin. (2) din Constituţie şi art. 156 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, iar nu prima teză a art. 157 alin. (1) din Regulament. Cât priveşte titlul aceleiaşi hotărâri, acesta se raportează la obiectul solicitării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, şi anume cererea de urmărire penală. Titlul se află în concordanţă necesară cu conţinutul hotărârii, care reprezintă poziţia Camerei Deputaţilor faţă de solicitarea Parchetului. Stilul juridic, claritatea şi precizia dispoziţiilor din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 53/2015 nu au fost afectate, fiind clare, concise, inteligibile şi în sensul celor supuse la vot şi decise de Plenul Camerei Deputaţilor. 17. Se mai arată că, în mod contrar celor susţinute de autorii sesizării, plenul Camerei Deputaţilor nu a fost împiedicat de Comisie să îşi exprime poziţia suverană asupra cererii de urmărire penală ci, dimpotrivă, şi-a exercitat o competenţă constituţională pe care Curtea Constituţională însăşi o califică drept libertate. Voinţa plenului Camerei Deputaţilor de a nu cere urmărirea penală a prim-ministrului Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012 este consemnată în Hotărârea nr. 53/2015, aşa cum impune Constituţia şi, în acord cu aceasta, art. 157 alin. (7) teza a treia din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Pe cale de consecinţă, nu a fost împiedicată înfăptuirea justiţiei. 18. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, invocarea de către autorii sesizării a acestei norme de referinţă nu prezintă relevanţă în cauză, însăşi Legea fundamentală fiind cea care a instituit, prin art. 109 alin. (2), procedura solicitării cererii de urmărire penală a membrilor Guvernului. CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 53 din 9 iunie 2015 prin raportare la prevederile Constituţiei României şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele: 19. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) şi l) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate. 20. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 18 iunie 2015, şi ale Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 53 din 9 iunie 2015 privind cererea de urmărire penală a domnului Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 9 iunie 2015. 21. Art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor are următorul cuprins: "Proiectul de hotărâre privind cererea de urmărire penală, întocmit de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, cu respectarea prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată. Votul este secret şi se exprimă prin bile. Hotărârea privind aprobarea sau respingerea cererii de urmărire penală se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." 22. Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 53 din 9 iunie 2015 are următorul cuprins: "Având în vedere solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind formularea cererii de urmărire penală faţă de domnul Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012 - Direcţia Naţională Anticorupţie, în temeiul prevederilor art. 109 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 156 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre. Articol unic. - Camera Deputaţilor hotărăşte să nu ceară urmărirea penală a domnului Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în dosarul nr. 122/P/2012. Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 iunie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat." 23. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea sesizării sunt următoarele: - art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic, reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate."; - art. 1 alin. (5): "În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; - art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări." (2) "Nimeni nu este mai presus de lege."; - art. 67: "Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor."; - art. 69 alin. (1): "În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului."; - art. 76 alin. (2): "Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră".; - art. 109 alin. (2): "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. [...]"; - art. 124 alin. (1) şi (2): "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii" şi "(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi[...]." 24. Analizând prezenta sesizare de neconstituţionalitate, Curtea va proceda la examinarea ei punctual, în funcţie de atribuţiile distincte din sfera sa de competenţă, vizate de autorii sesizării, respectiv controlul constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, exercitat în temeiul art. 146 lit. c) din Constituţie şi al art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, şi controlul constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, exercitat în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie şi al art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Critica dispoziţiilor art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor 25. Articolul 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care cuprinde şi normele criticate în prezenta cauză, stabileşte procedura de urmat în aplicarea art. 156 din acelaşi Regulament, potrivit căruia "Camera Deputaţilor are dreptul să ceară urmărirea penală a oricărui membru al Guvernului". Ambele texte reprezintă aplicarea la nivel regulamentar a prevederilor art. 109 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor [...]". 26. Curtea Constituţională a reţinut că articolul 109 din Constituţie prevede la alin. (2) răspunderea penală a membrilor Guvernului pentru fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. "Expresia «numai» din alin. (2) al art. 109 semnifică faptul că «nimeni» altcineva decât cele trei autorităţi publice nu poate cere urmărirea penală şi că aceasta nu poate fi declanşată în lipsa sesizării Camerei Deputaţilor, Senatului ori a Preşedintelui României, după caz. Dacă organele de urmărire penală pot efectua diverse acte premergătoare începerii urmăririi penale, în condiţiile legii, ele nu îşi pot continua activitatea fără a sesiza una dintre cele trei autorităţi publice pentru a cere urmărirea penală. În asemenea situaţii, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - are obligaţia sesizării Camerelor Parlamentului sau a Preşedintelui României, după caz, în legătură cu informaţiile şi datele pe care le deţin şi din care rezultă posibilitatea începerii urmăririi penale împotriva unui membru al Guvernului, singurele autorităţi în măsură să decidă asupra acestui act procedural. Cât priveşte conjuncţia «şi», în textul art. 109 alin. (2) ea semnifică sfârşitul unei enumerări, care conferă fiecăreia dintre cele trei autorităţi o competenţă proprie. Textul constituţional exclude atât competenţa cumulativă a cererilor celor trei autorităţi publice, cât şi competenţa alternativă între acestea" (a se vedea Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008). "Dispoziţiile art. 109 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală stabilesc dreptul absolut al fiecăreia dintre cele trei autorităţi publice de a cere urmărirea penală, iar exercitarea acestuia de către una dintre ele nu se poate face în detrimentul celorlalte, dreptul uneia nefiind condiţionat de dreptul celorlalte. [...] Aşa fiind, cumulul calităţii de deputat sau de senator cu cea de membru al Guvernului atrage, după sine, în mod firesc, potrivit art. 109 alin. (2), competenţa Camerei Deputaţilor sau a Senatului de a cere urmărirea penală, după caz" (Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, precitată). 27. În virtutea autonomiei regulamentare consacrate de art. 64 din Constituţie, Camera Deputaţilor a stabilit, prin art. 156 şi 157 din Regulament, procedura de urmat în situaţia prevăzută de art. 109 alin. (2) din Constituţie. Statuând sub acest aspect cu privire la rolul regulamentelor parlamentare, Curtea a reţinut că acestea "se constituie într-un ansamblu de norme juridice, menite să organizeze şi să disciplineze activitatea parlamentară cu privire, printre altele, la procedura de legiferare, de numire sau de învestitură a celor mai importante instituţii sau autorităţi publice în stat [...], precum şi regulile de organizare şi funcţionare ale fiecărei Camere. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul român îşi exercită suveranitatea naţională, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Constituţie" (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012). În virtutea principiului autonomiei regulamentare, "fiecare Cameră este în drept să-şi stabilească, în limitele şi cu respectarea prevederilor constituţionale, regulile de organizare şi funcţionare, care, în substanţa lor, alcătuiesc regulamentul fiecărei Camere. Din această perspectivă, nicio autoritate publică nu poate dispune, cu privire la aspectele menţionate, pentru Parlament, şi, de asemenea, niciuna dintre Camerele Parlamentului nu poate dispune, asupra aceloraşi aspecte, pentru cealaltă Cameră" (a se vedea Decizia nr. 1.009 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 4 august 2009). 28. În prezenta cauză este criticată una dintre dispoziţiile care alcătuiesc procedura reglementată de Camera Deputaţilor în aplicarea art. 109 alin. (2) din Constituţie, pretinzându-se că are un caracter ambiguu. Se arată că aceasta se referă la "proiectul de hotărâre privind cererea de urmărire penală întocmit de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi", fără a reglementa şi conţinutul unei asemenea hotărâri, ceea ce ar fi de natură, în opinia autorilor sesizării, să permită adoptarea unui proiect de hotărâre care să încalce "dreptul suveran al Camerei Deputaţilor de a cere urmărirea penală a unui deputat", împiedicând astfel înfăptuirea justiţiei. 29. Aceste susţineri nu pot fi reţinute, întrucât textul criticat nu relevă nicio ambiguitate în sensul celor susţinute în motivarea sesizării. Din modul de redactare a acestui text rezultă în mod clar faptul că, în cauză, asupra hotărârii "privind aprobarea sau respingerea cererii de urmărire penală" decid deputaţii, prin vot secret, indiferent de propunerea cuprinsă în proiectul redactat de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Faptul că dispoziţiile regulamentare nu prevăd cu exactitate conţinutul proiectului la care se referă nu este de natură să confere o competenţă decizională Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi în privinţa hotărârii ce urmează a fi adoptată. Competenţa decizională aparţine exclusiv plenului Camerei Deputaţilor, acesta nefiind constrâns în niciun mod în luarea hotărârii de modul în care este redactat proiectul supus dezbaterii sale, respectiv de propunerea pe care Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi o formulează în cadrul acestui proiect. Astfel fiind, nu se poate reţine încălcarea, prin modul de redactare a textului regulamentar, a prerogativelor constituţionale ale parlamentarilor ori ale instanţelor de judecată. 30. Pentru aceste considerente, sesizarea de neconstituţionalitate a art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. Dispoziţiile Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 53 din 9 iunie 2015 31. Motivarea sesizării de neconstituţionalitate priveşte, în esenţă, modul în care Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a redactat proiectul de hotărâre privind cererea de urmărire penală, respectiv faptul că a utilizat o negaţie în cuprinsul acesteia: "[...] Camera Deputaţilor hotărăşte să nu ceară urmărirea penală[...]". Se susţine că întocmirea întregului proiect s-a făcut "cu rea credinţă, în aşa fel încât să se inducă în eroare plenul Camerei Deputaţilor", împiedicându-se formularea unei cereri de urmărire penală faţă de un ministru care este şi deputat. 32. Această critică, vizând activitatea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, porneşte de la premisa eronată a imposibilităţii adoptării, prin vot, de către plenul Camerei, a unei soluţii diferite de cea propusă de Comisie prin proiectul de hotărâre. Or, cu privire la rolul comisiilor permanente, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că acestea sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei. Dezbaterile specializate care au loc în cadrul şedinţelor comisiilor se finalizează cu întocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregăti şi facilita desfăşurarea lucrărilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc în plenul acestora. Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al comisiilor parlamentare, natura juridică a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este a unui act preliminar, cu caracter de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele şi avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitării lor, nu şi din perspectiva soluţiilor pe care la propun, Senatul şi Camera Deputaţilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul îşi îndeplineşte atribuţiile constituţionale (a se vedea Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2015). Aşadar, "elementele ce configurează conceptul de comisie parlamentară sunt caracterul pregătitor, prealabil, al lucrărilor lor, aspectul de organ intern al Camerelor destinat ca, prin activitatea lui, să poată oferi acestora toate elementele necesare luării unei decizii. Ele trebuie să dispună de toate condiţiile pentru a culege şi a oferi acele date necesare plenului unei Camere sau Parlamentului spre a-şi fonda, în mod optim, luarea unei decizii" (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012). 33. Ca urmare, nu se poate susţine că o Comisie ar putea să decidă în locul plenului Camerei Deputaţilor sau să împiedice plenul să decidă în mod liber, prin vot. Proiectul de hotărâre pe care Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi îl întocmeşte în temeiul art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor are caracterul unei propuneri - în sensul de a cere sau de a nu cere urmărirea penală a respectivului membru al Guvernului ce are şi calitatea de deputat. Decizia aparţine plenului Camerei Deputaţilor, care se pronunţă prin vot secret, cu bile, în condiţiile aceluiaşi text din Regulament. În cauză, în urma votului dat de plen, hotărârea de a nu cere urmărirea penală a domnului Victor-Viorel Ponta a fost adoptată de Camera Deputaţilor cu 231 voturi "pentru" şi 120 "împotrivă", aspecte precizate chiar în cuprinsul sesizării şi necontestate în vreun fel. 34. Curtea constată că aceste critici ale autorilor sesizării au caracterul unor simple consideraţii referitoare la modul de lucru/intenţiile unei comisii parlamentare, în încercarea de a acredita un rol decizional al acesteia, care nu are legătură cu statutul unei astfel de structuri de lucru a Parlamentului. Susţinerile se fundamentează pe raportarea conţinutului hotărârii ce formează obiectul sesizării la prevederile regulamentare, iar nu la cele constituţionale, câtă vreme se apreciază că o pretinsă deficienţă de redactare a textului din Regulamentul Camerei Deputaţilor criticat ar determina posibilitatea unei redactări a textului proiectului de hotărâre ce se supune plenului Camerei Deputaţilor de natură a impune voinţa Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi de a crea un blocaj în situaţia în care deputaţii nu ar fi de acord cu conţinutul acestuia. 35. Astfel de critici, referitoare la modul de aplicare a prevederilor regulamentare de către o comisie parlamentară şi, respectiv, prin care se solicită examinarea unei situaţii ipotetice, în care rezultatul votului ar fi fost altul decât cel exprimat în cauză, excedează competenţei Curţii Constituţionale, astfel cum este aceasta reglementată de dispoziţiile constituţionale şi legale. Neconstituţionalitatea reprezintă o stare organică a normei juridice/actului contestat şi nu poate fi dedusă dintr-o interpretare discutabilă a acestora, vizând o situaţie ipotetică. Ca urmare, sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 53 din 9 iunie 2015 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 36. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) şi l) din Constituţie şi ale art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi constată că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. II. Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 53 din 9 iunie 2015 privind cererea de urmărire penală a domnului Victor-Viorel Ponta, prim-ministru al Guvernului României şi actual membru al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 122/P/2012. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta * OPINIE CONCURENTĂ Deşi împărtăşim soluţia de respingere a sesizării de neconstituţionalitate pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 548 din 15 iulie 2015, considerăm că sesizarea trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă în întregul său, aşadar şi în ceea ce priveşte art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, pentru următoarele argumente: Mai întâi, cu privire la cauzele de inadmisibilitate, reţinem că, încă de la consacrarea lor în procedura în faţa Curţii Constituţionale, au fost calificate în doctrină*1) ca fiind motive legale ce împiedică declanşarea sau extinderea procedurii de control al constituţionalităţii legilor. Cauzele de inadmisibilitate, consacrate expressis verbis de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale numai în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, pot exista şi în legătură cu exercitarea celorlalte atribuţii ale Curţii Constituţionale, sens în care s-a conturat de-a lungul timpului o bogată jurisprudenţă a acestei curţi. De altfel, o bună parte dintre cauzele de inadmisibilitate au fost deduse pe cale jurisprudenţială, prin interpretarea dispoziţiilor constituţionale şi legale ce stabilesc condiţiile sesizării Curţii Constituţionale şi întinderea competenţei sale. Cadrul constituţional şi legal strict care circumstanţiază rolul şi competenţa Curţii Constituţionale se concretizează, în plan procedural, în existenţa acestor cauze de inadmisibilitate, care determină limitele legale ale controlului pe care Curtea îl poate exercita.────────── *1) I. Muraru, M. Constantinescu, Cauzele de inadmisibilitate în jurisdicţia constituţională, în Revista Dreptul nr. 2/1998, pp. 3-9.────────── Fie că sunt reglementate expres de lege, fie că sunt deduse din interpretarea acesteia pe cale jurisprudenţială, cauzele de inadmisibilitate au caracter imperativ şi sunt de ordine publică, impunându-se deopotrivă autorilor sesizărilor de neconstituţionalitate şi Curţii Constituţionale. Ca urmare, Curtea trebuie să procedeze din oficiu la examinarea admisibilităţii sesizărilor care îi sunt adresate, ca etapă prealabilă examinării fondului lor, iar în situaţia în care identifică existenţa unei astfel de cauze, să procedeze la respingerea sesizării ca inadmisibilă. Aceasta cu atât mai mult atunci când este vorba despre întinderea competenţei Curţii Constituţionale în exercitarea atribuţiilor sale, asupra căreia numai Curtea poate să hotărască, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. În această privinţă, cauzele de inadmisibilitate se constituie într-un veritabil instrument de autolimitare, menit să menţină Curtea Constituţională în graniţele rolului său constituţional şi să o ferească de orice implicare în dispute străine de realizarea acestuia. Dezvoltarea controlului de constituţionalitate şi remarcabila nuanţare a deciziilor pe care Curtea Constituţională le pronunţă nu au şi nu pot avea ca efect substituirea de către Curtea Constituţională a altei autorităţi publice, nici din punctul de vedere al motivării sesizărilor de neconstituţionalitate, nici al atribuţiilor specifice. În prezenta cauză, pornind de la nemulţumirea privind modul de redactare a proiectului unei hotărâri supuse plenului Camerei Deputaţilor (nemulţumire care vizează, de fapt, activitatea comisiei parlamentare autoare a proiectului) şi în condiţiile în care votul exprimat a fost în favoarea acestei hotărâri, autorii sesizării invocă neconstituţionalitatea hotărârii adoptate, precum şi a dispoziţiilor din Regulamentul Camerei în temeiul cărora a fost redactată/adoptată, aducând ca argument inclusiv lipsa unor reguli procedurale exprese pentru situaţia în care votul exprimat ar fi fost acela de respingere a hotărârii. Astfel, s-a susţinut că dispoziţiile regulamentare criticate încalcă normele de tehnică legislativă şi prin aceasta pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât sunt redactate într-o formă ambiguă. Potrivit sesizării, "legiuitorul ar fi trebuit, prin Comisia de regulament, să propună şi apoi să adopte un text care să reglementeze, fără echivoc, conţinutul unui proiect de hotărâre privind cererea de urmărire penală, care să garanteze exercitarea drepturilor Camerei Deputaţilor şi a deputaţilor". Aceasta întrucât, în actuala redactare, art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaţilor ar putea fi interpretat în sensul în care proiectul de hotărâre poate să aibă un articol unic cu conţinutul "[...] hotărăşte să nu ceară [...]". Ca urmare, dacă proiectul de hotărâre astfel formulat este respins prin vot, nu există o altă procedură prin care să se exercite dreptul deputaţilor de a cere urmărirea penală. În eventualitatea în care s-ar retrimite Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi sesizarea Biroului permanent şi solicitarea procurorului general, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi [în acord cu prevederile art. 52 alin. (3) şi art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaţilor] ar putea decide, din nou, cu majoritatea şi procedura cuvenită, să susţină, în considerarea mandatului pe care îl au şi a drepturilor politice recunoscute de Constituţie, acelaşi raport şi să redacteze acelaşi proiect de hotărâre. Plenul Camerei Deputaţilor, fiind din nou sesizat, în acord cu voinţa exprimată de către deputaţii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, ar urma să dezbată un raport şi un proiect de hotărâre care, din nou, să nu permită cererea urmăririi penale de către Camera Deputaţilor a deputatului, în speţă domnul Victor Viorel Ponta, prim-ministru al României şi actual membru al Camerei Deputaţilor. Întreaga motivare astfel formulată acreditează ideea unui regulament lacunar, nu numai în sensul lipsei stabilirii, cu exactitate, a conţinutului/modului de redactare a hotărârii privind cererea de urmărire penală a membrilor Guvernului, ci şi a procedurii de urmat în situaţia ipotetică prezentată de autorii sesizării. Astfel de susţineri nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, întrucât nu relevă, în concret, în ce constă încălcarea, prin textul regulamentar ce face obiectul sesizării, a dispoziţiilor constituţionale invocate sau care este relevanţa constituţională a pretinsei lacune legislative. Nu este vorba despre o ambiguitate în sensul unei lipse de precizie a textului criticat, ci de afirmarea lipsei unor texte care să stabilească la nivel regulamentar modul de întocmire a proiectului de hotărâre privind cererea de urmărire penală de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, precum şi a lipsei reglementării procedurii de urmat în situaţia în care plenul Camerei nu ar fi de acord cu proiectul de hotărâre privind cererea de urmărire penală a membrilor Guvernului întocmit de Comisia juridică. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Eventualele propuneri de completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor, în sensul solicitat de autorii sesizării, sunt de competenţa Camerei Deputaţilor, în virtutea principiului autonomiei regulamentare a acesteia, excedând competenţei instanţei de contencios constituţional. Ca urmare, constatând această cauză de inadmisibilitate legată de întinderea competenţei sale, Curtea trebuia să respingă sesizarea de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, respectiv să nu procedeze la o examinare a dispoziţiilor regulamentare criticate în raport cu textele constituţionale invocate de autorii sesizării. În raport cu motivarea formulată (vizând lipsa unor proceduri, reguli, în dezvoltarea şi completarea textelor existente), examinarea pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate s-a realizat prin simpla raportare a normelor regulamentare ce au format obiectul sesizării la dispoziţiile constituţionale invocate. Or, în precedent, Curtea a reţinut că "Enumerarea, în mod formal, a unor prevederi constituţionale şi reglementări internaţionale, fără a arăta însă în ce constă, concret şi efectiv, contrarietatea acestora cu textele de lege criticate, este, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, un motiv de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate"*2). De asemenea, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate în situaţia în care aceasta "nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat"*3), deoarece "Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorilor acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil"*4). Aceste considerente/raţionamente enunţate în decizii prin care au fost soluţionate excepţii de neconstituţionalitate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul celorlalte atribuţii ale Curţii Constituţionale, aşadar şi în prezenta cauză.────────── *2) Decizia nr. 415 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 1 august 2014. *3) Decizia nr. 326 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014. *4) Decizia nr. 30 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 25 martie 2015; Decizia nr. 8 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2015; Decizia nr. 670 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2015; Decizia nr. 730 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 2 martie 2015.────────── În concluzie, considerăm că în cazul ambelor dispoziţii/acte contestate, criticile formulate se cantonează în sfera propunerilor de modificare şi completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor, respectiv a actelor de aplicare a acestuia de către o comisie parlamentară, fără a se releva, în concret, o încălcare de către acestea a normelor şi principiilor constituţionale, motiv pentru care sesizarea de neconstituţionalitate ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă în întregul său. Judecători, prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru prof. univ. dr. Tudorel Toader -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
