Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 547 din 24 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar si, in special, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, precum si ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 449 din 5 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Valericã Vãsâi şi alţii în Dosarul nr. 3.576/114/2011 al Tribunalului Buzãu - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 905D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.334D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Sindicatul Impact din Botoşani în Dosarul nr. 797/40/2011 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.334D/2011 la Dosarul nr. 905D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.334D/2011 la Dosarul nr. 905D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 98 din 7 februarie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 20 iunie 2011 şi 1 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.576/114/2011 şi nr. 797/40/2011, Tribunalul Buzãu - Secţia civilã şi Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, respectiv ale Legii nr. 118/2010, excepţie ridicatã de Valericã Vãsâi şi alţii, precum şi de Sindicatul Impact din Botoşani în cauze având ca obiect soluţionarea cererii de restituire a sumelor aferente drepturilor salariale reţinute în temeiul textelor legale criticate, respectiv a recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsã o asemenea cerere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate, perpetuând reducerea salarialã ulterior datei de 31 decembrie 2010, încalcã dreptul la salariu, precum şi dreptul de proprietate privatã. Se susţine cã astfel restrângerea temporarã a salariului a devenit una definitivã.
În Dosarul nr. 905D/2011 se apreciazã cã salariul/indemnizaţia este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, acest text convenţional protejând atât bunurile actuale, cât şi valorile patrimoniale, inclusiv creanţele în baza cãrora persoana poate pretinde sã aibã cel puţin o speranţã legitimã pentru a obţine utilizarea efectivã a unui drept de proprietate.
Se aratã cã, în privinţa judecãtorilor, textul criticat nu ţine cont de echilibrul puterilor în stat, de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de importanţa socialã a muncii, de rãspunderea, complexitatea, obligaţia de pãstrare a confidenţialitãţii, de pregãtirea profesionalã şi interdicţiile prevãzute de lege.
În Dosarul nr. 1.334D/2011 se mai susţine cã modul în care a fost promulgatã legea criticatã este contrar art. 146 şi art. 147 alin. (2) din Constituţie coroborat cu art. 15 din Legea nr. 47/1992.
Tribunalul Buzãu - Secţia civilã şi Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã. În acest sens, sunt invocate deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, precum şi Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în Dosarul nr. 1.334D/2011, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã, fiind invocate deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, precum şi Decizia nr. 975 din 6 iulie 2010.
Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.334D/2011, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât textul legal criticat nu mai este în vigoare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 118/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, respectiv ale Legii nr. 118/2010. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se constatã cã sunt criticate numai dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 şi art. 1 din Legea nr. 285/2010, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul sãu, texte asupra cãrora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã a se pronunţa. Dispoziţiile legale criticate punctual au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valutã, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, se diminueazã cu 25%.";
- Art. 1 din Legea nr. 285/2010: "(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bazã/soldelor funcţiei de bazã/salariilor funcţiei de bazã/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunarã brutã/salariul lunar brut, indemnizaţia brutã de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%, în mãsura în care personalul îşi desfãşoarã activitatea în aceleaşi condiţii.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesionalã, vechimea în muncã, vechimea în funcţie sau, dupã caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii pânã la 31 decembrie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandã/salariului de comandã, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(5) În salariul de bazã, indemnizaţia lunarã de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bazã/salariul funcţiei de bazã aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, cu modificãrile ulterioare, fãceau parte din salariul de bazã, din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, respectiv din solda/salariul funcţiei de bazã, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, cu modificãrile ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotãrâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificãrile ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, dupã caz, ca sporuri la data reîncadrãrii se introduc în salariul de bazã, în indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, respectiv în solda/salariul de funcţie, fãrã ca prin acordarea lor sã conducã la creşteri salariale, altele decât cele prevãzute de prezenta lege."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecãtorilor, art. 146 privind atribuţiunile Curţii Constituţionale şi art. 147 alin. (2) privind deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, se susţine cã sunt încãlcate şi prevederile art. 1 privind protecţia proprietãţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate sunt aplicabile în continuare raportului juridic dedus judecãţii, astfel încât instanţa constituţionalã urmeazã a se pronunţa pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se reţine cã acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare de neconstituţionalitate, Curtea respingându-le ca neîntemeiate.
În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinseci ce vizeazã Legea nr. 118/2010, Curtea constatã, într-adevãr, cã decretul de promulgare a legii a fost emis în interiorul termenului de douã zile prevãzut de art. 15 din Legea nr. 47/1992. Natura juridicã a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivã a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întãri finalitatea urmãritã prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit cã, în mãsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacã decre tul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia sã îşi fi exercitat dreptul prevãzut de art. 146 lit. a) din Constituţie. Or, cu privire la viitoarea Lege nr. 118/2010, titularii dreptului de sesizare prevãzuţi la art. 146 lit. a) din Constituţie şi-au exercitat acest drept (a se vedea Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 ). Astfel, chiar dacã Preşedintele a promulgat legea criticatã pentru neconstituţionalitate, aceştia aveau dreptul şi posibilitatea sã sesizeze Curtea Constituţionalã în termenul de douã zile prevãzut de lege cu privire la textele care au fãcut obiectul reexaminãrii (ceea ce s-a şi întâmplat).
Încãlcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptatã de cãtre Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional.
Promulgarea este un act ulterior adoptãrii legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legãturã cu acesta nu afecteazã constituţionalitatea extrinsecã a legii (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011).
De asemenea, Curtea a subliniat cã dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi cele ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor sunt aplicabile şi în cazul în care obiecţia de neconstituţionalitate este formulatã împotriva unei legi pe care Parlamentul a pus-o de acord cu o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale, în conformitate cu art. 147 alin. (2) din Constituţie. Numai în aceste condiţii Curtea are posibilitatea de a verifica punerea de acord a prevederilor constatate ca fiind neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale în sensul art. 147 alin. (2) din Constituţie. Întrucât şi acest control al Curţii este o formã a controlului a priori de constituţionalitate, prevederile art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi ale art. 15-18 din Legea nr. 47/1992 se aplicã în mod corespunzãtor.
Nu în ultimul rând, în legãturã cu acest aspect, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, cã obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului, şi nu decretul de promulgare sau modul în care instituţiile publice înţeleg sã îşi exercite competenţele constituţionale sau legale.
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecã ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, Curtea, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, a reţinut, în esenţã, cã dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncã, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilã restrângere a exerciţiului dreptului la muncã. Realizând o examinare a compatibilitãţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevãzute de Legea fundamentalã pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea a constatat cã mãsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncã ce afecteazã dreptul la salariu, cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie.
Astfel, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativã cuprinsã în art. 1 din lege a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat cã situaţia de crizã financiarã mondialã ar putea afecta, în lipsa unor mãsuri adecvate, stabilitatea economicã a ţãrii şi, implicit, securitatea naţionalã.
Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat cã existã o legãturã de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmãrit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi cã existã un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat cã mãsura legislativã criticatã este aplicatã în mod nediscriminatoriu, în sensul cã reducerea de 25% se aplicã tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat totodatã cã mãsura criticatã prezintã un caracter temporar, având o duratã limitatã în timp, şi anume pânã la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.
Prin Decizia nr. 199 din 6 martie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, Decizia nr. 98 din 7 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012, sau Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, Curtea a arãtat cã a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca dupã 1 ianuarie 2011 sã revinã la "cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor mãsuri de diminuare, în condiţiile încadrãrii în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizatã a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalitãţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativã a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiarã a ţãrii, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.
Pe perioada cât drepturile salariale stabilite sunt inferioare momentului iunie 2010 înseamnã cã prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 reglementeazã o restrângere a exerciţiului unui drept fundamental, respectiv a dreptului la salariu, ca şi corolar al dreptului la muncã. Curtea a reţinut cã o atare restrângere a acestui drept constituţional respectã exigenţele art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea operatã este prevãzutã printro lege, se impune în mãsura în care este necesarã reducerea cheltuielilor bugetare, a fost determinatã de apãrarea securitãţii naţionale - concept care nu implicã numai securitatea militarã, ci are şi o componentã socialã şi economicã -, este necesarã într-o societate democraticã, ea rãspunzând unei situaţii de crizã economicã şi socialã majorã a societãţii, este proporţionalã în raport cu situaţia care a determinat-o, respectiv criza economicã accentuatã, pãstreazã un echilibru just între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, este aplicatã în mod nediscriminatoriu, respectiv întregului personal plãtit din fonduri publice, şi nu aduce atingere substanţei dreptului, din moment ce condiţiile prevãzute la art. 53 din Constituţie, analizate anterior, sunt respectate. De asemenea, mãsura criticatã are un caracter temporar, aplicându-se pe parcursul anului 2011, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat. Astfel, este evident cã restrângerea exerciţiului unui drept trebuie sã dureze numai atât timp cât se menţine ameninţarea în considerarea cãreia aceastã mãsurã a fost edictatã.
Nu în ultimul rând, Curtea a observat cã, prin Opinia nr. 598 din 20 decembrie 2010 a Comisiei de la Veneţia, datã la cererea preşedintelui Curţii Constituţionale a Macedoniei, opinie care a fost adoptatã la a cea de-a 85-a sesiune plenarã a Comisiei de la Veneţia din 17-18 decembrie 2010, s-a arãtat cã o situaţie de crizã economicã este un temei suficient de grav pentru a determina o mãsurã de reducere a salariilor aplicatã nediscriminatoriu întregului personal plãtit din fonduri publice, statul având o anumitã marjã de apreciere în a adopta astfel de mãsuri atunci când apar turbulenţe economice grave care afecteazã întregul sãu sistem economic şi financiar.
Cu alte cuvinte, o situaţie de crizã economicã este un temei suficient de grav pentru a determina o mãsurã de reducere a salariilor aplicatã nediscriminatoriu întregului personal plãtit din fonduri publice.
Aşa cum rezultã din rãspunsul Comisiei de la Veneţia, statul are o anumitã marjã de apreciere în a adopta astfel de mãsuri atunci când apar turbulenţe economice grave care afecteazã întregul sãu sistem economic şi financiar; astfel, Curtea a constatat cã acest lucru se constituie chiar într-un veritabil argument suplimentar, în sensul cã statul poate, în mod temporar, decide reducerea salariilor întregului personal plãtit din fonduri publice în limite rezonabile, şi nu numai al judecãtorilor - care ocupã o poziţie distinctã în arhitectura statului -, rãspunzând astfel unei situaţii de gravã crizã economicã ce afecteazã statul - qui potest plus, potest minus.
Curtea a mai arãtat cã drepturile salariale constituie un bun care intrã în sfera de protecţie a dreptului de proprietate. Desigur, acest lucru nu vizeazã drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile.
De altfel, şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţatã în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi 44.605/11 Felicia Mihãieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 16, a stabilit cã salariile viitoare cu greu pot fi considerate ca fiind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Prin aceeaşi decizie, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat, în privinţa reducerilor salariale operate prin Legea nr. 118/2010, cã, şi dacã salariile viitoare ar fi considerate bunuri, ingerinţa (reducerea) este prevãzutã de lege, aceasta urmãreşte o cauzã de utilitate publicã (salvarea echilibrului bugetar al statului) şi respectã un just echilibru între interesele generale ale colectivitãţii şi interesele individuale ale cetãţeanului (paragrafele 17-20). Totodatã, Curtea a atras atenţia cã autoritãţile naţionale se aflã într-o poziţie mai favorabilã decât judecãtorul internaţional de a aprecia "utilitatea publicã" (paragraful 19).
Rezultã cã, în cauzã, autorii excepţiei nu pot invoca protecţia dreptului de proprietate din moment ce salariile viitoare nu pot fi considerate bunuri şi, prin urmare, textele constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã şi protecţia proprietãţii nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi, în special, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Valericã Vãsâi şi alţii în Dosarul nr. 3.576/114/2011 al Tribunalului Buzãu - Secţia civilã şi de Sindicatul Impact din Botoşani în Dosarul nr. 797/40/2011 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
